Centrul de excelență „Damian și Cosma” a fost înființat din dorința de a oferi copiilor proveniți din familii greu afectate de sărăcie șansa la o nouă viața, la un viitor mai bun și luminos.

Centrul are în componență 3 case:

– Casa „Maicii Domnului”

– Casa „Sfântul Daniil Sihastrul”

– Casa regală „Sfinții Ioachim și Ana”

În condițiile în care în cele 3 case, avem de a face cu o adevărata familie a Vieții, cu 110 copii, trebuie știut că ei beneficiază de tot ceea ce e nevoie pentru a crește OAMNEI MARI, într-un cadru autentic creștin.

Aici ei se autogospodăresc, leagă prietenii și deprinderi pentru întreaga viață.

Cu eforturi uriașe din partea noastră și a donatorilor la C.E.D.C. oferim tuturor copiilor orfani ori sărmani, cu mulți frați acasă, demnitate și speranță, ajutându-i să trăiască fericiți si sănătoși spre a deveni oameni ai lui Dumnezeu într-o lume în care avem nevoie de atâta bunătate.

Să vă ocrotească Domnul Iisus Hristos și să vă ajute să dobândiți înțelepciunea cea bună, cu toate cele de folos spre mântuire!

În urma cu câteva zile la inițiativa doamnei Raluca Fiterman am avut bucuria de a ne împărtăși de lucrurile minunate săvârșite la Arcadia – Spitale și Centre Medicale, Spitalul de Recuperare Medicală, și de sufletele extraordinare ale echipei de aici.

Cu o deosebită deschidere am stabilit noi modalități de a ne uni forțele în lupta împotriva sărăciei, a abandonului școlar și a suferinței, pentru că, împreuna cu Dumnezeu să creștem cât mai mulți oameni mari!

Așadar, Arcadia – Spitale și Centre Medicale un prieten de baza INIMO – Festivalul Internațional al Familiei, al Vieții și al Faptelor Bune, își propune să susțină pe mai departe o multitudine din proiectele noastre, iar asta ne obligă la o intensificare nu doar a volumului de muncă ce trebuie să acopere nevoile tuturor copiilor din cele mai îndepărtate și uitate cătune ale României, ci și a standardelor de calitate ale misiunii noastre.

Mulțumim, Arcadia – Spitale și Centre Medicale! Să vă ajute bunul Dumnezeu la cât mai multe bucurii ca urmare a muncii extraordinare și la cât mai multe fapte bune!

Ce-i poți spune copilului tău care iubește mai presus de orice școala, are numai note de 10, visează să schimbe lumea, dar are în urma sa 6 frați care trebuie și ei să mănânce și să meargă la școală pentru că și ei au aceleași năzuințe.

În urmă cu 5 ani, Ecaterina – Cati, trecea tremurând de emoții pragul bisericuței noastre. O îndrumase spre noi doamna de religie, care cunoștea destul de bine drama în care cei 7 copii își duceau traiul fără un cer senin la orizont. De aici până la a intra în Familia Vieții și clubul select al bursierilor C.E.D.C. nu a fost nevoie de cât de câțiva pași, chiar dacă alături de ea la foarte puțin timp distanță a trebuit să ne deschidem brațele și pentru surorile ei mai mici, Oana și mai apoi Valentina.

Veți spune că trei copii între alții 110 nu e mare lucru, dar când e să pui pe hârtie ratele, trei mese pe zi de luni până duminică cu gustări între ele, curentul, gazul, căldură, apa, gunoiul, igiena și curățenia, caietele cu milioane de creioane și pixuri, consiliere ori sprijin sufletesc, fără niciun leuț din altă parte, îți dai seama că dusul unui copil la școală nu e doar o provocare, un efort deosebit, ci o adevărată dramă, înecată în multe lacrimi.

Doar bunul Dumnezeu, alături de nenumărații voluntari și donatori cunosc zbuciumul și nopțile noastre nedormite pentru ca toți bursierii C.E.D.C. să aibă tot ceea ce le trebuie pentru a ajunge OAMENI MARI, de la șervețele până la ultima rochie de banchet.

După atâtea și atâtea zile înnourate și nopți albe, am ajuns să o vedem pe Ecaterina apropriindu-se din ce în ce mai mult de visul ei de a trăi printre sfinți în calitate de viitor pictor bisericesc, acum studentă la Artă Sacră, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

S-au cheltuit sume uriașe de bani, dar asta chiar nu mai contează pentru că în decursul acestor ani, acești copiii au devenit ca proprii noștri copii, fără a face vreo diferență, iar nouă ne place să credem că suntem adevărata lor familie!

Să te ocrotească Domnul Iisus Hristos, copil bun, și să te ajute în urcușul spre cărarea împărăției.

Dragii mei, ziua Înălțării Sfintei Cruci are o importanță capitală în viața creștinului, iar semnul Crucii mai multe conotații. Mai întâi de toate aceasta ne duce cu gândul la Sfântul Împărat Constantin și mama sa, Elena, care, după ce ajunge împărat al întregului Imperiu Roman, după lupta cu Liciniu, va organiza și primul Sinod Ecumenic de la Niceea, lângă Constantinopol, unde toți episcopii și reprezentanții Bisericii vor stabili elementele esențiale și dogmele cele mai importante ale tinerii religii creștine.

În urma acestui Sinod Ecumemic, credința noastră a fost sintetizată în prima parte a Crezului. Dacă până atunci răstignirea Domnului pe Cruce era reprezentată timid în catacombe ori pe pereții primelor lăcașuri de rugăciune, dar prezentă intens în viața fiecărui creștin, de acum înainte este propovăduită ca fiind element fundamental în lucrarea Domnul Iisus Hristos de restaurare și mântuire a omenirii.

Până la Constantin cel Mare Crucea era cel mai rușinos obiect de tortură, disprețuită chiar de condamnați, pentru că aducea o moarte lentă, prin asfixie, deosebit de dureroasă, în văzul întregii lumi.

După recunoașterea oficială a jertfei Mântuitorului prin Crez, Sfântul Constantin o va trimite pe mama sa, Sfânta Elena, la Ierusalim, unde va începe căutarea Crucii Mântuitorului Hristos, pe care El a fost răstignit.

Aici, după îndelungi cercetări, mai jos de Golgota, lângă zidul dărmat al cetății Ierusalimului, va descoperi Sfânta Cruce, alături de celelalte două, pe care fuseseră răstigniți tâlharii.

Înălțarea Sfintei Cruci de către Patriarhul Macarie spre a fi văzută de popor, Sfințirea Bisericii Învierii sau a Sfântului Mormânt și, nu în ultimul rând, readucerea Crucii de la perși în Ierusalim de către Împăratul Heraclie, au consacrat ziua de 14 septembrie ca fiind Ziua Crucii, chiar dacă Biserica Ortodoxă are și o zi săptămânală de cinstire a ei, ziua de vineri, pentru că în Vinerea Mare Domnul fost răstignit.

Dacă e să vorbim de simbolistica Sfintei Cruci se cade să subliniem aici faptul că Biserica o numește arma împotriva diavolului.

De ce?
Pentru că Domnul Iisus Hristos stropește și sfințește cu Sângele Său acest altar de jertfă, și, prin acceptarea Răstignirii Sale, se smerește în cel mai umil mod cu putință.

Pe Sfânta Cruce Hristos l-a biruit pe diavol pentru că postul (înfrânarea), dragostea milostivă, smerenia și rugăciunea pentru răufăcătorii noștri reprezintă tot atâtea soluții de izgonire a diavolului.

Atunci când noi punem Sfânta Cruce la gât sau când facem semnul Crucii cu orice ocazie invită, atunci când ne închinăm Crucii de pe biserici sau de la troițe, noi, creștinii, nu facem doar un semn instinctiv și distinctiv de identitate confesională, ci alungăm în mod real lucrarea diavolească din viața și din inimile noastre.

Crucea este și simbolul reprezentativ al vieții noastre, pentru că așa cum Domnul Hristos a răbdat pe Cruce toate durerile și toată ocara pentru noi și noi suntem datori să răbdăm toată răutatea lumească și necazurile, ce dau năvală cu îngăduința Sa, și care nu fac altceva decât să ne întărească în credință, făcându-ne părtași la bucuria Învierii Sale.

Cel care în lumea aceasta nu duce Crucea necazurilor cu Hristos Domnul și se leapădă de El în încercări, este la fel ca și fundamentalistul islamist care dorește moartea creștinului ce poartă Crucea de la Botez la gât, la fel ca și sectele sau sataniștii care profanează Crucile înaintașilor, în biserici sau cimitire, la fel ca și Împărații Romani care nu suportau puterea Crucii, ei înșiși devenind pradă puterii diavolești urâtoare de Cruce.

De aceea, trebuie să ne străduim cu toții să ducem Crucea cum se cuvine în această viață, să îl chemăm pe Hristos când avem un necaz mare, să ne ajute să ne purtăm mereu Crucea noastră, indiferent cât de grea ni s-ar părea: crucea de mamă cu un prunc nenăscut, ce o lume întreagă ar vrea să-l ucidă pentru că ar fi bolnăvior, de mamă cu mulți copii flămânzi in jurul mesei, de multe ori rămasă singură în a-i crește, de văduvă, de orfan, de sărac sau de om greu încercat de boală, încredințați că atunci cand nu vom putea merge mai departe, El ne va purta chiar pe brațele Sale.
Și ce-i mai important, după Cruce vine Învierea!

Să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos o Cruce binecuvântată, aducătoare de bucurii nepieritoare, har și mântuire!

Dragilor, după cum vă spuneam toți cei 10.233 de îngerași au primit tot ce le trebuie la început de an școlar: ghiozdane, rechizite, blugi, tricouri, geci sau veste, produse de igienă și curățenie, dar mai ales ghetuțe INIMO!

Am fost foarte fericiți atunci când am văzut cât de încântați erau copilașii noștri dragi de încălțările INIMO. Aceștia au avut de ales dintre roz, alb, albastru, bleumarin, negru etc., dar nici nu mai conta culoare, la gândul că vor avea ce purta la școală.

Dragii mei, vă mulțumesc din suflet tuturor celor care ne sunteți alături în acest proiect, pentru că ne dovediți faptul că doar împreună putem ÎNCĂLȚA ROMÂNIA DESCULȚĂ.

…Și de acum că tot vine toamna, dacă încă nu aveți INIMO, le puteți lua doar de la un click distanță https://glasulvietii.ro/pravalia-vietii/ .

O mână de școlari din Târgu Frumos, și-au încheiat vacanța de vară prin… generozitate, bunătate și dărnicie. Aflați sub îndrumarea doamnei învățătoare, Ana Maria Ștefan, 3 elevii de la Școala Gimnazială „Ion Creangă” Târgu Frumos au vrut să susțină și ei câțiva copilași mai puțin norocoși pentru a merge la școală.

Așa se face că Iustin, Călin și Tudor au căutat cele mai bătătorite colțuri din Târg, s-au așezat strategic, și au început să întindă o măsuță, toată plină cu bunătăți. Nu știu cine i-o fi ajutat, cum s-o fi descurcat, cine o fi gătit, dar au vândut o limonadă excepțională, care a mers numai bine cu o felie de chec. Cei mai pofticioși au putut savura pepene și roșii, provenite din culta proprie a lipovenilor din Târgu Frumos.

Și cum nimic nu e pe gratis, dulcegăriile s-au oferit în baza unei donații, ei n-au fost chiar tare scumpi, și au cerut doar 1 leu pentru așa bunătăți. Cum leu cu leu, fac mai mulți lei, au reușit micuții să strângă 1384,6 lei, adică cât să îmbraci 4 copii pentru școală și mai bine.

Mulțumim, copii minunați și buni, Bunul Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți și să vă copleșească cu darul bunătății și iubirii aproapelui.

Mulțumim, doamnei învățătoare Ana Maria Ștefan.

La fel ca-n Iași, astăzi a sunat clopoțelul în toate școlile din orașele și satele României. Chiar dacă sunt mai tot timpul preocupat de problemele celor 10233 de copii din GRĂUNTELE DE MUȘTAR, în preajma acestei zile, mă opresc preț de câteva clipe, pe stradă, în biserică sau prin curtea unei școli, numai și numai pentru a lua pulsul unei zile speciale pentru milioanele de copii și părinți, alături de dascălii lor.

Dis de dimineață, până să ma lase la porțile Maternității, soția mi-a transmis deja bucuria și emoția sutelor de copii și părinți ce au început un nou an școlar în grădinița în care este directoare, mai ales că ia din nou grupă mică. Slujbă de deschidere, animatori, clase pregatite cu tot felul de surprize, lacrimi de despărțire de o parte și de alta, liste interminabile cu cerințe personalizate și tot ceea ce presupune o astfel de misiune.

Nu vă puteți imagina cum, după o astfel de zi, discuțiile noastre de soț și soție se limitează până spre miezul nopții doar la „cât de frumoși, cuminți, isteți, deștepți etc” sunt copiii ei.

Cum în drumul din Nicolina până în Centru tot treci pe lângă câteva școli și grădinițe foarte apreciate nu poți să nu remarci si veselia celor mai măricei, care poartă țanțoș uniforma croită în vreun atelier din cele de elită sau cum calcă apasat bucuroși nevoie mare de papucii de firmă comandați de peste hotare, sosiți probabil în ajun.

Nu mai vorbesc de gențile de la casele de modă, cu care, vorba cuiva, dacă te străduiești puțin, poți îmbrăca o clasă întreagă.

Desigur, ca părinte te strădui să fii mereu și oricum lângă școlarul tău, infiferent de costuri. În drum spre școală te prinzi și de un buchet de flori, bine dichisit în culorile armonioase ale toamnei pentru că e… prima zi de școală.

Am trăit astazi începutul de an școlar în două comunități care, deși sunt doar la o oră de mers cu mașina, par la zeci, dacă nu sute de ani distanță.

După ce am terminat Slujba de Binecuvântare din cadrul festivității de deschidere de la Colegiul Național Emil Racoviță, într-o atmosferă formidabilă, și eu tot cu emoții, pentru cel de-al patrulea fecior la aceeași școală cu aceeași profesori de excepție și buni creștini, am ajuns și la telefonul de pe care tocmai vă scriu aceste rânduri.

Multe, multe apeluri, printre care și al Corneliei, o mamă eroină, cu 8 copii, din care… 6 la școală.

Plângea și ea și copiii că nu pot merge la școală.

După o oprire la Depozitul Faptelor Bune, am plecat spre ei, cu toate cele necesare în portbagaj și pe bancheta din spate.

Nu departe de Iași, pe colinele domoale ale Moldovei, într-o căsuță de chirpici ce pare gata, gata să se prăbușească trăiesc 10 suflete de o bunătate și modestie rar întâlnite, cu povești de viață și de primă zi de școală incredibile.

Florentina, a cincea din familie, s-a trezit cu noaptea-n cap cu gândul că astăzi era ziua cea mare, în care își va revedea colegii de la grădiniță, acum în clasa pregătitoare, chiar dacă nu a avut timp de plictiseală cu ai ei frățiori sau cu cârdul de rățuște, în fața cărora are mereu rolul de „învățătoare”.

Ghiozdănel? Nu-i! Dar nu-i nici o problemă! Mai are mama o pungă în care și-ar putea pune… doar o sticluță de apă, pentru că de altceva nici nu poate fi vorba!

Papucei? Rupți, dar ce mai contează, căci visul e atât de mare. Trebuie să-l împlinească!

Hăinuțe? Cornelia și-a dat silința să le spele cum a știut mai bine, dar la cât de purtate au fost, s-au uzat cam tare.

Pachețel? N-a avut niciodată și nici nu mai are curaj să ceară.

Așa a ieșit Florentina noastră pe poartă, cu multă speranță și un vis mai mare decât l-ar putea duce pe umerii ei mici, doar că… pe drum papuceii s-au rupt de tot și de la 3 ulițe distanță, s-a întors înlăcrimată, fără speranță.

Ceva mai mare, Petronela s-a obișuit cu ideea că, deși foarte iubitoare și muncitoare, mama ei nu-i va putea oferi ceea ce orice școlar merită să aibă măcar la început de an școlar. S-a dus cu hainele din vara trecută și cu ghiozdanul de acum 2 ani.

Luna septembrie nu-i friguroasă, să-ți trebuiască haină groasă, iar ce-o fi în noiembrie mai vede ea.

Când vorbim de papuci, aici chiar ar fi ceva probleme. Sunt deja 2 ani de când mama nu i-a mai cumpărat alții, iar cei din picioarere ei, cu două găuri în talpă, trebuie să-i mai cedeze și mamei, atunci când merge pe la medic, iar ea trebuie să stea acasă.

Nevoile casei sunt multe, multe sunt gurile de hrănit, iar bănuțul nu ajunge. În prima zi de clasa a 9-a a văzut că mai toți colegii au ocololit-o, dar doamna dirigintă a încurajat-o și asta i-a fost suficient.

Ce ghiozdan, ce rechizite, ce viitor?

Mai toată vara a stat pe lângă mama și a ajutat-o la treburile casei, la adus vreascuri de pe deal, la spălat culmile nesfârșite de haine rufoase și mai ales la cotlonul cu plita mereu plină cu ceaune de mâncare. Așa și-a dat seama că ar fi bine în viitor să devină bucatar. A auzit ea că un bucătar priceput câștigă binișor, bănuți din care ar mai face încă vreo două cămăruțe la casă, ar putea cumpăra și o văcuță pentru frățiorii cei mai mici, să nu mai sufere de foame, ba ar avea și ea mâncare pe săturate.

Andrei este mult mai tăcut. Nu zâmbește, nu mai are vise, nu are haine, nu are încălțări și nici ghiozdan. Nu mai are și nu mai vrea nimic.

Cu ochii umeziți acceptă până la urmă să meargă la școală, doar să aibă cu ce să se încalțe și cât de cât un ghiozdan.

La vestea că o să-i aducem și o bicicletă a prins glas și, dacă tot a găsit bunăvoință mai cere și o vacă, să mănânce lapte pe săturate.

Cam asta este, dragilor, povestea a două lumi cu copii minunați, născuți doar la 35 de kilometri distanță.

Copiii Corneliei sunt doar 6 din cei 3000 de care încă așteaptă un suflet bun pentru a-i trimite la școală. Iar eu nu sunt altul decât mesagerul lor și martor în fața lui Dumnezeu.

Haideți, dragii mei, să aducem fericirea unui început de școală și în sufletele copiilor uitați ai României.

HAIDEȚI SĂ DĂRUIM SPERANȚĂ!

MERGEM MAI DEPARTE?

Fiecare început de an școlar aduce cu el, pentru copii noștri dragi, bucuria unui nou start și deschide o nouă fereastră către lumea înțelepciunii și cunoașterii. Dragii mei școlari și școlărițe, în pragul acestui început de an școlar, nu pot decât să-l rog pe Bunul Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți, să vă copleșească cu darul înțelepciunii, al iubirii curate, al plinirii de fapte bune și al credinței mereu biruitoare în Domnul nostru Iisus Hristos!

Sfinții Părinți Ioachim și Ana au dat naștere Sfintei Fecioara Maria după îndelungă și smerită rugăciune Dumnezeu s-a milostivit de ei, le-a ascultat rugăciunile și i-a binecuvântat cu un copil, Fecioara Maria la adânci bătrânețe. Chiar dacă i-au fost foarte puțin timp părinți, doar 3 ani de zile, ei sunt venerați ca Sfinți Părinți pentru că dragostea și credința lor, prin Harul lui Dumnezeu, au dat rod Maicii Domnului, iar prin Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor, devin părinții sau bunicuții întregului neam creștinesc.

Așa cum Sfinții Părinți prin rugăciune, smerenie și milostenie au primit cel mai mare dar de la Dumnezeu, devenind părinții Fecioarei Maria, tot așa și noi putem deveni părinții unui copil sărman, prin iubire milostivă și credință smerită. Iar în lista noastră atât de lungă de 3.375, mai avem multe sute de Ane, Anuţe, Anițe, Ancuțe, Anişoare, Anicuțe ori Ioachimi care nu au încă un donator pentru pachetul de hăinuțe și încălțăminte necesar pentru școală.

Sfinții Părinți Ioachim și Ana să vă orotească pe toți părinții și copiii iubitori de rugaciune smerită și de iubire milostivă, ani mulți și fericiți!

Prea Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos, să vă ocrotească cu a sa dragoste nemărginită și cu ale ei sfinte rugăciuni, ani mulți și fericiți! 2,2 milioane de surori și frați în Domnul Iisus Hristos poartă numele Sfintei Marii, iar în lista noastră avem cam 1000 și ceva de Maria, Mariana, Mari, Meri, Mărioara, Măriuța, Marița, Mara, Mariana, Ana Maria, Marița, Marusia, Măriuca, Maricica, Mia, Mimi, Mioara, Mario ori Marian. O bună parte dintre aceștia se numără chiar printre cei 3501 îngerași pe care îi mai avem în listă.

De ziua Maicii Domnului, putem dărui, oare, cu ajutorul, ei tuturor acestor copii fericire și speranță, ajutându-i să meargă la școală?

Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu să-i ocrotească pe toți cei ce o au ca ocrotitoare a numelui, pe toți cei care o cinstesc și o cheamă în rugăciunile lor, pe toate mamele și pruncii născuți și nenăscuți, ani mulți și fericiți!