Dragii mei, sunt momente în viață când Dumnezeu îți arată, în cel mai curat mod cu putință, de ce merită să lupți în fiecare secundă. Zilele trecute stăteam în bisericuța noastră, împreună cu voluntarii mei inimoși, și puneam lumea la
O zi minunată și o săptămână binecuvântată, plină de spor și gânduri bune să vă dăruiască Bunul Dumnezeu! E luni, e soare frumos pe cer, e și un picuț de frig, așa cum îi șade bine unei veritabile dimineți de
Iubiților, să știți că am citit cu mare atenție și bucurie fiecare comentariu de la postarea cu mica noastră minune cu numărul 16.177! Recunosc spășit că m-am și amuzat puțin văzând atâta inspirație și atâtea propuneri frumoase de nume. Însă,
Doamne ajută, dragilor! Uneori stau și admir pozele pe care le am cu copilașii noștri și observ un tipar. Atunci când mergem la ei, când ne văd cu mâinile (și mașinile) pline, în ochii lor se zărește o fărâmă de
O dimineață bună și o zi cu adevărat minunată să vă dăruiască Bunul Dumnezeu, iubiților. Începem ziua cu o veste de-a dreptul superbă, din aceea care îți umple sufletul de bucurie și-ți pune zâmbetul pe chip pentru toată săptămâna. Dragilor,
Iubiților, ieri am bifat o mare realizare cu băieții noștri și tare mult vreau să vă povestesc despre ea. Cum s-a luminat ieri de ziuă, i-am luat de mână pe Cosmin și pe Abel, doi frați strașnici din cei 16.176
