ȘTIRI

Dragilor, avem vești minunate! Ieri am fost în vizită la micuța noastră eroină, Jeni-Maria, o fetiță tare curajoasă și, care, de aproape un an se luptă cu o cruntă boală: leucemie acută.

Vă amintiți că la prima noastră întâlnire, i-am promis lui Jeni că va avea lăptic pentru cereale?

Ei bine, ieri am fost și am dus-o pe Fetița acasă, așa cum era alintată de vechea familie adoptivă. Și ce credeți, milostenia a fost făcută de către o familie, tot cu mulți copilași, 14 la număr, dar cu suflete de aur.

Încă de când am ajuns acolo, Jeni împreună cu frații săi, erau plini de emoție și nerăbdători, însă nu știau ce-i așteaptă. La vederea văcuței, fericirea le-a înghițit cuvintele, ochii sclipindu-le ca mărgelele, mai ales după ce și-au dat seama că de acum vor putea mânca în fiecare dimineață lapte cu cereale.

Jeni nici nu și-a putut stăpâni fericirea, că a și luat-o pe Fetița și a dus-o în noua ei casă, promițându-i că va avea grijă de ea ca de frățiorii ei.

Cu așa bucurie, nouă nu ne rămâne decât să ne ducem mai departe promisiunile și anume, băița și căsuța pentru Jeni și frățiorii ei. Până acum, am reușit să înlocuim acoperișul la noua casă, să tencuim interiorul băiței și tare mult de muncă mai avem.

Ne ajutați să-i dăruim băița și căsuța lui Jeni-Maria?

DĂRUIM SPERANȚĂ?

Dragilor, astăzi, de la ora 17:00, vă invit să urmăriți emisiunea „Fapte Bune”, unde voi avea bucuria să fiu prezent alături de doamna Dr. Oana Surpanelu, medic ginecolog la Clinica Veronica!

Vom discuta despre importanța sănătății, precum și despre modul în care putem oferi sprijin mamelor, copiilor sau tuturor celor aflați în dificultate!

Toți cei care doresc să adreseze întrebări o pot face în timpul emisiunii!

Vă așteptăm cu drag să ne fiți alături!

„În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Duminica a 20-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain) Luca 7, 11-16

Iubiți frați și surori în Domnul Hristos, Evanghelia de astăzi este un imbold deosebit să citim, să medităm, să învățăm și să punem în practică porunca iubirii milostive față de cel în suferință.
Învierea tânărului din cetatea Nain, cunoscută drept prima înviere săvârșită de Domnul Iisus Hristos, la începutul misiunii Sale, ne arată mai presus de toate puterea Sa dumnezeiască.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu are puterea deplină nu doar asupra vieții pământești, ci și asupra morții și a vieții celei veșnice.

Fiecare dintre noi, atunci când se află în fața unei tragedii și-ar fi dorit să nu se întâmple nenorocirea. Fie că vorbim de pierderea unui părinte, a unui soț, a unui copil, fie că vorbim de pierderea unui cunoscut, cu toții suntem treziți parcă dintr-un somn adânc și ne gândim dintr-o dată ce bine ar fi fost dacă nu se întâmpla așa ceva. Ce bine ar fi dacă Hristos s-ar pogorî și ar alunga duhul morții!

…Și asta în condițiile în care astăzi moartea este chemată involuntar în preajma noastră. Suntem atât de familiarizați cu moartea într-un mod bolnăvicios încât nu o mai percepem ca fiind o grea încercare.

În fiecare zi la televizor vezi filme în care tot felul de supereroi sau criminali omoară mii și mii de oameni; emisiunile de știri prezintă tragediile drept cap de afiș al serii petrecută în fotoliu, iar nenorocirea altora nici nu ne mai înspăimântă ; modul urban de viață ne face să fim indiferenți la durerea celor care cu sutele iau zilnic drumul cimitirelor.

Ce mai înseamnă pentru noi șapte morți înecați la Pechea, mii de creștini nevinovați uciși zilnic în preajma fronturilor sau în atentatele islamiste, sau sutele de copii, de orfani rămași pe drumuri în urma unor bombardamente în care se caută nu știu ce interese politice?

Sigur, atunci când suntem noi cei direct vizați de nenorocire, lucrurile sunt altfel privite, dar chiar și atunci, în căutarea furibundă a confortului și a bunăstării, uităm prea repede de moarte.
Ce se întâmpla acum 2.000 de ani?

Copilul era garanția că tu, ca părinte, aveai o bătrânețe liniștită. Neavând pensie sau asigurare, neavând altă formă de a te întreține, copilul, mai ales dacă era băiat, era garanția faptului ca vei avea și tu ce mânca și unde dormi la bătrânețe. De aceea, această femeie văduvă, prin moartea copilului ei, a fost deposedată de orice speranță. Din această cauză poporul din Nain se face convoi și îl conduce pe tânărul răposat, încercând fiecare să-și arate durerea față de moartea acestuia. Din păcate aici se și încheia compasiunea lor pentru că la evrei nenorocirea era considerată ca fiind cauza directă a păcatului, iar de aici urma judecata și indiferența publică.

Mai apoi, ei nici nu aveau credința în înviere. Numai o mamă care-și pierde pruncul, și întâlnesc aproape zilnic astfel de cazuri, ne-ar putea spune cât de importantă este pentru ea, învierea!
Cu acest convoi se întâlnește, așadar, Domnul Hristos. Fără a sta pe gânduri, se apropie de mama îndoliată și îi spune „Nu plânge!”, apoi se atinge de sicriul tânărului și îi spune acestuia, în cel mai natural mod cu putință ,,Tinere, ție-ți zic, scoală-te!”, iar acesta se ridică, începe să vorbească, după care Iisus îl încredințează mamei sale.

Vă imaginați, fiecare, ce groază a cuprins pe toți în fața acestei înfricoșătoare întâmplări?!

Ceea ce vreau sa reținem astăzi este atitudinea pe care o arată Domnul Hristos față de o femeie văduvă, față de o mamă căreia îi moare copilul – atitudinea de compasiune.
Pe lângă faptul că Domnul ne oferă dovada dumnezeirii Sale, ne dă și această pildă, cu adevărat mișcătoare, cea a empatiei față de mama îndoliată.

După exemplul dat de Domnul Hristos, trebuie să învățăm să fim și noi empatici, pentru că adevărata catastrofă umanitară a lumii contemporane este lipsa de empatie față de cel aflat în boală, în suferință și în necaz.

Empatia Domnului Iisus ne cere astăzi să ne gândim dacă ne pasă cu adevărat de sufletele celor dragi!

Empatia noastră trebuie să meargă nu doar până la a plânge pentru cei apropiați nouă care suferă durere trupească și sufletească, ci mai ales trebuie să se îndrepte către toți cei care își pierd sufletul și viața cea veșnică în păcat, asupra celor căzuți în capcanele diavolului, cuprinși fiind de înfricoșătoare patimi.

Față de ei adeseori ne cuprinde acea mânie deloc creștinească, față de cei ce sunt căzuți în păcat, în fața cărora ne fălim cu măreția credinței noastre, în antiteză cu slăbiciunile lor.

Să fim milostivi, dragilor și față de mama care este împinsă la avort de soț sau de familie, de multe ori minoră fiind, și față de copilașul nenăscut, bolnav ori cu malformații grave condamnat la moarte chiar de familie, și față de cel ce nu este de aceeași culoare a pielii cu noi, față de cel ce nu poate poate munci sau se mulțumește cu a cerși. A te ocupa doar de pui de pisică sau de cățeluși, nu reprezintă nici pe departe dovada unei inimi milostive, ci mai curând o retragere într-o altfel de stare de confort și în propria ta plăcere, nicidecum o jertfă aducătoare de bucurie nepieritoare.

Ce facem cu empatia față de păcătoși, față de cel căzut în grele vicii – băutură, țigară, droguri, hoție, desfrânare, sodomie etc? Ce facem cu cei ce rămân în lipsă ca urmare a patimilor lor?

Știut fiind faptul că patimile aduc sărăcie, boală și durere încă din lumea aceasta, ar trebui să ne luptăm din răsputeri să-l salvăm din adevărata nenorocire pe cel ce este mai presus de orice lucru sau animal, pe omul făcut după chipul lui Dumnezeu, pe cel ce este fratele nostru înaintea Domnului Hristos, indiferent de educația sau locul în societate.

Nu spune El că ,,mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru 99 de drepți care n-au nevoie de pocăință“?

Postul, rugăciunea și povața cea bună nu costă decât timp, credință și dragoste, adică exact de ceea ce are nevoie omul pentru a se ridica și a se îndrepta înaintea lui Dumnezeu.
Cât despre milostenie, știut este faptul că dăm tot din ceea ce Dumnezeu ne dăruiește, atât timp cât ,,cel ce pe sărman ajută, pe Dumnezeu împrumută!”.

Să ne umple Domnul Hristos, dragilor, de dragostea Sa, să ne dea tuturor milă și putere să-i scoatem pe cei dragi din păcat și să ne învieze pe toți Domnul Hristos în cinste și în slavă în Împărăția cea cerească! Amin!

Dacă ai darul să vezi dincolo de aparențe și să citești printre undele magnetice și razele X ca într-o carte deschisă, ba mai ai și o licență cu tot cu parafa de medic adevărat, te vrem în echipa noastră! Dacă îți place să faci diferența, să aduci lumină în viețile oamenilor (cu sau fără contrast), și să lucrezi într-un loc unde inima este la fel de importantă ca și cunoștințele medicale, atunci vino să ne cunoaștem!

Ne dorim un medic imagist, care să privească dincolo de oase și mădulare, capabil să vadă și sufletul pacientului (bine, metaforic vorbind 😉).

Ce îți oferim:

• O echipă care radiază de energie pozitivă (fără expunere la radiații, desigur)!
• Recunoștință infinită din partea pacienților și a colegilor, mai grea și mai protectoare decât plumbul.
• O atmosferă caldă și atrăgătoare, ce nu vine din RMN ci din viziunea noastră de a dărui demnitate și sănătate fiecărui suflet.

Că tot va veni vorba de bani la un moment dat, chiar dacă nu ne place să ne dăm mari și tari, promitem să nu ne facem de rușine. Salariul va fi pe măsura plumbului din vestă și a muncii tale, suficient de ,,greu”, încât să simți cum trebuie fiecare Gray din bunătatea noastră.

Așa că, dacă simți că locul tău este alături de o echipă dedicată, gata să ofere mai mult decât simple rezultate de imagistică, te invităm să ne trimiți CV-ul tău la administrativ@clinicaveronica.ro sau contact@clinicaveronica.ro.

DĂRUIM SĂNĂTATE?

MERGEM MAI DEPARTE?

Cu mulți ani în urmă, am primit un telefon de la o mamă care plângea de bucurie și care nu înceta să-mi spună că există minuni. Printre lacrimi și o mulțime de cuvinte care nu puteau fi înțelese în totalitate, am spus un singur lucru: că există minuni!

Povestea lui Alexandru începea în Maternitatea „Cuza Vodă”, în urmă cu 11 ani, atunci când pruncuțul venea pe lume cu o inimioară atât de bolnavă, încât niciun medic nu s-a încumetat să-i dea vreo șansă. Părinții, oameni de o modestie rară, dar cu suflet de aur, după ce l-am botezat în spital, au primit o veste extraordinară, la acea vreme, undeva, la Târgu Mureș, ar putea exista o șansă.

Câteva zile mai târziu, Târgul Mureșul ridica din umeri și arăta cu degetul că, poate, undeva în Viena cineva ar putea face ceva.

După eforturi uriașe, dar pline de credință, Nicoleta a ajuns cu pruncuțul la Viena, acolo unde încercările nu au încetat să vină.

Chiar înainte de a intra în sala de operație, Alexandru, dădea semne că vrea să plece din lumea aceasta, făcând stop cardiac, un eveniment care a înfricoșat efectiv, echipa medicală ce se pregătea să-i repare inimioara.

„Înfricoșat” puțin spus, pentru că medicii au refuzat să mai efectueze operația. Doar că lacrimile unei mame, și spun atât de des, că lacrimile unei mame sparg cerul, atât de mult s-au vârsat pe holurile spitalului din Viena, încât medicii după ce l-au resuscitat pe prunc s-au gândit, cu toate riscurile, să încerce să-i dea o rază de speranță Nicoletei. Așa a rânduit Dumenzeu, ca operația să reușească, iar Alexandru să-și revină încetul cu încetul la o viață de copil normală.

Anii au trecut, operația inițială a avut nevoie de alte corecții, iar astfel, Alexandru a revenit cu ajutorul lui Dumnezeu, din nou la Viena, în sălile de operație. Telefonul Nicoletei de acum 5 ani cum că există minuni, venea să-mi demonstreze că acolo unde există credință, omenire și acolo unde mama îngenunchează și plânge, Dumnezeu este mai prezent mai mult ca oriunde în altă parte.

Îmi spunea Nicoleta, atunci, că trebuie să spun lumii că există minuni și că dacă mai țin minte ce se întâmplase. I-am spus Nicoletei, la rândul meu, că în fiecare zi, atunci când îngenunchez în altar, în ciuda multor păcate care mă copleșesc și a durerilor personale, un gând zboară și către Alexandru și inimioara lui, așa cum sunt alte sute și, poate, mii de copii pe care îi port în sufletul meu.

Știind câtă durere și câte lacrimi au trebuit să verse aceste mame eroine pentru pruncuții lor, care fie au biruit încercările, fie au fost chemate de Dumnezeu să vegheze sus cu îngerii în cer. O rugam pe Nicoleta să dea mărturie ea, pentru că eu spun fiecărei mame, cu copilași în burtică sau în brațe, încercați de suferința inimioarei, că există mame și copii care în ciuda grelelor încercări au biruit boala, cu ajutorul medicilor minunați pe care Dumnezeu i-au scos în cale.

Duminica ce a trecut, Nicoleta a venit în Biserică la noi și după ce mi-l prezentase pe Alexandru, o minune de copil, vesel și cu multe vise, cu multe speranțe, îmi mărturisește că nu mai are putere de a merge mai departe.

Nu mai are putere pentru că, dacă soțul, care a reprezentat în acești ani stâlpul de care s-a agățat și care, cu munca în străinătate, a trimis banii necesari pentru deplasările lungi și costisitoare la Viena, după ce a avut un accident grav de muncă, în care și-a fracturat întreaga colană, nu mai poate face aceleași eforturi oricât de mult și-ar dori.

De aceea, speranța ei este la Dumnezeu, dar știe că Dumnezeu lucrează prin oameni și mi-a cerut de data aceasta, că dacă ajutorul promis cu mulți ani în urmă ar mai fi valabil, acum are nevoie cu adevărat de el.

Alexandru trebuie să plece la Viena, în doar câteva zeci de ore, iar noi am promis că-i vom fi aproape. Pentru această deplasare are nevoie de transport, cazare și masă și multe alte cheltuieli care vor urma.

Așadar, iubiților, în genunchi înaintea lui Dumnezeu, cu lacrimi în ochi, cu dragoste și compasiune pentru Nicoleta și Alexandru al ei, vă cer ca astăzi, în zi de vineri, să facem cu toții dovada că Dumnezeu este cu noi și că Dumnezeu lucrează prin oameni, dăruind fiecare atât cât poate, pentru ca inimioara lui Alexandru să să fie cu adevărat reparată și să-i aducă mamei speranța și credința că, tot efortul ei de aproape 11 ani nu a fost în van. Pe lângă faptul că se bucură de un copil normal, ea este simbolul unei mame care nu are voie să renunțe în lupta de a oferi fericirea copiilor ei.

Dumnezeu să te ocrotească, Alexandru, să-ți dăruiască multă sănătate și să o întărească pe iubita ta mamă, Nicoleta!

Să ne rugăm, iubiților, pentru Alexandru și Nicoleta și să ne arătăm dragostea față de ei, căci tare multă nevoie este de dragoste în lumea aceasta!

Cu Dumnezeu, împreună, pentru inimioara lui Alexandru!

Pe Jeni Maria o știți de ceva vreme,… acuși un anișor. Se luptă de atunci cu cumplita leucemie acută și are în continuare nevoie de ajutorul nostru pentru a merge mai departe!

Cu încă patru frățiori alături, familia ei a sacrificat totul încp de la început – inclusiv calul și văcuța – pentru a-i oferi o șansă la viață. Bineînțeles, că de când am aflat de boala ei, ne-am mobilizat și facem tot ce ne stă în putință pentru a o ajuta.

În aceste zile, mama lui Jeni ne-a mărturisit că își dorește enorm de mult o băiță în care să asigure igiena necesară pentru fetița sa, aflată în tratament, iar noi ne-am pus pe treabă.

Planul nostru evoluează rapid de la o simplă băiță, la un adevărat șantier acasă la ei. Trebuie să izolăm casa, să o tencuim, să schimbăm tâmplăria, să punem parchet și mobilier, și să construim un acoperiș adevărat, printre multe alte lucrări. În plus, ne propunem să le cumpărăm o altă văcuță, atât de necesară familiei.

De ce avem nevoie?

2 sobe:

– 450 de cărămizi

– Făianță pentru sobă

– Plită și portițe

Acoperiș:

– Căpriori

– Grinzi

– Scândură

– Cuie și șuruburi

– Tablă

Izolație:

– Plasă adezivă

– Vată

Chiuvetă, duș, vase WC și materiale pentru baie

Mobilier:

– Paturi

– Dulapuri

– Mese și scaune

– Canapele pentru living

Parchet pentru podele;

Instalații electrice:

– Cabluri;

– Prize și întrerupătoare pentru iluminat și electricitate;

Materiale de tencuit pentru finisarea pereților;

Uși și geamuri;

Produse de vopsire:

– Vopsea lavabilă pentru interior

– Vopsea de exterior

Apă și canalizare:

– Țevi pentru alimentarea cu apă și canalizare;

Accesorii de bucătărie:

– Aragaz sau plită

– Cuptor

– Chiuvetă de bucătărie.

Ne ajutați să-i dăruim băița, căsuța și văcuța lui Jeniei- Maria?

MERGEM MAI DEPARTE?

Dragilor, după cum știți, zilele trecute am avut ocazia să o vizitez pe micuța Jeni Maria, o fetiță de doar 7 anișori, cu păr castaniu și ochi căprui.

Acum un an, șansele ei de supraviețuire erau extrem de reduse. Totuși, prin mila lui Dumnezeu și cu sprijinul dumneavoastră, astăzi ea se bucură de viață, deși cu mari eforturi.

Așa cum ne este obiceiul, nu puteam pleca cu mâinile goale, așa că am alergat repede la Depozitul Faptelor Bune. Am răscolit prin colțurile ascunse ale acestuia și am găsit niște biscuiți absolut delicioși, care te fac să te lingi pe degete.

Nici nu pot să vă descriu bucuria Jeniei și a celor patru frățiori la deschiderea cutiei cu delicioșii biscuiței.

Mulțumim pe această cale tuturor făcătorilor de fapte bune!

Mulțumim, SC UNICORN NATURALS SRL !

Dumnezeu să vă răsplătească bunătatea și să vă ofere puterea de a aduce bucurie acestor copii sărmani pentru mult timp de acum înainte.

…și mai avem 1.605 de copii care au nevoie de dragostea noastră pentru a merge la școală! Încă de la prima noastră strigare pentru ajutorarea sinistraților afectați de cumplitul potop ce s-a abătut asupra lor în noaptea de 13 spre 14 septembrie, oamenii minunați de la Profi au spus un DA hotărât misiunii noastre de a face fapte bune!

Așa că, fără să stea pe gânduri, au străbătut țara în lung și-n lat și ne-au trimis cantități mari de produse esențiale – conserve, biscuiți, pâine și apă îmbuteliată – extrem de importante în aceste vremuri dificile. Apele au acoperit drumurile, gardurile și au pătruns în case, atingând adâncimi de 1 până la 2 metri, din care mare parte a oamenilor au scăpat cu viață. Cei care au supraviețuit, însă, au rămas fără nimic, cu case goale, chiar dacă erau gospodari. Acestea au rămas fără nimic în ele, iar în curți și în case sunt straturi de noroi de zeci de centimetri pe care încă se chinuiesc să le scoată de câteva zile încoace. Avem încă numeroase proiecte de finalizat, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, care ne oferă inspirație, har, sănătate și putere, prin eforturile noastre și ale celor dragi, putem aduce speranță, demnitate și bucurie! Domnul Iisus Hristos să vă răsplătească toată dragostea și ostenelea! Să fiți binecuvântați!

O zi minunată și binecuvântată să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos!

Dragilor, la invitația prietenului nostru drag, Razvan Vasile, sâmbătă, 28 septembrie, începând cu ora 16:00, vă invit să ne fiți alături la Teatrul de Vara Radu Beligan din Bacău pentru o conferință dedicată familiei.

Vom aborda teme esențiale legate de viața de familie, discutând despre puterea milosteniei și a iertării, despre ce înseamnă fericirea astăzi într-o familie, rolul părinților în educația copiilor și legătura acestora cu natura. Desigur, vom aduce în discuție și aspecte precum pacea interioară, liniștea și bucuria.

Vă așteptăm cu mare drag!