ROMANIA, TE IUBESC! – Povestea omului cu o misiune uriașă

binecuvantata-fii-romanie  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Preotul Dan Damaschin vindecă şi salvează o bucată din România, cu zâmbetul pe buze. Povestea Omului cu o misiune uriașă.

Un părinte cu 10.000 de copii. Sună incredibil, dar acest om există. În Iași, preotul Dan Damaschin a devenit o adevărată instituție care poartă de grijă copiilor, se ocupă de educația lor, oferă case părinților, le apară pe mamele abuzate.

Sursa: PRO TV

Între miile de cazuri pe care le ajută, preotul aleargă tot timpul cu credință, că efortul său și al omenilor care îl susțin, salvează o bucata de Românie.

În inima Moldovei, un preot îşi inoadă poalele reverendei şi pătrunde cu daruri prin locuri neştiute de lume, contruieste case vopsite în tricolor pentru oamenii sărmani, susţine copiii în şcoală, le dă de munca părinţilor, alină suferinţe.

La prima vedere, poate ai zice că asta trebuie să facă un preot.

Doar că, în cifre, activitatea părinteleui Dan Damaschin e ameţitoare. Are grijă de peste 2.200 de mame, a dat până acum 116 case, are grijă de familiile din ele şi duce daruri la 10 mii de copii.

Dan Damaschin, preot: „Toţi copiii trebuie îmbrăcaţi măcar de trei ori pe an. Toamna, Crăciun, de iarnă, Paște de primăvară vară, să meargă la şcoală ca şi copiii mei. Haine de calitate, încălţăminte de calitate, igienă, curăţenie, rechizite. Faceţi un calcul, că nu e greu, ca să nu zică lumea că suntem lipsiţi de transparență. 60 de euro este pachetul unui copil”.

Adică 600.000 de euro, de trei ori pe an.

Părintele Damaschin este preot de 24 de ani

 

Ora şase dimineaţa, biserica maternităţii din Iaşi. Aici slujeşte de 16 ani. E preot de 24 de ani.

Dan Damaschin: „M-am imaginat în altar, la slujbă, în genunchi. Dacă Dumnezeu m-a pus într-un loc în care zilnic vin două-trei mame care se plâng nu am cu ce pleca acasă, nu am ce da de mâncare copilulu, nu am haine, nu am aia, nu am aia, cât timp să o bat pe umăr, lasă mamă, că o să fie bine, o să fie, stai fără grijă, o să fie bine? Am văzut că nu merge. Asta e realitatea din Moldova, dragilor”.

În fiecare vineri, la poarta maternităţii se strâng aproape 300 de mame pentru a primi mâncare şi cele necesare traiului.

Pandemia a oprit accesul în curtea spitalului, aşa că preotul le căra pe mame cu voluntari într-o altă biserică din oraş. Aici, înainte de a primi ajutorul, fiecare mamă este spovedita şi consiliata de preoţi.

Preotul Damaschin a devenit o adevărată instituție acolo unde statul a eșuat

 

Toată povestea se învârte în jurul familiilor aflate la marginea societăţii, o Românie pe care autorităţile şi oamenii în general o ignoră, dar ea există.

Pentru ea, preotul a devenit o adevărată instituţie care face lucruri pe care într-o lume normală ar trebui să le facă statul.

Dan Damaschin: „În clipa de faţă cred că am preluat 50% din ce înseamnă asistență socială în judeţul Iaşi, fără a exagera. Suntem sunaţi, avem o mamă, ce facem cu ea? Ce să facem? O luăm”.

La marginea Iaşiului e depozitul central.

Dan Damaschin: „Aici e depozitul de haine second hand. Primim, sortăm, pleacă zilnic două-trei maşini pe teren”.

Un tir cu produse de igienă tocmai a ajuns. Preotul îşi înoadă din nou poalele şi se pune pe treabă.

Pentru a duce toată această activitate, a înfiinţat Asociaţia Glasul Vieţii. 12 angajaţi şi o armată de voluntari îi sunt alături. Comanda produse în ţară şi din China pentru copii.

E prezent pe tot ce înseamnă comunicare online, unde vorbeşte despre cazurile care îi ies în cale. Pe site-urile de socializare a creat un tabel cu cei 10 mii de copii pe care îi ajută, cu vârsta, înălţime, greutate, numărul de la pantofi. Cine vrea să ajute îşi alege de aici un copil sau mai mulţi.

La marginea unui sat a ridicat o casă. Două familii, 14 suflete, şi-au găsit adăpost în ea.

Pe un panou în biserica ţine evidenţa caselor. Pe altul sunt următoarele proiecte. Într-o strană, după o copertină, Ana Maria, membră în asociaţie, preia cazuri, e în legătură cu donatorii, pentru că tot ajutorul vine din donaţii. Telefonul părintelui sună non-stop.

Dan Damaschin: „Auziţi, vrem să vă trimitem şi noi nişte bănuţi, dar nu ştim contul. Nu ştiţi contul? Ei, Doamne, daţi pe Google „preotul Damaschin. La câtă nebunie am eu în cap şi la cât am nevoie, nu îmi ajute bugetul României la cât aş putea să cheltui cu mamele şi copiii mei”.

Fiecare caz, preluat după ce se face o anchetă socială

 

Fiecare bănuţ e gestionat la virgulă şi fiecare caz este preluat după ce se face o anchetă socială, pentru a nu fi păcăliţi. Famiile sunt în permanenţă monitorizate şi consiliate de voluntari. Peste tot încearcă în primul rând să-i salveze pe copii, să-i educe.

Dan Damaschin: „Am mers acasă la ele şi le-am aprovizionat cu ce au nevoie, în prima fază. În loc de un copil, au cinci acasă. Copilul trebuie să meargă la şcoală. Ce faci cu el dacă nu merge la şcoală? Copiii abandonează şi se sălbăticesc. Ajung să se transforme în viitori cerșetori sau infractori. Și atunci am dezvoltat treaba cu şcoala”.

Dan Damaschin: „Aici a fost o casă, locuia o familie cu un copil. Am luat-o şi am stricat tot ce era în ea şi am făcut internat. Hai să vă arăt. Ăsta e dormitorul cel mare. Era dormitorul familiei. Aici era un jacuzzi şi am făcut baie pentru zece fete”.

Acolo locuiesc şi învaţă 40 de fete. Peste drum, într-o altă clădire, sunt 30 de băieţi.

Fată: „Ne duce la şcoală, ne aduce, ne dă să mâncăm, adică ce face un tată. Iar noi mulţumim pentru asta”.
Reporter: „V-aţi fi permis să veniţi la şcoală la Iaşi dacă nu era acest ajutor?”
Fată: „Nu, era imposibil”.

În oraş mai sunt alţi 30 de copii susţinuţi în gazdă, iar lor li se adăugă mulţi alţii care primesc o bursă pentru a putea studia.

Dan Damaschin: „Și am ajuns la studenţi la Medicină, acum termina anul şase. Copii în care dacă bagi în ei, dar nu două milioane pe lună, cresc oameni mari”.

În curte, cineva a donat un porc. Imediat e pârlit, tranşat şi pregătit pentru a fi împrăştiat la familii.

Preotul achită facturile, se ocupă de educaţia copiilor, le cauta părinţilor de muncă

Unei familii întoarsă din Spania în plină pandemie, fără un leu, cu șase copii, i-a dat o casă. Perete în perete, o altă altă familie, cu un tată bolnav, a primit alta. Şi astfel de situaţii, de familii puse într-o casă, sunt peste 120. Preotul achita facturile, se ocupă de educaţia copiilor, le caută părinţilor de muncă. În patru case sunt aşezate mamele cu probleme.

Dan Damaschin: „Pe Corina o bătea soţul de faţă cu poliţia şi zicea că nu poate să intervină. Şi aici e sufrageria. Are șapte copii, să aibă copiii unde să stea, să nu fie bătuţi”.

La marginea Iaşiului, a cumpărat de curând două hectare de teren pe care vrea să ridice 100 de case. Primele două, în care vor locui opt familii, sunt în lucru.

Dan Damaschin: „O viaţă de calitate, din ei să nu mai iasă. Am făcut o radiografie a vieţii infracţionale, mare parte a acestor oameni care ratează viaţa o ratează pentru că de acasă, neavând educaţie, sprijin în perioada adolescenţei, a fost foarte uşor de sedus de adevăraţii infractori. Aşa ajung oamenii să cerșească, sa dea în cap. Pentru că ei sunt flămânzi. Minte puţină, carte puţină. Și atunci, dacă copiii merg la școală, acolo e unul din cele mai amri complexe, acolo este zona industrială, practic orice părinte poate lucra, acolo e Iașiul”.

De curând, a cumpărat un hotel pe care vrea să-l transforme în policlinică.

Dan Damaschin: „În fapt, un centru social, complex, unde să am un CT gratuit. Să vină lumea şi să nu mai aud că sunt oameni care n-au făcut operaţii la timp, n-au făcut analize la timp, pentru că n-au avut acei amărâţi de 10 milione, 6 milioane care trebuie unei persoane neasigurate să îşi facă RMN. Vii în spital şi aştepţi șase luni să îți facă ăştia un RMN. Eşti mort de trei ori”.

A intrat într-un adevărat vârtej al binelui. Zilnic vin noi cazuri, aşa care-l obligă să caute soluţii pentru a funcţiona. Pomenile sunt ţinute în internat pentru a hrăni copiii, cu resturile de mâncare creşte porcii, reciclează.

Dan Damaschin: „E foarte scump gunoiul. Ar trebui să dăm câteva mii de lei pe lună, la câte case avem. Și atunci încercăm să luăm bani pe el. Cartonul luăm bani. Folia o vindem şi pe asta”.

Dan Damaschin: „Cum poţi să ţii copiii ăştia aproape? Îi plimbi. Îi duci la un meci de fotbal, i duci la… Și am plecat de la cinci copii şi în vara asta am cu 300 de copii la mare. 250 de copii”. Reporter: „Vă duceţi cu ei?”
Dan Damaschin: „Totdeauna. Eu urăsc marea ca şi loc de recreere, e obositaore, e… Pentru că niciodată la noi nu e vacanţă la mare. Nu poţi să te odihneşti când mergi cu o armată de copii. Nu există noapte să nu fie o urgenţă, o problemă. De la insolaţie, prima menstruaţie şi ăla care se scapă în pat până la idile şi tot felul de probleme. Pleacă unu că îi e dor de mama”.

Dan Damaschin: „Din experienţa mea, sunt de 24 de ani preot. Am am învăţat un lcuru. Fără jertfă, în sensul real al cuvântului, nu iese nimica bun”.

De 33 de ani se lupta cu diabetul. Se opreşte pentru a-şi face tratamentul şi o ia de la capăt.

Într-o casă trăiesc o familie cu cinci copii, pe care i-a scos dintr-un bordei. Aici, între copii, râde şi se bucură, uita de toate grijile care-l apasa, de aici îşi ia energia, din familii salvate. Un perete e plin cu diplomele copiilor, dovada că aici a reuşit.

Dan Damaschin: „Dacă Dumnezeu pe mine, 46 de ani, şi 33 de ani de diabet, teoretic la vârsta mea de boala jumate din cei ca mine sunt fie orbi, fie la dializă. Dumnezeu mă ţine în formula asta. Mă gândesc că are şi un plan cu mine. Se învârte roata din ce în ce mai mare, că aşa trebuie. M-a lăsat să coagulez nişte energii, să adun nişte oameni, să ajutăm la salvarea vieţii unor oameni şi în felul ăsta să nu mai fie atât de negre”.

Târziu, reporterul Pro TV și părintele Dan Damaschin au pornit la drum către un cătun ascuns după dealuri. Aici trăieşte o familie cu șase copii. Unul dintre ei i-a transmis că vrea fidea cu lapte.

E o familie de care a aflat de curând. Trăieşte într-un casă care stă să se prăbuşească. Pentru preot e următorul proiect. Încă unul. Seara târziu se întoarce în biserica din curtea maternităţii.

Îl aşteaptă soţia şi doi dintre cei patru copii pe care îi are. Cel mare tocmai a terminat facultatea de medicină.

Zâmbeşte tot timpul. Mâine urmează o altă zi. Aici, în Iaşi şi judeţele din jur, preotul Dan Damaschin vindecă şi salvează o bucată din România, îi şcoleşte copii, îi oblojeşte rănile şi o învăţa cum să iasă la liman, o salvează, o învaţă prin puterea exemplului ce înseamnă muncă şi empatia.

O misiune uriaşă pe care o duce cu zâmbetul pe buze. El şi copiii pe care îi salvează, multe mii, sunt dovada că se poate.

Sursa PROTV

O cocioaba + doua zile = o casa

397de copilași din tabelul nostru nu și-au găsit încă donator și mai sunt doar 11 zile până la Paște. Noi am comandat colete pentru toti, dar nu stiu cum ne vom descurca cu plata acestora. Printre cele 397 de suflețele se numără și cei opt copilași ai Florentinei. V-am povestit noi despre ei și căsuța lor pe care, cu multa trudă și bănuți am pus-o la punct în două zile. Acum, când mai avem doar un pas până la tăierea panglicii, pare că am dat de cea mai grea parte. Căminul lor are multe nevoi: un aragaz, o butelie, cărămidă pentru sobă, ba chiar și de un meșter care să ne monteze mobila la fața locului, mai bine zis sa ne facă un dulap încăpător, la zece suflete se adună ceva haine de ordonat în șifonier. Dacă știți pe cineva care ne poate ajuta cu toate acestea, dați-ne de veste. Noi vă vom fi veșnic recunoscători și cu siguranță vă veți câștiga și un loc în inima unor oameni greu incercați de viață.

 

  

Drumul speranței

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Nici bine nu ne-am dezmeticit după atâta zeamă de varză murată, că dis-de-dimineață ne-am reîntors la bisericuța Sfântul Ștefan din Țicău, în așteptarea mamelor și puilor acestora, din cele mai defavorizate zone ale Moldovei.

 [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De-ar fi venit măcar cu o mâncare de fasole Ziua Națională, și-n casele lor…

Le-am alinat suferința cu tot ce am știut mai bine, alimente, pamperși, lapte praf, medicamente pentru trup și-un strop de speranță pentru sufletele lor.

 [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Mai sunt 8.893 de copii care așteaptă un miracol de Nașterea Domnului.

 [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dăruim iubire?

Binecuvântată fii, Românie!

binecuvantata-fii-romanie  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ani mulți să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos, dragi români!

Nu știu cum mai e cu trecerea timpului pe la dumneavoastră, dar la noi iar a venit ceasul bilanțului la început de lună decembrie, lună în care avem de dus și lemne, de terminat și case, ba și de îmbrăcat vreo 10233 de copii.

În cantități totul este compus din munți: munți de lemne, munți de materiale de construcții, munți de haine și încălțăminte, de detergenți, alimente ori jucării.

În sume datoriile sunt chiar de speriat sau de invidiat, până și de către bancheri-munți de bani.

Dar când mă gândesc la bunătatea pe care o investesc românii de pretutindeni în alinarea suferinței copiilor sărmani, la unitatea lor în lupta pentru eradicarea foamei, frigului și suferinței, acolo unde statul s-a declarat învins. Îmi dau seama cât de importantă este misiunea și lupta noastră pentru viață, pentru familie, pentru o copilărie fericită și pentru o Românie plină de iubire.

Anul trecut pe vremea asta descărcam, alături de Alex Dima. mașini de detergenți, căram pe drumuri desfundate saci cu de toate și chiar ne jucam cu prichindeii neavând habar să montăm roțile și bateriile unei super – mașini.

Din păcate ori, poate, din fericire, într-un an munca noastră a tot crescut și iarăși a crescut. A mai apărut un cartier și încă alte câteva zeci de case, o tabără la mare doar a copiilor sărmani, încă un internat pe lângă celelalte două, încă un centru cu zece locuințe protejate și tot așa înainte.

Dăm Slavă Bunului Dumnezeu pentru atâta binecuvântare revărsată asupra noastră, asupra acestei bucăți din România, asupra dumneavoastră, a tuturor românilor ce ne susțineți!

Să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos ani mulți și fericiți, dragii mei!

DĂRUIM IUBIRE?

Lemn pentru viață

lemn-pentru-viata  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, tocmai au ajuns la Depozitul Faptelor Bune primele camioane cu o sută (100) și ceva de metri cubi de lemn. Am cărat muntele acesta de lemn tocmai din Munții Neamțului, așa cum de aici de la Iași s-a cărat un munte de bani pentru ele.

Pentru că temperaturile coboară prin văgăunele Moldovei, unde sunt mai toți copii noștri, adeseori sub 0 grade, suntem obligați să jucăm la mai multe porți ori să luptăm cu un balaur cu mai multe capete.

În săptămânile ce urmează vom căra zi și noapte lemne, dar și hainele pentru Grăuntele de Iubire.

Vă mulțumesc din suflet pentru tot ajutorul și vă așteptăm cu drag alături de noi și de cei 9000 de copii care încă nu au un înger păzitor de NAȘTEREA DOMNULUI.

Să vă încălzeazcă sufletul și inima bunul Dumnezeu!

DĂRUIM CĂLDURA?

DĂRUIM IUBIRE?

Fapte bune!

fapte-bune  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

În premieră absolută, din 29 noiembrie, echipa oamenilor minunați din Iași TV Life, se pune în slujba copiilor noștri dragi și a mamelor greu încercate.

Ce înseamnă asta?

În fiecare seară sau după-amiază de marți, de la ora 17.00, timp de un ceas, vă voi ține în suspans cu nenumăratele noutăți și provocări, ce le întâmpinăm zi de zi și ceas de ceas pe frontul misiunii pentru viață la Glasul Vieții și în Biserica Maternității Cuza Vodă.

Bineînțeles că nu voi fi lăsat singur, mai ales că, scăpat la povestit adevăruri de viață nimeni n-ar putea să mă mai oprească.

Tocmai de aceea, Diana Ciobanu mă supune în tot acest timp unui tir neîncetat de întrebări, dimpreună cu telespectatorii, care vor avea o nilie telefonică mereu la dispoziție pentru întrebări despre fapte bune, comode ori mai puțin comode.

Nu văpromitem marea cu sarea, cel puțin până la vară, dar o oră de FAPTE BUNE ne va ajuta garantat să avem un suflet cât mai frumos!

Să dăruiască Domnul Iisus Hristos tuturor oamenilor formidabili de la Iași TV Life ani mulți în slujba binelui și numai bucurii nepieritoare!

Mulțumiri Parohiei Kalmar

multumiri-parohiei-kalmar  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De câteva zile mă tot strădui să lămuresc voluntarii mei că Ecuatorul trece prin Suedia. Ei o țin una și bună că mă înșel amarnic, mai ales că Google-ul și Maps-ul mă contrazic pe față.

Vă rog să mă credeți pe cuvânt, dar chiar nu-i deloc ușor să explici unor „puști” că nu este cu putință să se încălzeazcă atât de tare inimile și sufletele oamenilor din Parohia Ortodoxă Română din Kalmar, din îndepărtata Suedie; încât să facă fericiți o mulțime de copii din văgăunele Moldovei, decât dacă Domnul Iisus Hristos, soarele nostru stă mereu deasupra lor, iar eu atât știu că soarele luminează și încălzește mai tot timpul anului Ecuatorul.

Dăm Slavă Bunului Dumnezeu că unește și încălzește sub coordonarea părintelui Andrei Dănilă atâția oameni jertfelnici, dornici de a dărui iubire copiilor noștri.

Darul vieții

darul-vietii  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Printr-o fericită întâlnire între GRĂUNTELE DE IUBIRE cu SĂPTĂMÂNA FRUCTELOR ȘI LEGUMELOR se pare că, în sfârșit, s-a născut o nouă, dar de mult plămădită operațiune: DARUL VIEȚII – FAMILIA MEA DE SUFLET.

La propunerea doamnei Gabriela Zamfir-Simioneasa de a încheia nu știu ce parteneriat am înhățat pe loc nu doar degetul întins de grupă mică, ci mai toată GRĂDINIȚA PN 15, cu tot cu părinți, cu mașini și cu cavalerii și domnișoarele generoase.

Sâmbătă dimineața a avut loc marea mobilizare la noul nostru Centru Social al Parohiei „Sfântul Arhidiacon Ștefan” din Țicău. La primul ceas de weekend ne-am pus pe slujbă, după cum ni-i obiceiul, mai ales că Sfântul Stelian, prietenul celor mici, ne-a îmbrățișat de ziua sa cu binecuvântare și povești adevărate cu minuni și fapte bune, asta nu înainte de a primi din Potirul Domnului Iisus Hristos Hrana Cea Dumnezeiască.

Cu atâta har și voie bună nu a fost nevoie decât de o locație pe GPS și s-a umplut cât ai clipi curtea de la Depozitul Faptelor Bune cu mașini pofticioase de plimbare pe dealurile și văgăunile de la capătul pământului, cam pe unde se și află o bună parte din copii noștri sărmani, flămânzi și dezbrăcați.

Am avut noi grijă ca toată escadrila de bolizi să nu plece la atâta drum doar cu ce-au găsit prichindeii prin dulapuri, cămară ori frigider și, în doi timpi cu mai multe mișcări de cu seară, am și pus la îndemână pachetele cu haine frumoase de iarnă pentru câteva zeci de familii.

Cea ieșit din toată povestea asta?

Oboseală multă, un pic de cheltuială pe benzine și motorine și chiar câte ceva de pe piață. Dar dacă e să contabilizăm câștigul din sufletele părinților și copiilor, fără a pune la socoteală bucuria sutelor de copii sărmani ajutați, vă spun sincer, toate distracțiile din lume nu se compară nici cu unghia de la degetul cel mai mic al celui mai mic voluntar din echipa îngerașilor păzitori veniți în marea noastră familie de la Glasul Vieții.

Știți care a fost cuvântul de despărțire a majorității eroilor noștri de sâmbătă? „Tati, când mai mergem la copii?”

Să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos, dragi copii, sănătate multă și înțelepciune, că frumoși sunteți deja, iar vouă, dragi părinți, câți mai mulți frățiori mici, putere să-i creșteți mari și să facem fapte, și mai multe și mai bune, împreună.

DĂRUIM IUBIRE?

Mare pescar, mare!

mare-pescar-mare  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, am biruit cei mai de speriat monștri din adâncurile Deltei Dunării ca să ajungă la copii noștri sărmani.

Mai țineți minte când eram noi mici și desenam peștii ca un opt neregulat, cu un oval ca trunchi și un trunchi în coadă? Mai degrabă îmi amintește acum de infinitul bunătății, de un lanț al faptelor bune. 🐟

Așa că am luat la scotocit în cutiuța milei și am cumpărat cel mai bun crap și somn, pentru că ne dorim să oferim ce este mai bun pruncilor noștri.

La ce folosesc, de fapt, acest pește? Vă spun eu: să pescuiesc… asta pentru că acest pește va ajunge în burticile copiilor noștri dragi, iar de aici direct în inima lor sub formă de bunătate și dragoste.

Ne asigurăm că le-am oferit tot ce e mai bun pentru ca și ei, peste câțiva ani, să întoarcă în numele lui Hristos această bunătate.

De fapt, asta înseamnă să fii urmaș al MARELUI PESCAR de oameni: să dai tot ceea ce ai pentru ca acești copii, cu acel puțin dat de tine, să învețe să-l iubească pe Hristos și pe aproapele.

Mai avem peste 9000 de copii care așteaptă să fie îmbrăcați de Nașterea Domnului, așa că vă îndemn pe toți să fiți buni, să dăruim fiecare câte puțin, pentru că MARELE PESCAR, Domnul Iisus Hristos, trebuie să vadă în inima noastră cum lucrează dragostea.

Doar astfel va alege să se nască cu adevărat în sufletul și-n viața noastră.

Să ne adune Domnul Iisus Hristos în năvodul Cereștii Sale Împărății!

Fuga la Istanbul pentru iubire

fuga-la-istanbul-pentru-iubire  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Am dat fuga la Istanbul s-adunăm GRĂUNTELE DE IUBIRE pentru cei 10.233 de copii sărmani!

3 zile și 3 nopți a durat aventura noastră la Istanbul.

După ce am luat binecuvântarea Măicuțe Domnului în chiar ziua ei sfântă de Vovidenie, mai spre înserat, ne‐am pornit pe ploaie și pe ceață, dar și cu griji cât Marea cea Mare să verificăm stadiul în care se găsesc hăinuțele puișorilor noștri dragi.

Cale lungă, cu ispite, cu osteneală peste fire, dar ce nu face omul că să-și vadă pruncii fericiți?

Cu vreo șase ceasuri de somn în toate cele trei zile, dar cu inima plină de speranță și iubire, am bătut cu mașina ori la pas peste 3000 de kilometri, am văzut milioane de geci, bluze pantaloni, căciulițe și alte produse vestimentare, ca, în final, să alegem ce-i mai bun pentru copiii noștri minunați, dar și ce-i mai potrivit pentru buzunarul nostru de criză de după altă criză.

Mai avem o lună până la Nașterea Domnului și încă 9000 de copii ce au nevoie de ajutor.

Ne ajutați să DĂRUIM IUBIRE?

Mere, pere la copii

mere-pere-la-copii  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Zilele acestea, sute de suflețele s-au bucurat de mult așteptatele fructe și legume.

La semnalul tras de clopoțel, așa cum am promis, ne-am înhămat cu sacoșe, coșărci, mașini și cu tot ce aveam la îndemână și-am plecat cu…colectatul.

Așa ne-am asigurat că nici un copil sărman nu va rămâne cu pofta-n cui.

Banane, struguri, pere, mere, clementine, portocale, gutui, lămâi, toate sau aproape toate dulci, dar sigur toate doldora de vitamine, au ajuns în mâinile și-n burticile copiilor și s-au transformat în bujori de obrăjori.

Ce să mai vorbim de sacii ori lăzile de legume, precum ceapa, morcovii, ardeii, varza, castraveții, roșiile și nelipsitele barabule, ce au fost predate mămicilor, spre a le preface în bucate răsfățate.

Despre bucuria copiilor noștri sărmani imaginile vorbesc de la sine.

Ceea ce nu se vede și nu se va spune este, de fapt, adevărata bucurie a miilor de copii implicați în acest proiect, care, alături de părinți, oferind din suflet puțin din puținul sau multul lor învață ce este omenia și dărnicia.

Felicitări minunați copii, vrednici dascăli și dragi părinți!

Să vă îmbelșugheze Domnul Iisus Hristos cu bucurii nepieritoare!

PS. Săptămâna nu s-a gătit și nici bunătatea noastră nu se poate termina așa repede!