Dragii mei,
Dacă vă întâlniți pe străzile ce duc spre Iași cu o mașină cu remorcă încărcată cu multe, multe lemne, să nu vă speriați. Acel lemn este posibil să meargă către depozitul Faptelor Bune, de unde va porni spre miile de copii care așteaptă o gură de aer cald lângă sobele înghețate.
Săptămânal, dacă nu zilnic, trebuie să scoatem din „cutia milei” – asta înseamnă contul Asociației Glasul Vieții – zeci de mii de lei pentru a putea dărui căldură și speranță copiilor sărmani ori orfani din familia vieții.
Pentru noi, cei care ne încălzim cu centrale de apartament sau pompe de căldură, un grad în minus sau în plus nu reprezintă mare lucru în casă, ci doar un mic disconfort care s-ar putea să ne strice ziua.
Dar, în realitate, pentru marea parte a copiilor noștri, fiecare grad în plus, la sobița – așa așezată – din bordeiul de la capătul satului, reprezintă, în mod real, șansa la supraviețuire, șansa de a se putea vindeca cât mai grabnic de răcelile și complicațiile acestora, de a crește oameni mari, dornici de a face bine, așa cum și ei au primit, când aveau mai mare nevoie, semnul iubirii noastre.
Probabil că, așa cum anunță prognozele, în zilele viitoare temperatura de afară va crește, dar noi știm că lemnul vieții nu se oprește atunci când ghioceii ies sau când se topește bruma de zăpadă care a acoperit România pentru puțin timp. Lemnul vieții nu se oprește…lemnul vieții nu se va opri niciodată. Zi și noapte trudim pentru a dărui căldură și speranță.
Să ne încălzească, Bunul Dumnezeu, sufletele, pentru a putea face cât mai multe fapte bune.