„VERONICA” – o șansă la sănătate pentru mamele sărmane!

centru-medico-social-veronica  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, așa cum stă bine omului gospodar și necertat cu legea, ne apucăm de lucru la Centrul medico-social VERONICA, sigurul loc din Iași, Moldova și chiar din România, unde mamele și pruncii vor avea parte de îngrijiri medicale gratuite de cea mai bună calitate.

VERONICA este șansa noastră de a reda sănătatea, fericirea și demnitatea tuturor celor sărmani, abandonați, uitați ori ignorați de o lume întreagă!

Haideți să DĂRUIM IUBIRE!

ROMANIA, TE IUBESC! – Povestea omului cu o misiune uriașă

binecuvantata-fii-romanie  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Preotul Dan Damaschin vindecă şi salvează o bucată din România, cu zâmbetul pe buze. Povestea Omului cu o misiune uriașă.

Un părinte cu 10.000 de copii. Sună incredibil, dar acest om există. În Iași, preotul Dan Damaschin a devenit o adevărată instituție care poartă de grijă copiilor, se ocupă de educația lor, oferă case părinților, le apară pe mamele abuzate.

Sursa: PRO TV

Între miile de cazuri pe care le ajută, preotul aleargă tot timpul cu credință, că efortul său și al omenilor care îl susțin, salvează o bucata de Românie.

În inima Moldovei, un preot îşi inoadă poalele reverendei şi pătrunde cu daruri prin locuri neştiute de lume, contruieste case vopsite în tricolor pentru oamenii sărmani, susţine copiii în şcoală, le dă de munca părinţilor, alină suferinţe.

La prima vedere, poate ai zice că asta trebuie să facă un preot.

Doar că, în cifre, activitatea părinteleui Dan Damaschin e ameţitoare. Are grijă de peste 2.200 de mame, a dat până acum 116 case, are grijă de familiile din ele şi duce daruri la 10 mii de copii.

Dan Damaschin, preot: „Toţi copiii trebuie îmbrăcaţi măcar de trei ori pe an. Toamna, Crăciun, de iarnă, Paște de primăvară vară, să meargă la şcoală ca şi copiii mei. Haine de calitate, încălţăminte de calitate, igienă, curăţenie, rechizite. Faceţi un calcul, că nu e greu, ca să nu zică lumea că suntem lipsiţi de transparență. 60 de euro este pachetul unui copil”.

Adică 600.000 de euro, de trei ori pe an.

Părintele Damaschin este preot de 24 de ani

 

Ora şase dimineaţa, biserica maternităţii din Iaşi. Aici slujeşte de 16 ani. E preot de 24 de ani.

Dan Damaschin: „M-am imaginat în altar, la slujbă, în genunchi. Dacă Dumnezeu m-a pus într-un loc în care zilnic vin două-trei mame care se plâng nu am cu ce pleca acasă, nu am ce da de mâncare copilulu, nu am haine, nu am aia, nu am aia, cât timp să o bat pe umăr, lasă mamă, că o să fie bine, o să fie, stai fără grijă, o să fie bine? Am văzut că nu merge. Asta e realitatea din Moldova, dragilor”.

În fiecare vineri, la poarta maternităţii se strâng aproape 300 de mame pentru a primi mâncare şi cele necesare traiului.

Pandemia a oprit accesul în curtea spitalului, aşa că preotul le căra pe mame cu voluntari într-o altă biserică din oraş. Aici, înainte de a primi ajutorul, fiecare mamă este spovedita şi consiliata de preoţi.

Preotul Damaschin a devenit o adevărată instituție acolo unde statul a eșuat

 

Toată povestea se învârte în jurul familiilor aflate la marginea societăţii, o Românie pe care autorităţile şi oamenii în general o ignoră, dar ea există.

Pentru ea, preotul a devenit o adevărată instituţie care face lucruri pe care într-o lume normală ar trebui să le facă statul.

Dan Damaschin: „În clipa de faţă cred că am preluat 50% din ce înseamnă asistență socială în judeţul Iaşi, fără a exagera. Suntem sunaţi, avem o mamă, ce facem cu ea? Ce să facem? O luăm”.

La marginea Iaşiului e depozitul central.

Dan Damaschin: „Aici e depozitul de haine second hand. Primim, sortăm, pleacă zilnic două-trei maşini pe teren”.

Un tir cu produse de igienă tocmai a ajuns. Preotul îşi înoadă din nou poalele şi se pune pe treabă.

Pentru a duce toată această activitate, a înfiinţat Asociaţia Glasul Vieţii. 12 angajaţi şi o armată de voluntari îi sunt alături. Comanda produse în ţară şi din China pentru copii.

E prezent pe tot ce înseamnă comunicare online, unde vorbeşte despre cazurile care îi ies în cale. Pe site-urile de socializare a creat un tabel cu cei 10 mii de copii pe care îi ajută, cu vârsta, înălţime, greutate, numărul de la pantofi. Cine vrea să ajute îşi alege de aici un copil sau mai mulţi.

La marginea unui sat a ridicat o casă. Două familii, 14 suflete, şi-au găsit adăpost în ea.

Pe un panou în biserica ţine evidenţa caselor. Pe altul sunt următoarele proiecte. Într-o strană, după o copertină, Ana Maria, membră în asociaţie, preia cazuri, e în legătură cu donatorii, pentru că tot ajutorul vine din donaţii. Telefonul părintelui sună non-stop.

Dan Damaschin: „Auziţi, vrem să vă trimitem şi noi nişte bănuţi, dar nu ştim contul. Nu ştiţi contul? Ei, Doamne, daţi pe Google „preotul Damaschin. La câtă nebunie am eu în cap şi la cât am nevoie, nu îmi ajute bugetul României la cât aş putea să cheltui cu mamele şi copiii mei”.

Fiecare caz, preluat după ce se face o anchetă socială

 

Fiecare bănuţ e gestionat la virgulă şi fiecare caz este preluat după ce se face o anchetă socială, pentru a nu fi păcăliţi. Famiile sunt în permanenţă monitorizate şi consiliate de voluntari. Peste tot încearcă în primul rând să-i salveze pe copii, să-i educe.

Dan Damaschin: „Am mers acasă la ele şi le-am aprovizionat cu ce au nevoie, în prima fază. În loc de un copil, au cinci acasă. Copilul trebuie să meargă la şcoală. Ce faci cu el dacă nu merge la şcoală? Copiii abandonează şi se sălbăticesc. Ajung să se transforme în viitori cerșetori sau infractori. Și atunci am dezvoltat treaba cu şcoala”.

Dan Damaschin: „Aici a fost o casă, locuia o familie cu un copil. Am luat-o şi am stricat tot ce era în ea şi am făcut internat. Hai să vă arăt. Ăsta e dormitorul cel mare. Era dormitorul familiei. Aici era un jacuzzi şi am făcut baie pentru zece fete”.

Acolo locuiesc şi învaţă 40 de fete. Peste drum, într-o altă clădire, sunt 30 de băieţi.

Fată: „Ne duce la şcoală, ne aduce, ne dă să mâncăm, adică ce face un tată. Iar noi mulţumim pentru asta”.
Reporter: „V-aţi fi permis să veniţi la şcoală la Iaşi dacă nu era acest ajutor?”
Fată: „Nu, era imposibil”.

În oraş mai sunt alţi 30 de copii susţinuţi în gazdă, iar lor li se adăugă mulţi alţii care primesc o bursă pentru a putea studia.

Dan Damaschin: „Și am ajuns la studenţi la Medicină, acum termina anul şase. Copii în care dacă bagi în ei, dar nu două milioane pe lună, cresc oameni mari”.

În curte, cineva a donat un porc. Imediat e pârlit, tranşat şi pregătit pentru a fi împrăştiat la familii.

Preotul achită facturile, se ocupă de educaţia copiilor, le cauta părinţilor de muncă

Unei familii întoarsă din Spania în plină pandemie, fără un leu, cu șase copii, i-a dat o casă. Perete în perete, o altă altă familie, cu un tată bolnav, a primit alta. Şi astfel de situaţii, de familii puse într-o casă, sunt peste 120. Preotul achita facturile, se ocupă de educaţia copiilor, le caută părinţilor de muncă. În patru case sunt aşezate mamele cu probleme.

Dan Damaschin: „Pe Corina o bătea soţul de faţă cu poliţia şi zicea că nu poate să intervină. Şi aici e sufrageria. Are șapte copii, să aibă copiii unde să stea, să nu fie bătuţi”.

La marginea Iaşiului, a cumpărat de curând două hectare de teren pe care vrea să ridice 100 de case. Primele două, în care vor locui opt familii, sunt în lucru.

Dan Damaschin: „O viaţă de calitate, din ei să nu mai iasă. Am făcut o radiografie a vieţii infracţionale, mare parte a acestor oameni care ratează viaţa o ratează pentru că de acasă, neavând educaţie, sprijin în perioada adolescenţei, a fost foarte uşor de sedus de adevăraţii infractori. Aşa ajung oamenii să cerșească, sa dea în cap. Pentru că ei sunt flămânzi. Minte puţină, carte puţină. Și atunci, dacă copiii merg la școală, acolo e unul din cele mai amri complexe, acolo este zona industrială, practic orice părinte poate lucra, acolo e Iașiul”.

De curând, a cumpărat un hotel pe care vrea să-l transforme în policlinică.

Dan Damaschin: „În fapt, un centru social, complex, unde să am un CT gratuit. Să vină lumea şi să nu mai aud că sunt oameni care n-au făcut operaţii la timp, n-au făcut analize la timp, pentru că n-au avut acei amărâţi de 10 milione, 6 milioane care trebuie unei persoane neasigurate să îşi facă RMN. Vii în spital şi aştepţi șase luni să îți facă ăştia un RMN. Eşti mort de trei ori”.

A intrat într-un adevărat vârtej al binelui. Zilnic vin noi cazuri, aşa care-l obligă să caute soluţii pentru a funcţiona. Pomenile sunt ţinute în internat pentru a hrăni copiii, cu resturile de mâncare creşte porcii, reciclează.

Dan Damaschin: „E foarte scump gunoiul. Ar trebui să dăm câteva mii de lei pe lună, la câte case avem. Și atunci încercăm să luăm bani pe el. Cartonul luăm bani. Folia o vindem şi pe asta”.

Dan Damaschin: „Cum poţi să ţii copiii ăştia aproape? Îi plimbi. Îi duci la un meci de fotbal, i duci la… Și am plecat de la cinci copii şi în vara asta am cu 300 de copii la mare. 250 de copii”. Reporter: „Vă duceţi cu ei?”
Dan Damaschin: „Totdeauna. Eu urăsc marea ca şi loc de recreere, e obositaore, e… Pentru că niciodată la noi nu e vacanţă la mare. Nu poţi să te odihneşti când mergi cu o armată de copii. Nu există noapte să nu fie o urgenţă, o problemă. De la insolaţie, prima menstruaţie şi ăla care se scapă în pat până la idile şi tot felul de probleme. Pleacă unu că îi e dor de mama”.

Dan Damaschin: „Din experienţa mea, sunt de 24 de ani preot. Am am învăţat un lcuru. Fără jertfă, în sensul real al cuvântului, nu iese nimica bun”.

De 33 de ani se lupta cu diabetul. Se opreşte pentru a-şi face tratamentul şi o ia de la capăt.

Într-o casă trăiesc o familie cu cinci copii, pe care i-a scos dintr-un bordei. Aici, între copii, râde şi se bucură, uita de toate grijile care-l apasa, de aici îşi ia energia, din familii salvate. Un perete e plin cu diplomele copiilor, dovada că aici a reuşit.

Dan Damaschin: „Dacă Dumnezeu pe mine, 46 de ani, şi 33 de ani de diabet, teoretic la vârsta mea de boala jumate din cei ca mine sunt fie orbi, fie la dializă. Dumnezeu mă ţine în formula asta. Mă gândesc că are şi un plan cu mine. Se învârte roata din ce în ce mai mare, că aşa trebuie. M-a lăsat să coagulez nişte energii, să adun nişte oameni, să ajutăm la salvarea vieţii unor oameni şi în felul ăsta să nu mai fie atât de negre”.

Târziu, reporterul Pro TV și părintele Dan Damaschin au pornit la drum către un cătun ascuns după dealuri. Aici trăieşte o familie cu șase copii. Unul dintre ei i-a transmis că vrea fidea cu lapte.

E o familie de care a aflat de curând. Trăieşte într-un casă care stă să se prăbuşească. Pentru preot e următorul proiect. Încă unul. Seara târziu se întoarce în biserica din curtea maternităţii.

Îl aşteaptă soţia şi doi dintre cei patru copii pe care îi are. Cel mare tocmai a terminat facultatea de medicină.

Zâmbeşte tot timpul. Mâine urmează o altă zi. Aici, în Iaşi şi judeţele din jur, preotul Dan Damaschin vindecă şi salvează o bucată din România, îi şcoleşte copii, îi oblojeşte rănile şi o învăţa cum să iasă la liman, o salvează, o învaţă prin puterea exemplului ce înseamnă muncă şi empatia.

O misiune uriaşă pe care o duce cu zâmbetul pe buze. El şi copiii pe care îi salvează, multe mii, sunt dovada că se poate.

Sursa PROTV

O cocioaba + doua zile = o casa


397de copilași din tabelul nostru nu și-au găsit încă donator și mai sunt doar 11 zile până la Paște. Noi am comandat colete pentru toti, dar nu stiu cum ne vom descurca cu plata acestora. Printre cele 397 de suflețele se numără și cei opt copilași ai Florentinei. V-am povestit noi despre ei și căsuța lor pe care, cu multa trudă și bănuți am pus-o la punct în două zile. Acum, când mai avem doar un pas până la tăierea panglicii, pare că am dat de cea mai grea parte. Căminul lor are multe nevoi: un aragaz, o butelie, cărămidă pentru sobă, ba chiar și de un meșter care să ne monteze mobila la fața locului, mai bine zis sa ne facă un dulap încăpător, la zece suflete se adună ceva haine de ordonat în șifonier. Dacă știți pe cineva care ne poate ajuta cu toate acestea, dați-ne de veste. Noi vă vom fi veșnic recunoscători și cu siguranță vă veți câștiga și un loc în inima unor oameni greu incercați de viață.

 

  

„Lăsați copiii să vină la Mine!” – Casele C.E.D.C.

lasati-copiii-sa-vina-la-mine-casele-c-e-d-c  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Centrul de excelență „Damian și Cosma” a fost înființat din dorința de a oferi copiilor proveniți din familii greu afectate de sărăcie șansa la o nouă viața, la un viitor mai bun și luminos.

Centrul are în componență 3 case:

– Casa „Maicii Domnului”

Casa „Sfântul Daniil Sihastrul”

– Casa regală „Sfinții Ioachim și Ana”

În condițiile în care în cele 3 case, avem de a face cu o adevărata familie a Vieții, cu 110 copii, trebuie știut că ei beneficiază de tot ceea ce e nevoie pentru a crește OAMNEI MARI, într-un cadru autentic creștin.

Aici ei se autogospodăresc, leagă prietenii și deprinderi pentru întreaga viață.

Cu eforturi uriașe din partea noastră și a donatorilor la C.E.D.C. oferim tuturor copiilor orfani ori sărmani, cu mulți frați acasă, demnitate și speranță, ajutându-i să trăiască fericiți si sănătoși spre a deveni oameni ai lui Dumnezeu într-o lume în care avem nevoie de atâta bunătate.

Să vă ocrotească Domnul Iisus Hristos și să vă ajute să dobândiți înțelepciunea cea bună, cu toate cele de folos spre mântuire!

Excelență în sănătate și omenie!

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

În urma cu câteva zile la inițiativa doamnei Raluca Fiterman am avut bucuria de a ne împărtăși de lucrurile minunate săvârșite la Arcadia – Spitale și Centre Medicale, Spitalul de Recuperare Medicală, și de sufletele extraordinare ale echipei de aici.

excelenta-in-sanatate-si-omenie  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Cu o deosebită deschidere am stabilit noi modalități de a ne uni forțele în lupta împotriva sărăciei, a abandonului școlar și a suferinței, pentru că, împreuna cu Dumnezeu să creștem cât mai mulți oameni mari!

Așadar, Arcadia – Spitale și Centre Medicale un prieten de baza INIMO – Festivalul Internațional al Familiei, al Vieții și al Faptelor Bune, își propune să susțină pe mai departe o multitudine din proiectele noastre, iar asta ne obligă la o intensificare nu doar a volumului de muncă ce trebuie să acopere nevoile tuturor copiilor din cele mai îndepărtate și uitate cătune ale României, ci și a standardelor de calitate ale misiunii noastre.

Mulțumim, Arcadia – Spitale și Centre Medicale! Să vă ajute bunul Dumnezeu la cât mai multe bucurii ca urmare a muncii extraordinare și la cât mai multe fapte bune!

excelenta-in-sanatate-si-omenie  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Cati, un pelerinaj de la noroaie la desfătarea între sfinți!

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ce-i poți spune copilului tău care iubește mai presus de orice școala, are numai note de 10, visează să schimbe lumea, dar are în urma sa 6 frați care trebuie și ei să mănânce și să meargă la școală pentru că și ei au aceleași năzuințe.

În urmă cu 5 ani, Ecaterina – Cati, trecea tremurând de emoții pragul bisericuței noastre. O îndrumase spre noi doamna de religie, care cunoștea destul de bine drama în care cei 7 copii își duceau traiul fără un cer senin la orizont. De aici până la a intra în Familia Vieții și clubul select al bursierilor C.E.D.C. nu a fost nevoie de cât de câțiva pași, chiar dacă alături de ea la foarte puțin timp distanță a trebuit să ne deschidem brațele și pentru surorile ei mai mici, Oana și mai apoi Valentina.

Veți spune că trei copii între alții 110 nu e mare lucru, dar când e să pui pe hârtie ratele, trei mese pe zi de luni până duminică cu gustări între ele, curentul, gazul, căldură, apa, gunoiul, igiena și curățenia, caietele cu milioane de creioane și pixuri, consiliere ori sprijin sufletesc, fără niciun leuț din altă parte, îți dai seama că dusul unui copil la școală nu e doar o provocare, un efort deosebit, ci o adevărată dramă, înecată în multe lacrimi.

Doar bunul Dumnezeu, alături de nenumărații voluntari și donatori cunosc zbuciumul și nopțile noastre nedormite pentru ca toți bursierii C.E.D.C. să aibă tot ceea ce le trebuie pentru a ajunge OAMENI MARI, de la șervețele până la ultima rochie de banchet.

După atâtea și atâtea zile înnourate și nopți albe, am ajuns să o vedem pe Ecaterina apropriindu-se din ce în ce mai mult de visul ei de a trăi printre sfinți în calitate de viitor pictor bisericesc, acum studentă la Artă Sacră, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

S-au cheltuit sume uriașe de bani, dar asta chiar nu mai contează pentru că în decursul acestor ani, acești copiii au devenit ca proprii noștri copii, fără a face vreo diferență, iar nouă ne place să credem că suntem adevărata lor familie!

Să te ocrotească Domnul Iisus Hristos, copil bun, și să te ajute în urcușul spre cărarea împărăției.

„Crucii tale ne închinăm, stăpâne și sfânta învierea ta o lăudăm și o slăvim!”

crucii-tale-ne-inchinam-stapane-si-sfanta-invierea-ta-o-laudam-si-o-slavim  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragii mei, ziua Înălțării Sfintei Cruci are o importanță capitală în viața creștinului, iar semnul Crucii mai multe conotații. Mai întâi de toate aceasta ne duce cu gândul la Sfântul Împărat Constantin și mama sa, Elena, care, după ce ajunge împărat al întregului Imperiu Roman, după lupta cu Liciniu, va organiza și primul Sinod Ecumenic de la Niceea, lângă Constantinopol, unde toți episcopii și reprezentanții Bisericii vor stabili elementele esențiale și dogmele cele mai importante ale tinerii religii creștine.

În urma acestui Sinod Ecumemic, credința noastră a fost sintetizată în prima parte a Crezului. Dacă până atunci răstignirea Domnului pe Cruce era reprezentată timid în catacombe ori pe pereții primelor lăcașuri de rugăciune, dar prezentă intens în viața fiecărui creștin, de acum înainte este propovăduită ca fiind element fundamental în lucrarea Domnul Iisus Hristos de restaurare și mântuire a omenirii.

Până la Constantin cel Mare Crucea era cel mai rușinos obiect de tortură, disprețuită chiar de condamnați, pentru că aducea o moarte lentă, prin asfixie, deosebit de dureroasă, în văzul întregii lumi.

După recunoașterea oficială a jertfei Mântuitorului prin Crez, Sfântul Constantin o va trimite pe mama sa, Sfânta Elena, la Ierusalim, unde va începe căutarea Crucii Mântuitorului Hristos, pe care El a fost răstignit.

Aici, după îndelungi cercetări, mai jos de Golgota, lângă zidul dărmat al cetății Ierusalimului, va descoperi Sfânta Cruce, alături de celelalte două, pe care fuseseră răstigniți tâlharii.

Înălțarea Sfintei Cruci de către Patriarhul Macarie spre a fi văzută de popor, Sfințirea Bisericii Învierii sau a Sfântului Mormânt și, nu în ultimul rând, readucerea Crucii de la perși în Ierusalim de către Împăratul Heraclie, au consacrat ziua de 14 septembrie ca fiind Ziua Crucii, chiar dacă Biserica Ortodoxă are și o zi săptămânală de cinstire a ei, ziua de vineri, pentru că în Vinerea Mare Domnul fost răstignit.

Dacă e să vorbim de simbolistica Sfintei Cruci se cade să subliniem aici faptul că Biserica o numește arma împotriva diavolului.

De ce?
Pentru că Domnul Iisus Hristos stropește și sfințește cu Sângele Său acest altar de jertfă, și, prin acceptarea Răstignirii Sale, se smerește în cel mai umil mod cu putință.

Pe Sfânta Cruce Hristos l-a biruit pe diavol pentru că postul (înfrânarea), dragostea milostivă, smerenia și rugăciunea pentru răufăcătorii noștri reprezintă tot atâtea soluții de izgonire a diavolului.

Atunci când noi punem Sfânta Cruce la gât sau când facem semnul Crucii cu orice ocazie invită, atunci când ne închinăm Crucii de pe biserici sau de la troițe, noi, creștinii, nu facem doar un semn instinctiv și distinctiv de identitate confesională, ci alungăm în mod real lucrarea diavolească din viața și din inimile noastre.

Crucea este și simbolul reprezentativ al vieții noastre, pentru că așa cum Domnul Hristos a răbdat pe Cruce toate durerile și toată ocara pentru noi și noi suntem datori să răbdăm toată răutatea lumească și necazurile, ce dau năvală cu îngăduința Sa, și care nu fac altceva decât să ne întărească în credință, făcându-ne părtași la bucuria Învierii Sale.

Cel care în lumea aceasta nu duce Crucea necazurilor cu Hristos Domnul și se leapădă de El în încercări, este la fel ca și fundamentalistul islamist care dorește moartea creștinului ce poartă Crucea de la Botez la gât, la fel ca și sectele sau sataniștii care profanează Crucile înaintașilor, în biserici sau cimitire, la fel ca și Împărații Romani care nu suportau puterea Crucii, ei înșiși devenind pradă puterii diavolești urâtoare de Cruce.

De aceea, trebuie să ne străduim cu toții să ducem Crucea cum se cuvine în această viață, să îl chemăm pe Hristos când avem un necaz mare, să ne ajute să ne purtăm mereu Crucea noastră, indiferent cât de grea ni s-ar părea: crucea de mamă cu un prunc nenăscut, ce o lume întreagă ar vrea să-l ucidă pentru că ar fi bolnăvior, de mamă cu mulți copii flămânzi in jurul mesei, de multe ori rămasă singură în a-i crește, de văduvă, de orfan, de sărac sau de om greu încercat de boală, încredințați că atunci cand nu vom putea merge mai departe, El ne va purta chiar pe brațele Sale.
Și ce-i mai important, după Cruce vine Învierea!

Să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos o Cruce binecuvântată, aducătoare de bucurii nepieritoare, har și mântuire!

Toamna asta, România Desculță poartă INIMO!!

toamna-asta-a-fost-cu-inimo  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, după cum vă spuneam toți cei 10.233 de îngerași au primit tot ce le trebuie la început de an școlar: ghiozdane, rechizite, blugi, tricouri, geci sau veste, produse de igienă și curățenie, dar mai ales ghetuțe INIMO!

Am fost foarte fericiți atunci când am văzut cât de încântați erau copilașii noștri dragi de încălțările INIMO. Aceștia au avut de ales dintre roz, alb, albastru, bleumarin, negru etc., dar nici nu mai conta culoare, la gândul că vor avea ce purta la școală.

Dragii mei, vă mulțumesc din suflet tuturor celor care ne sunteți alături în acest proiect, pentru că ne dovediți faptul că doar împreună putem ÎNCĂLȚA ROMÂNIA DESCULȚĂ.

…Și de acum că tot vine toamna, dacă încă nu aveți INIMO, le puteți lua doar de la un click distanță https://glasulvietii.ro/pravalia-vietii/ .

Limonadă, pepene și chec cât să îmbraci 4 copilași sărmani!

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

O mână de școlari din Târgu Frumos, și-au încheiat vacanța de vară prin… generozitate, bunătate și dărnicie. Aflați sub îndrumarea doamnei învățătoare, Ana Maria Ștefan, 3 elevii de la Școala Gimnazială „Ion Creangă” Târgu Frumos au vrut să susțină și ei câțiva copilași mai puțin norocoși pentru a merge la școală.

limonada-pepene-si-chec-cat-sa-imbraci-4-copilasi-sarmani  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Așa se face că Iustin, Călin și Tudor au căutat cele mai bătătorite colțuri din Târg, s-au așezat strategic, și au început să întindă o măsuță, toată plină cu bunătăți. Nu știu cine i-o fi ajutat, cum s-o fi descurcat, cine o fi gătit, dar au vândut o limonadă excepțională, care a mers numai bine cu o felie de chec. Cei mai pofticioși au putut savura pepene și roșii, provenite din culta proprie a lipovenilor din Târgu Frumos.

limonada-pepene-si-chec-cat-sa-imbraci-4-copilasi-sarmani  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Și cum nimic nu e pe gratis, dulcegăriile s-au oferit în baza unei donații, ei n-au fost chiar tare scumpi, și au cerut doar 1 leu pentru așa bunătăți. Cum leu cu leu, fac mai mulți lei, au reușit micuții să strângă 1384,6 lei, adică cât să îmbraci 4 copii pentru școală și mai bine.

Mulțumim, copii minunați și buni, Bunul Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți și să vă copleșească cu darul bunătății și iubirii aproapelui.

Mulțumim, doamnei învățătoare Ana Maria Ștefan.

Prima zi de școală cu chipuri vesele și chipuri înlăcrimate din aceeași lume și lumi diferite!

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

La fel ca-n Iași, astăzi a sunat clopoțelul în toate școlile din orașele și satele României. Chiar dacă sunt mai tot timpul preocupat de problemele celor 10233 de copii din GRĂUNTELE DE MUȘTAR, în preajma acestei zile, mă opresc preț de câteva clipe, pe stradă, în biserică sau prin curtea unei școli, numai și numai pentru a lua pulsul unei zile speciale pentru milioanele de copii și părinți, alături de dascălii lor.

prima-zi-de-scoala-cu-chipuri-vesele-si-chipuri-inlacrimate-din-aceeasi-lume-si-lumi-diferite  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dis de dimineață, până să ma lase la porțile Maternității, soția mi-a transmis deja bucuria și emoția sutelor de copii și părinți ce au început un nou an școlar în grădinița în care este directoare, mai ales că ia din nou grupă mică. Slujbă de deschidere, animatori, clase pregatite cu tot felul de surprize, lacrimi de despărțire de o parte și de alta, liste interminabile cu cerințe personalizate și tot ceea ce presupune o astfel de misiune.

prima-zi-de-scoala-cu-chipuri-vesele-si-chipuri-inlacrimate-din-aceeasi-lume-si-lumi-diferite  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Nu vă puteți imagina cum, după o astfel de zi, discuțiile noastre de soț și soție se limitează până spre miezul nopții doar la „cât de frumoși, cuminți, isteți, deștepți etc” sunt copiii ei.

Cum în drumul din Nicolina până în Centru tot treci pe lângă câteva școli și grădinițe foarte apreciate nu poți să nu remarci si veselia celor mai măricei, care poartă țanțoș uniforma croită în vreun atelier din cele de elită sau cum calcă apasat bucuroși nevoie mare de papucii de firmă comandați de peste hotare, sosiți probabil în ajun.

Nu mai vorbesc de gențile de la casele de modă, cu care, vorba cuiva, dacă te străduiești puțin, poți îmbrăca o clasă întreagă.

Desigur, ca părinte te strădui să fii mereu și oricum lângă școlarul tău, infiferent de costuri. În drum spre școală te prinzi și de un buchet de flori, bine dichisit în culorile armonioase ale toamnei pentru că e… prima zi de școală.

Am trăit astazi începutul de an școlar în două comunități care, deși sunt doar la o oră de mers cu mașina, par la zeci, dacă nu sute de ani distanță.

După ce am terminat Slujba de Binecuvântare din cadrul festivității de deschidere de la Colegiul Național Emil Racoviță, într-o atmosferă formidabilă, și eu tot cu emoții, pentru cel de-al patrulea fecior la aceeași școală cu aceeași profesori de excepție și buni creștini, am ajuns și la telefonul de pe care tocmai vă scriu aceste rânduri.

Multe, multe apeluri, printre care și al Corneliei, o mamă eroină, cu 8 copii, din care… 6 la școală.

Plângea și ea și copiii că nu pot merge la școală.

După o oprire la Depozitul Faptelor Bune, am plecat spre ei, cu toate cele necesare în portbagaj și pe bancheta din spate.

Nu departe de Iași, pe colinele domoale ale Moldovei, într-o căsuță de chirpici ce pare gata, gata să se prăbușească trăiesc 10 suflete de o bunătate și modestie rar întâlnite, cu povești de viață și de primă zi de școală incredibile.

Florentina, a cincea din familie, s-a trezit cu noaptea-n cap cu gândul că astăzi era ziua cea mare, în care își va revedea colegii de la grădiniță, acum în clasa pregătitoare, chiar dacă nu a avut timp de plictiseală cu ai ei frățiori sau cu cârdul de rățuște, în fața cărora are mereu rolul de „învățătoare”.

Ghiozdănel? Nu-i! Dar nu-i nici o problemă! Mai are mama o pungă în care și-ar putea pune… doar o sticluță de apă, pentru că de altceva nici nu poate fi vorba!

Papucei? Rupți, dar ce mai contează, căci visul e atât de mare. Trebuie să-l împlinească!

Hăinuțe? Cornelia și-a dat silința să le spele cum a știut mai bine, dar la cât de purtate au fost, s-au uzat cam tare.

Pachețel? N-a avut niciodată și nici nu mai are curaj să ceară.

Așa a ieșit Florentina noastră pe poartă, cu multă speranță și un vis mai mare decât l-ar putea duce pe umerii ei mici, doar că… pe drum papuceii s-au rupt de tot și de la 3 ulițe distanță, s-a întors înlăcrimată, fără speranță.

Ceva mai mare, Petronela s-a obișuit cu ideea că, deși foarte iubitoare și muncitoare, mama ei nu-i va putea oferi ceea ce orice școlar merită să aibă măcar la început de an școlar. S-a dus cu hainele din vara trecută și cu ghiozdanul de acum 2 ani.

Luna septembrie nu-i friguroasă, să-ți trebuiască haină groasă, iar ce-o fi în noiembrie mai vede ea.

Când vorbim de papuci, aici chiar ar fi ceva probleme. Sunt deja 2 ani de când mama nu i-a mai cumpărat alții, iar cei din picioarere ei, cu două găuri în talpă, trebuie să-i mai cedeze și mamei, atunci când merge pe la medic, iar ea trebuie să stea acasă.

Nevoile casei sunt multe, multe sunt gurile de hrănit, iar bănuțul nu ajunge. În prima zi de clasa a 9-a a văzut că mai toți colegii au ocololit-o, dar doamna dirigintă a încurajat-o și asta i-a fost suficient.

Ce ghiozdan, ce rechizite, ce viitor?

Mai toată vara a stat pe lângă mama și a ajutat-o la treburile casei, la adus vreascuri de pe deal, la spălat culmile nesfârșite de haine rufoase și mai ales la cotlonul cu plita mereu plină cu ceaune de mâncare. Așa și-a dat seama că ar fi bine în viitor să devină bucatar. A auzit ea că un bucătar priceput câștigă binișor, bănuți din care ar mai face încă vreo două cămăruțe la casă, ar putea cumpăra și o văcuță pentru frățiorii cei mai mici, să nu mai sufere de foame, ba ar avea și ea mâncare pe săturate.

Andrei este mult mai tăcut. Nu zâmbește, nu mai are vise, nu are haine, nu are încălțări și nici ghiozdan. Nu mai are și nu mai vrea nimic.

prima-zi-de-scoala-cu-chipuri-vesele-si-chipuri-inlacrimate-din-aceeasi-lume-si-lumi-diferite  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Cu ochii umeziți acceptă până la urmă să meargă la școală, doar să aibă cu ce să se încalțe și cât de cât un ghiozdan.

La vestea că o să-i aducem și o bicicletă a prins glas și, dacă tot a găsit bunăvoință mai cere și o vacă, să mănânce lapte pe săturate.

Cam asta este, dragilor, povestea a două lumi cu copii minunați, născuți doar la 35 de kilometri distanță.

Copiii Corneliei sunt doar 6 din cei 3000 de care încă așteaptă un suflet bun pentru a-i trimite la școală. Iar eu nu sunt altul decât mesagerul lor și martor în fața lui Dumnezeu.

Haideți, dragii mei, să aducem fericirea unui început de școală și în sufletele copiilor uitați ai României.

HAIDEȚI SĂ DĂRUIM SPERANȚĂ!

MERGEM MAI DEPARTE?

O dimineață bună și o zi minunată să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos!

o-dimineata-buna-si-o-zi-minunata-sa-va-daruiasca-domnul-iisus-hristos  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Fiecare început de an școlar aduce cu el, pentru copii noștri dragi, bucuria unui nou start și deschide o nouă fereastră către lumea înțelepciunii și cunoașterii. Dragii mei școlari și școlărițe, în pragul acestui început de an școlar, nu pot decât să-l rog pe Bunul Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți, să vă copleșească cu darul înțelepciunii, al iubirii curate, al plinirii de fapte bune și al credinței mereu biruitoare în Domnul nostru Iisus Hristos!

Sfinții Părinți Ioachim și Ana au dat naștere Sfintei Fecioara Maria după îndelungă și smerită rugăciune!

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Sfinții Părinți Ioachim și Ana au dat naștere Sfintei Fecioara Maria după îndelungă și smerită rugăciune Dumnezeu s-a milostivit de ei, le-a ascultat rugăciunile și i-a binecuvântat cu un copil, Fecioara Maria la adânci bătrânețe. Chiar dacă i-au fost foarte puțin timp părinți, doar 3 ani de zile, ei sunt venerați ca Sfinți Părinți pentru că dragostea și credința lor, prin Harul lui Dumnezeu, au dat rod Maicii Domnului, iar prin Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor, devin părinții sau bunicuții întregului neam creștinesc.

Așa cum Sfinții Părinți prin rugăciune, smerenie și milostenie au primit cel mai mare dar de la Dumnezeu, devenind părinții Fecioarei Maria, tot așa și noi putem deveni părinții unui copil sărman, prin iubire milostivă și credință smerită. Iar în lista noastră atât de lungă de 3.375, mai avem multe sute de Ane, Anuţe, Anițe, Ancuțe, Anişoare, Anicuțe ori Ioachimi care nu au încă un donator pentru pachetul de hăinuțe și încălțăminte necesar pentru școală.

Sfinții Părinți Ioachim și Ana să vă orotească pe toți părinții și copiii iubitori de rugaciune smerită și de iubire milostivă, ani mulți și fericiți!

Prea Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos, să vă ocrotească!

prea-sfanta-fecioara-maria-maica-domnului-iisus-hristos-sa-va-ocroteasca  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Prea Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos, să vă ocrotească cu a sa dragoste nemărginită și cu ale ei sfinte rugăciuni, ani mulți și fericiți! 2,2 milioane de surori și frați în Domnul Iisus Hristos poartă numele Sfintei Marii, iar în lista noastră avem cam 1000 și ceva de Maria, Mariana, Mari, Meri, Mărioara, Măriuța, Marița, Mara, Mariana, Ana Maria, Marița, Marusia, Măriuca, Maricica, Mia, Mimi, Mioara, Mario ori Marian. O bună parte dintre aceștia se numără chiar printre cei 3501 îngerași pe care îi mai avem în listă.

De ziua Maicii Domnului, putem dărui, oare, cu ajutorul, ei tuturor acestor copii fericire și speranță, ajutându-i să meargă la școală?

Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu să-i ocrotească pe toți cei ce o au ca ocrotitoare a numelui, pe toți cei care o cinstesc și o cheamă în rugăciunile lor, pe toate mamele și pruncii născuți și nenăscuți, ani mulți și fericiți!