Visul petruței

Visul Petruței
Zilele viitoare Petruța, un copil de zece din Iași, ar trebui să meargă să-și facă dosarul pentru a se înscrie la una din cele mai prestigioase școli din România. Odată admisă acolo (la școala nenumită de noi din motive lesne de înțeles), i se vor deschide o mulțime de ferestre către viitor: aviație, poliție, apărare, justiție etc. Cu alte cuvinte, un copil minunat urmează să ia cu asalt prima și, poate, cea mai importantă baricadă din viața sa.
Vă imaginați,desigur, ce înseamnă pentru o familie un astfel de demers: profesori meditatori, vitamine, cazare și masă pe perioada testărilor și a examenelor, ore întregi de așteptat în mașină de către părinți și emoții până la disperare pentru cei dragi.
Dacă v-am spune că eroina noastră de astăzi nu-și permite nici pe departe luxul de a visa la așa ceva, ne credeți pe cuvânt? Sau ba? Și știți de ce?
Să le luăm pe rând:
1. Frații. Familia Petruței este compusă din încă 4 frați, iar al cincilea se va naște peste câteva zile. Toți (mai puțin cel din burtică, despre care nu avem decât informații ecografice), unul și unul. Primii la școală, primii la Biserică, primii la treabă, oriunde este nevoie. Doar că bugetul alocat creșterii și educației lor este mereu … în criză.
2. Părinții. În cazul în care căutați doi oameni harnici, credincioși și modești, cu familie frumoasă drept model pentru zilele noastre, aceștia nu sunt alții decât părinții Petruței. Neșansa lor vine din faptul că pregătirea pentru viață nu i-a ajutat să-și găsească locuri de muncă bine plătite, încât cred vă imaginați ce înseamnă salarii minime pe economie, chirii și întreținere de capitală europeană și cheltuieli pe măsură.
3. Casa. Un apartament modest, dar foarte curat și luminos, prin chipurile celor care sălășluiesc în el. Dacă nu ți-ar atrage atenția lista cu multe cifre ale datoriilor de la chirie și întreținere de la parter, ai spune că te afli într-un colț de Rai. Și poate așa este, mai puțin pentru Gabi și Ioana, părinții, și, desigur, pentru Petruța care este destul de mare pentru a pricepe că problema lor materială nu poate avea curând o rezolvare.
Pe scurt acum, situația nu e deloc roză. 250 de milioane de lei vechi datorii la întreținere și chirie pentru o familie exemplară, care se străduiește din răsputeri să facă față cheltuielilor, reprezintă de fapt obstacolul care o împiedică pe Petruța să se viseze aviator, polițist, general de armată sau judecător. Toți cei dragi ai ei știu că poate fi orice își dorește.
Noi o putem ajuta să viseze?
Îi putem dărui speranță?