„Îndrăzniți! Eu am biruit lumea.”
(Ioan 16, 33)
Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte patru chipuri de oameni care au biruit lumea nu prin putere omenească, ci prin credință, răbdare și iubire pentru Hristos.Un soldat care nu și-a trădat credința, un rob care a devenit liber prin smerenie, un episcop care și-a dat viața pentru turma sa și un mărturisitor care a rămas neclintit în mijlocul chinurilor. Îi pomenim pe Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, pe Sfântul Ioan Rusul, pe Sfântul Sfințit Mucenic Eladie și pe Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Sardei.Și parcă toți ne spun același lucru: omul care îl are pe Hristos în inimă poate fi rănit, poate fi batjocorit, poate fi chinuit, dar nu poate fi biruit.
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul a trăit în vremea împăratului Dioclețian, în timpul uneia dintre cele mai cumplite prigoane împotriva creștinilor.
Era soldat veteran în armata romană și slujise aproape treizeci de ani. Trecuse prin războaie, prin primejdii și prin multe greutăți. Dar cea mai mare luptă a vieții lui nu a fost pe câmpul de război, ci în clipa în care i s-a cerut să aleagă între împărat și Hristos. A fost adus înaintea dregătorului și silit să aducă jertfă idolilor.
Dar Iuliu a răspuns cu liniște și cu demnitate: „Am slujit împărăției pământești cât mi-a fost rânduit, dar acum vreau să slujesc numai Dumnezeului Celui viu.”
Ce putere într-un om care nu mai avea nimic de câștigat de la lume. Putea să se lepede și să trăiască liniștit, era veteran, respectat, cunoscut, dar a înțeles că nu există pace pentru omul care își pierde sufletul. A fost amenințat, batjocorit și condamnat la moarte și-a plecat capul sub sabie cu aceeași liniște cu care alții se așază la rugăciune.
Pentru că omul care și-a pus viața în mâinile lui Dumnezeu nu se mai teme nici de moarte. Tot astăzi îl pomenim pe unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei: Sfântul Ioan Rusul.
Sfântul Ioan s-a născut în Rusia și a fost soldat în armata țaristă. În timpul războiului ruso-turc a fost luat rob de turci și dus în Capadocia, în cetatea Procopie. Acolo a început adevărata lui nevoință. Departe de țara lui, de familia lui, de bisericile și limba lui, a fost vândut unui agă turc și pus să slujească în grajduri.
Mulți în locul lui ar fi căzut în deznădejde. Dar Ioan nu s-a răzvrătit și nu a urât, și-a făcut ascultarea cu smerenie și cu rugăciune.
Dormea în grajd, lângă animale, în frig și sărăcie, dar inima lui era plină de Hristos. Ce mare taină.
Lumea îl vedea rob, Dumnezeu îl vedea liber. Ziua muncea, iar noaptea mergea pe ascuns la biserică, unde se ruga cu lacrimi și primea Sfânta Împărtășanie.
Prin răbdarea și bunătatea lui a schimbat inimile celor din jur. Chiar stăpânul său păgân a început să îl respecte și să îl privească cu uimire. Sfântul Ioan nu a predicat prin cuvinte multe, ci prin viața lui.
A arătat că omul poate păstra cerul în inimă chiar și într-un grajd, după mutarea sa la Domnul, trupul lui a rămas întreg și bine mirositor, iar Dumnezeu a făcut prin el nenumărate minuni.
Și astăzi mii de oameni aleargă la Sfântul Ioan Rusul pentru ajutor, pentru vindecare și pentru întărire în necazuri. Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Sfințit Mucenic Eladie.
Era episcop și păstor al credincioșilor într-o vreme în care episcopii erau primele ținte ale prigonitorilor. Nu și-a părăsit turma și nu s-a ascuns de frică. A rămas alături de credincioși și i-a întărit în dreapta credință.
Pentru aceasta a fost prins și supus la multe chinuri, dar nici amenințările, nici durerile nu l-au făcut să se lepede de Hristos.
A rămas statornic până la sfârșit și a primit cununa muceniciei, tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Sardei.
Și el a fost păstor într-o vreme de mare tulburare și prigoană. Propovăduia Evanghelia cu putere și întorcea pe mulți la credință. Pentru aceasta a fost prins de păgâni și chinuit cu cruzime.
Dar Sfântul Terapont a rămas neclintit, păstorii adevărați nu fug când vine încercarea. Ei își pun viața pentru turma lui Hristos.
Astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului, adăugându-se cetei ierarhilor mucenici.
Iubiților, Evanghelia de astăzi ne spune un cuvânt plin de mângâiere: „Veți fi triști, dar tristețea voastră se va preface în bucurie.”
Toți sfinții de astăzi au trecut prin durere. Prin nedreptate. Prin lipsuri și lacrimi, dar niciunul nu s-a despărțit de Hristos.
Sfântul Iuliu ne învață curajul mărturisirii. Sfântul Ioan Rusul ne învață smerenia și răbdarea fără cârtire. Eladie și Terapont ne arată chipul păstorului care nu își abandonează turma. Lumea de astăzi fuge de suferință cu orice preț, dar sfinții ne arată că atunci când omul poartă durerea cu Dumnezeu, suferința nu îl distruge, ci îl curățește.
Și poate că cea mai mare lecție a Sfântului Ioan Rusul este aceasta: nu locul în care trăiești te face sfânt, ci felul în care îl trăiești pe Hristos.
Poți fi aproape de Dumnezeu și într-un palat, și într-un grajd, poți pierde tot și totuși să ai pace.
Poți fi rob înaintea oamenilor și liber înaintea lui Dumnezeu.
Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul, ale Sfântului Ioan Rusul, ale Sfântului Sfințit Mucenic Eladie și ale Sfântului Sfințit Mucenic Terapont, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în încercări, învață-ne smerenia și răbdarea și nu lăsa inimile noastre să se depărteze de Tine, ca să aflăm adevărata libertate și adevărata pace în iubirea Ta. Amin!
