În fotografia de mai jos cu ochii către bunătățile care îi așteptau într-un colț al camerei puteți admira 6 dintre grăuncioarele de lumină ale familiei Tănase.
Încă de când i-am anunțat că venim, acum vreo două, trei seri au promis că ne vor aștepta cu toții cuminți, o vor asculta pe mami, dar cel mai important, se vor ruga la Doamne – Doamne pentru ca noi să ajungem bine, căci ploile din ultimele zile au adus cu ele noroaie greu de străbătut.
Pe mama acestora, o Veronică tare dragă nouă, am cunoscut-o pe când Mateiaș era încă un sâmbure ce aștepta să înflorească viață.
Era pe vremea când pandemia lovise tocmai pe cei mai neajutorați, totul era închis, de la spitale la căsuțele în care acești oameni era închiși pentru a nu răspândi cine știe ce boală. Nimeni nu și-a pus problema că o mamă cu 5 copii și al șaselea pe drum are nevoi mari, mari de tot, și că nu-și putea procura nici măcar alimente de bază… era o condamnare la înfometare.
Așa am ajuns la Veronica, o mamă ce nu găsea niciun sprijin, ajutor ori alinare pentru pruncii ce plângeau lihniți de foame.
„Mamă, vom găsi o soluție și pentru cei de acasă, dar și pentru minunea din burtică!”, i-am spus.
De atunci, suntem lângă această familie minunată și cu fiecare ocazie ajungem la ei încărcați cu mai de toate, dar mai ales cu gândul că scoatem la lumină acei copii uitați ai României.
De atunci, suntem lângă această familie minunată și cu fiecare ocazie ajungem la ei încărcați cu mai de toate, dar mai ales cu gândul că scoatem la lumină acei copii uitați ai României
Astăzi, Mateiaș are doi anișori și pentru întreaga familie este centrul atenției. Mai mereu îl găsim jucându-se cu frățiorii mai mari ori alinându-se în brațele mamei sale. Lângă el, Claudia este școlărița noastră preferată, iar din toamna anului trecut aceasta a început claasa a I-a. Încă din vară ne-a rugat să-i punem de o parte rechizite, semn că are planuri dintre cele mai mari. Din toamnă și până astăzi deja a tocit cariocile și creioanele, astfel că și zilele trecute ne-a rugat să-i punem de o parte, încă un rând și ceva mai multe… de este cu putință. (Acum, ce-am de făcut? Fuga în depozit, dac-om mai avea cele din listuța ei…)
Cel mai mare dintre copilașii Veronicăi este Iustin. Acușica va ajunge în clasa a VIII-a și, cred eu, cu ceva susținere, își va împlini visul de a-și continua școala la un liceu bun.
Ce înseamnă această susținere de care copilașii de școală au atâta nevoie?
Vorbim aici de o pereche de încălțări de calitate, de cel puțin 3 ori pe an (nu poți merge vara cu ghetuțe și iarna cu încălțări subțiri), o hăinuță bună, pachețel de igienă, când este cazul, și de muuulte multe ori, pachețel alimentar.
Nu mai vorbim de electrocasnice (la atâtea suflete, ți-e de mare ajutor o mașină de spălat cât de cât bună, un aragaz, un frigider încăpător)….
AVEM NEVOIE DE DUMNEAVOASTRĂ!
Și ei, ca de altfel ca toți cei 10.233 de copii din listele Grăuntelui de Lumină, așteaptă să le trecem pragul, peste doar 45 de zile, încărcați cu toate cele de trebuință.
Dăruim iubire?
