Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte doi oameni care au iubit pe Hristos mai mult decât viața lor: un bătrân întors la Dumnezeu după ani de rătăcire și o fecioară care și-a făcut averea slujire, iar inima altar al milei.
Sfântul Mucenic Luchilian a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Aurelian. Până la bătrânețe fusese preot al idolilor, slujind unei credințe fără viață. Dar Dumnezeu, Care nu încetează să caute sufletul omului, i-a luminat inima și l-a adus la cunoașterea adevărului.
Bătrânul Luchilian a înțeles atunci că idolii sunt muți și neputincioși, iar Hristos este Dumnezeul cel viu. Și nu s-a întors la Domnul cu jumătate de inimă. A devenit creștin mărturisitor, vorbind cu îndrăzneală despre credința pe care o aflase la apusul vieții.
Pentru aceasta a fost prins și silit să se lepede de Hristos, dar el nu s-a clintit. A fost bătut cu sălbăticie, încât trupul lui era numai rană, și a fost aruncat în temniță.
Acolo a întâlnit patru tineri creștini: Ipatie, Pavel, Dionisie și Claudie. Și, deși era bătrân și zdrobit de chinuri, Sfântul Luchilian a devenit sprijinul lor. Îi întărea să nu se teamă de moarte, le vorbea despre Hristos, se ruga împreună cu ei ziua și noaptea și le aprindea în suflet curajul muceniciei.
Ce frumos lucrează Dumnezeu… Cel care altădată slujise idolilor ajunge acum părinte duhovnicesc pentru tineri mucenici.
Au fost aruncați împreună în foc, dar Dumnezeu i-a păzit nevătămați. Văzând minunea, păgânii nu s-au pocăit, ci s-au înrăit și mai mult. Tinerilor li s-au tăiat capetele, iar Sfântul Luchilian a fost răstignit, bătându-i-se piroane peste tot trupul.
Așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului, ca unul care a venit târziu la Hristos, dar a venit deplin.
Tot astăzi o pomenim pe Sfânta Muceniță Paula fecioara. Ea s-a născut din părinți credincioși și din tinerețe și-a aprins inima de dragostea lui Hristos. Și-a păzit fecioria pentru Mirele cel fără de moarte și se sârguia să trăiască în curăție, rugăciune și milostenie.
Rămasă orfană și având avere îndestulată, nu și-a cheltuit bogăția pentru desfătări, ci pentru slujirea celor care pătimeau pentru Hristos.
Mergea la temnițe, cumpăra cu aur pe străjeri ca să poată intra la mucenici și le aducea cele trebuincioase. Celor flămânzi le ducea hrană. Celor însetați le ducea apă, celor goi le ducea haine, iar trupurile lor rănite le spăla, le ștergea, le ungea și le învelea cu pânze curate.
Săruta rănile mucenicilor și îi ruga cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru ea. Aceasta este dragostea creștină: nu privește suferința de departe, ci intră în temniță, spală rana, ridică omul și stă lângă el până la capăt.
Sfânta Paula mergea și la Sfântul Luchilian, aflat în temniță cu cei patru tineri. Asculta învățăturile lui, se întărea în credință și se ruga pentru ei când erau duși la chinuri.
După ce tinerii au fost uciși, ea le-a adunat trupurile și le-a îngropat cu cinste. Iar după mucenicia Sfântului Luchilian, a continuat să slujească și altor creștini prigoniți.
Dar păgânii au aflat că este creștină. Au prins-o și au dus-o înaintea dregătorului Silvan. Au încercat să o amăgească, apoi să o înfricoșeze, dar Paula nu și-a vândut sufletul.
A fost bătută fără milă cu bețe și toiege, până când trupul i-a slăbit de răni. Dar duhul ei nu s-a frânt. Îngerul Domnului i s-a arătat și a tămăduit-o, iar ea a devenit și mai îndrăzneață în mărturisirea lui Hristos.
A fost aruncată într-un cuptor aprins, dar focul nu a atins-o. Dumnezeu a răcorit văpaia, precum odinioară pentru cei trei tineri din Babilon.
În cele din urmă, a fost trimisă la Vizantia, acolo unde pătimise și Sfântul Luchilian. Ajungând la locul muceniciei lui, Sfânta Paula a mulțumit lui Dumnezeu că a învrednicit-o să primească aceeași cunună.
Apoi și-a plecat cu bucurie capul sub sabie și a trecut la Hristos, primind îndoită cunună: a fecioriei și a muceniciei.
Iubiților, Sfântul Luchilian ne învață că niciodată nu este prea târziu să te întorci la Dumnezeu. Chiar dacă omul a rătăcit o viață, o pocăință adevărată îl poate face sfânt.
Sfânta Paula ne învață că dragostea nu este vorbă frumoasă, ci faptă. Ea nu i-a iubit pe mucenici din depărtare, ci le-a slujit cu mâinile ei, cu averea ei, cu lacrimile ei și, la urmă, cu viața ei.
Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Luchilian și ale Sfintei Mucenițe Paula fecioara, Hristoase Dumnezeul nostru, dă-ne pocăință curată, inimă milostivă și putere să rămânem ai Tăi până la sfârșit. Amin!
