SINAXARUL VIEȚII: 1 Iunie SFÂNTUL MUCENIC IUSTIN FILOSOFUL, SFÂNTUL MUCENIC HARITON ȘI SFÂNTUL MUCENIC VALERIAN

Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte câțiva oameni care au căutat adevărul cu toată inima și care, după ce L-au aflat pe Hristos, nu L-au mai părăsit nici în fața morții. Îi pomenim pe Sfântul Mucenic Iustin Filosoful, pe Sfântul Mucenic Hariton, pe Sfântul Mucenic Valerian și pe ceilalți împreună-pătimitori ai lor, care au primit cununa muceniciei la Roma pentru mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Iustin s-a născut în jurul anului 100, într-o familie păgână din cetatea Flavia Neapolis, în Samaria. Din tinerețe era însetat de cunoaștere și căuta să afle adevărul despre Dumnezeu și despre rostul vieții. A cercetat multe școli filosofice ale vremii și a ascultat pe mulți învățători, dar sufletul său nu găsea pace.
Dumnezeu însă îi pregătea întâlnirea care avea să-i schimbe viața.
Într-o zi, pe malul mării, a întâlnit un bătrân creștin care i-a vorbit despre profeți, despre Hristos și despre adevărul descoperit de Dumnezeu oamenilor. Cuvintele acelui bătrân au aprins în inima lui un foc care nu s-a mai stins niciodată.
Mai târziu, Sfântul Iustin avea să mărturisească: „Mi s-a aprins deodată un foc în suflet și am aflat că aceasta este singura filosofie sigură și folositoare.” Din acea zi a înțeles că adevărata înțelepciune nu se găsește în cărți, ci în Hristos. De aceea Biserica îl numește Filosoful. Nu pentru că a fost un mare gânditor al lumii, ci pentru că a devenit iubitor al Înțelepciunii celei veșnice, Care este Însuși Hristos. După botez, a mers la Efes, unde a purtat celebrul dialog cu iudeul Trifon, iar mai târziu a ajuns la Roma. Acolo a făcut un lucru de neînțeles pentru mulți dintre contemporanii săi.
În vremea când creștinii se ascundeau pentru a nu fi uciși, el a deschis o școală în care vorbea deschis despre credința creștină. Primea pe oricine dorea să afle adevărul și îi învăța despre Hristos.
A scris apologii adresate împăratului și Senatului roman, apărând creștinismul de acuzațiile și minciunile păgânilor. El a fost unul dintre cei mai mari apărători ai credinței din primele veacuri.
Dar tocmai această râvnă avea să-i aducă moartea. Un filosof păgân, Crescens, plin de ură și invidie, l-a denunțat autorităților romane.
A fost arestat și dus înaintea eparhului Rustic. Judecătorul i-a cerut să aducă jertfă idolilor și să se lepede de Hristos.
Atunci Sfântul Iustin a rostit cuvinte care au rămas peste veacuri:
„Nici un om în toate mințile nu abandonează adevărul pentru eroare.” Ce răspuns simplu și puternic!
Pentru Iustin, lepădarea de Hristos nu era doar o greșeală. Era renunțarea la însuși Adevărul pe care îl căutase o viață întreagă.
Împreună cu el au fost aduși înaintea judecătorului și ucenicii săi: Hariton, Valerian, Evelpist, Ierax, Peon și Sfânta Harita.
Când au fost întrebați dacă sunt creștini, niciunul nu s-a ascuns.
Sfântul Hariton a răspuns simplu: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, și eu sunt creștin.” Nu a ținut discursuri mari, nu a încercat să-și salveze viața, a mărturisit ceea ce era, creștin.
Iar această mărturisire simplă era mai puternică decât toate argumentele lumii. Tot astfel a mărturisit și Sfântul Valerian.
Întrebat dacă se închină zeilor păgâni, el a răspuns: „Și eu sunt creștin, pentru că mă închin și cinstesc pe Unul adevăratul Dumnezeu.”
Vedem aici frumusețea primilor creștini. Nu aveau putere politică, nu aveau armate, nu aveau protecția nimănui, dar aveau ceva mai mare decât toate acestea: credința.
Judecătorul i-a amenințat cu chinurile și cu moartea, le-a promis viața dacă vor aduce jertfă idolilor. Dar toți au răspuns într-un glas: „Suntem creștini și nu vom jertfi idolilor.”
Atunci eparhul a dat sentința. Au fost bătuți cu toiege și condamnați la moarte prin tăierea capului.
Și astfel, în anul 165, Sfântul Iustin și împreună-pătimitorii săi au intrat în ceata mucenicilor lui Hristos.
Iubiților, viața Sfântului Iustin este o lecție pentru omul de astăzi.
Trăim într-o lume în care mulți caută informații, dar puțini caută adevărul.
Mulți vor răspunsuri rapide, dar nu vor să-și schimbe viața. Iustin a căutat sincer și, pentru că a căutat sincer, L-a găsit pe Hristos.
Sfântul Hariton și Sfântul Valerian ne învață ceva la fel de important. Credința nu se dovedește doar prin cuvinte frumoase, ci prin statornicie.
Este ușor să fii creștin când totul merge bine, este mai greu când apar batjocura, suferința sau pierderile.
Dar tocmai atunci se vede dacă Hristos este doar pe buze sau și în inimă.
Sfinții de astăzi ne întreabă și pe noi: ce preț are credința noastră?
Cât suntem dispuși să păstrăm din Evanghelie atunci când lumea ne cere compromisuri?
Cât de mult Îl iubim pe Hristos atunci când trebuie să alegem între adevăr și confort?
Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Iustin Filosoful, ale Sfântului Mucenic Hariton, ale Sfântului Mucenic Valerian și ale tuturor împreună-pătimitorilor lor, Hristoase Dumnezeul nostru, aprinde și în inimile noastre focul dragostei pentru adevăr, întărește-ne în mărturisirea credinței și învață-ne să Te iubim mai mult decât orice lucru trecător din lumea aceasta, ca să dobândim și noi bucuria Împărăției Tale. Amin!