Veronica, grăuntele dragostei ce biruiește temeliile morții – izvor de speranță pentru mii de mame și copii sărmani
Se împlinesc doi ani de când Veronica își veghează copilașii din ceruri, acolo de unde Hristos a chemat-o, după o lungă și grea suferință, care măcinându-i trupul a numărat-o, aș spune eu, în rândurile mucenicilor.
Pentru mine, dar mai ales pentru cele 5 comori ale sale, 5 copilași care cresc în lumina dragostei lui Dumnezeu, Veronica este modelul jertfelnic al mamei creștine.
Ei bine, de ce jertfelnic?
Am cunoscut-o pe Veronica la finalul anului 2020, când am ajuns la ea în urma unui telefon, la capătul căruia ne cerea ajutorul, înspăimântată la gândul că lupta pe care o purtase atâta vreme pentru îngerașii ei dragi s-ar fi putut dovedi în zadar.
„Părinte Damaschin, vă rog să mă ajutați. Am 5 copii, nu mai ce să le pun pe masă”. Astfel suna, în linii mari, apelul care avea să schimbe cu totul viața ei, a copiilor și a mea, cel care cunoscuse suferința zecilor, sutelor de mame care căutau alinare în bisericuța Maternității „Cuza Vodă”. Am pornit la drum, așadar, cu portbagajul plin de bunătăți, alimente și hăinuțe, către localitatea aflată la mai bine de 80 de kilometri de Iași.
Pe un ger cumplit (cred că erau cam -15 grade în termometre), am bătut la ușa bordeiului ce stătea gata – gata să se năruiască: un bordei rece, întunecat… într-un loc ce părea a fi nu departe de capătul lumii, aflat la marginea unui drum ce nu mai fusese bătătorit de ceva timp.
În pragul ușii ne aștepta Valentin, o minune de 2-3 anișori, cel mai mic dintre copilașii familiei. Ochișorii săi căutau încă din primele clipe, ceva speranță și ajutor în darurile pe care le aveam pregătite și pe care le descărcam, rând pe rând, în pridvorul sărăcăcios al casei.
Într-un colțișor de cămăruță, țintuită pe patul suferinței sale, Veronica tare mult și-ar fi dorit să se poată ridica, să ne ajute sau măcar să mulțumească, dar nicio fărâmă a trupului ei nu părea să o mai asculte.
Slăbise deja multe kilograme în ultimele luni de când cunoscuse zi și noapte, dureri dintre cele mai crunte. Printre lacrimi, mama ne-a mărturisit că la piciorul drept crescuse de ceva timp o tumoră care îi secătuia fiecare gram de energie și în fața căreia era cu totul neputincioasă. Își dorea să trăiască, să poată fi operată și să scape de durere, dar nu știa nici unde și nici cum și nu avea cum să își permită orice intervenție.
Cu toate că născuse ultimii doi copii în Maternitate printre medici dintre cei mai pricepuți, nimeni nu a găsise un leac pentru ceea ce avea să se dovedească a fi un cancer osos, cu metastaze pulmonare. În cei câțiva ani în care cumplita boală i-a acaparat tot trupul, aceasta a cerut ajutorul, însă toate ușile s-au dovedit a fi închise. Port cu mine multă vreme de acum imaginea lui Valentin care, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a oferit mamei o banană din cele aduse pentru ei, știind ori sperând că aceasta îi va alina măcar puțin durerea.
De departe, un caz foarte complex și o cursă contra cronometru ne stătea înainte. Pe de o parte, am încercat alături de câțiva medici dintre cei mai buni, să intervenim cu asistență medicală și să încercăm să salvăm viața Veronicăi. Pe de altă parte, nevoile celor 5 copilași nu se rezumau nicidecum la un portbagaj plin de bunătăți. Aveau nevoie de ceva mai mult, și anume o casă nouă, în care să poată zâmbi din nou. I-am promis Veronicăi că rugămințile ei nu vor rămâne fără răspuns și că, oricât de greu ar putea fi, vom face totul pentru ca cei mici să beneficieze de condiții decente, ????????̆ ????????????????????̆ ????̂????????????̆????̦???? ????̦???? ????????̆ ????????????????????????????̆ ???????????????????????? ????????????????.
Peste puțin timp, la finalul lunii februarie, anul 2021, am săpat temelia viitoarei căsuțe. În doar câteva luni, cu ajutorul dumneavoastră, am și finalizat-o.
A ieșit, în final, o căsuță așa cum Veronica și-ar fi dorit să o poată ridica: cu spații de studiu și de joacă, utilată și dotată cu toate cele necesare și cu siguranță, de Sus, știe că o parte din promisiune a fost împlinită.
Astăzi, chiar dacă Veronica nu mai este printre noi, suntem încredințați mai mult ca oricând de grija și dragostea ce o revarsă peste copiii ei, de dincolo de moarte.
Inspirați de suferința și jertfa pe care a oferit-o ca pildă vie, a luat naștere centrul medico-social „Veronica”, ce oferă șansa la sănătate pentru mamele și copii sărmani care nu-și pot permite investigații și tratament de specialitate.
Veronica, mama noastră dragă se roagă din ceruri, Domnului Hristos pentru noi!
