Iubiților, astăzi Biserica ne cheamă să privim spre două chipuri binecuvântate ale sfințeniei, pe Sfântul Apostol Simon Zilotul, apostolul care a lăsat nunta pământească pentru a urma Mirelui ceresc, și pe Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, omul rugăciunii și al liniștii care a ars pentru Hristos în tăcerea nevoinței monahale.
Sfântul Apostol Simon, numit și Natanael, este cel pe care tradiția îl arată ca fiind mirele din Cana Galileii. În casa lui a făcut Mântuitorul prima Sa minune, prefăcând apa în vin și arătând lumii că El este Stăpânul creației și Izvorul bucuriei celei adevărate. Dar minunea nu a schimbat doar apa din vase, ci și inima lui Simon. În clipa aceea, el a înțeles că înaintea lui stă nu doar un prooroc, ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Și ce lucru minunat! În ziua nunții sale, Simon a lăsat mireasa, casa și toate cele lumești pentru a merge după Domnul. A părăsit bucuria unei nunți trecătoare pentru bucuria împărăției lui Dumnezeu. L-a urmat pe Hristos cu toată inima și a devenit unul dintre cei doisprezece Apostoli, fiind martor al minunilor, al pătimirilor, al Învierii și al Înălțării Domnului.
După Pogorârea Duhului Sfânt, când limbile de foc s-au așezat peste Apostoli, Simon s-a umplut de putere și de râvnă dumnezeiască. A mers în multe ținuturi păgâne, propovăduind Evanghelia și sfărâmând întunericul idolatriei. A străbătut Mauritania și Africa, a vestit pe Hristos în locuri unde oamenii nu cunoșteau adevărul, iar mai apoi a ajuns până în Britania.
Pretutindeni unde mergea, nu ducea cuvinte omenești, ci focul credinței. Nu căuta slavă, nici bogăție, nici liniște, ci suflete pentru Hristos. Pentru aceasta a fost urât, prigonit și chinuit. În cele din urmă, și-a pecetluit apostolia prin mucenicie, fiind răstignit pentru Domnul pe Care L-a iubit mai mult decât viața.
Sfântul Simon ne învață că întâlnirea adevărată cu Hristos schimbă totul. Omul care Îl vede cu adevărat pe Dumnezeu nu mai poate trăi la fel ca înainte. Sunt oameni care se apropie de Hristos doar pentru minuni, pentru ajutor sau pentru răspunsuri la necazuri, dar Simon ne arată că adevărata credință înseamnă lepădare de sine, ascultare și urmarea lui Hristos până la capăt.
Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, unul dintre marii părinți duhovnicești ai neamului nostru. Într-o lume zgomotoasă și grăbită, el a ales liniștea rugăciunii și smerenia ascunsă. A iubit biserica, slujba, ascultarea și tăcerea care naște pace în suflet.
Sfântul Calistrat nu a căutat să fie cunoscut de oameni, ci să fie primit înaintea lui Dumnezeu. A trăit cu blândețe, cu răbdare și cu dragoste pentru cei care veneau la el împovărați de necazuri. Prin cuvânt simplu și prin rugăciune fierbinte, a ridicat suflete, a întărit credința multora și a devenit pentru oameni un adevărat părinte.
El ne amintește că sfințenia nu stă în lucruri spectaculoase, ci în fidelitatea zilnică față de Dumnezeu. În rugăciunea făcută cu lacrimi, în răbdarea necazurilor, în dragostea față de aproapele și în lupta nevăzută cu propriile patimi.
Sfântul Apostol Simon ne cheamă să-L urmăm pe Hristos fără jumătăți de măsură, iar Sfântul Calistrat ne arată că omul care se roagă cu adevărat poate deveni lumină pentru cei din jurul său.
Pentru rugăciunile Sfântului Apostol Simon Zilotul și ale Sfântului Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, Hristoase Dumnezeul nostru, aprinde și în inimile noastre râvna credinței, curățește-ne sufletele de zgomotul lumii și învață-ne să Te iubim mai mult decât toate cele trecătoare, ca să putem merge pe calea mântuirii cu pace, cu curaj și cu nădejde. Amin.
