SINAXARUL VIEȚII: 19 Mai SFÂNTA NINA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ȘI LUMINĂTOAREA GEORGIEI, SFÂNTUL CUVIOS MEMNON, SFÂNTA MUCENIȚĂ CHIRIACHI ȘI SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC PATRICHIE, EPISCOPUL PRUSEI

Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte patru suflete care au ars pentru Hristos în chipuri diferite: o femeie care a luminat un întreg popor, un pustnic care și-a făcut inima chilie a rugăciunii, o fecioară care și-a păstrat curăția până la moarte și un episcop care și-a pus viața pentru turma sa.
Și parcă toți ne spun același lucru, omul devine cu adevărat viu abia atunci când începe să trăiască pentru Dumnezeu.
Cea dintâi pe care o pomenim astăzi este Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei, cea întocmai cu Apostolii. Sfânta Nina s-a născut în Capadocia, într-o familie binecredincioasă. Tatăl ei, după tradiție, era rudă cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, iar mama ei era soră cu Patriarhul Ierusalimului. A crescut într-o casă în care credința nu era doar vorbă, ci trăită în viață și cuget.
Din copilărie a iubit rugăciunea și ascultarea de Dumnezeu, se hrănea cu viețile sfinților și cu cuvintele Evangheliei. Iar când a auzit despre ținutul Iberiei, adică Georgia de astăzi, unde oamenii trăiau încă în întunericul idolilor, inima ei s-a umplut de durere și de dorința de a duce acolo lumina lui Hristos.
Și atunci Dumnezeu a chemat-o la o lucrare uriașă. Nu avea oaste, nu avea avere, nu avea sprijin omenesc. Era doar o tânără smerită care îl iubea pe Dumnezeu. Dar uneori un singur om plin de har poate face mai mult decât mii de oameni puternici.
Sfânta Nina a plecat spre Georgia purtând cu ea o cruce făcută din mlădițe de viță-de-vie, legată cu propriul ei păr. Crucea aceasta a devenit până astăzi semnul credinței georgiene.
Ajunsă acolo, nu a început prin porunci și certuri, ci prin iubire, răbdare și rugăciune. Îi cerceta pe cei bolnavi, îi mângâia pe cei necăjiți și vorbea oamenilor despre Hristos cu atâta blândețe, încât inimile începeau să se schimbe.
Prin rugăciunile ei, Dumnezeu a făcut multe minuni. Regina Georgiei, care era grav bolnavă, s-a vindecat. Apoi și regele a ajuns să creadă în Hristos. Și astfel, printr-o femeie smerită și necunoscută lumii, un întreg popor a primit credința creștină.
Ce mare taină… Dumnezeu nu caută oameni importanți după măsura lumii. El caută inimă curată și disponibilă pentru lucrarea Lui.
Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Cuvios Memnon. Despre viața lui nu ni s-au păstrat multe amănunte, dar ceea ce știm este suficient ca să înțelegem ce fel de om era: un pustnic care și-a făcut viața rugăciune.
A fugit de zgomotul lumii și s-a retras în liniștea nevoinței. Acolo, în post, priveghere și smerenie, și-a curățit sufletul de patimi și și-a lipit inima de Dumnezeu.
Lumea de astăzi fuge de tăcere, omul se teme să rămână singur cu sine însuși, de aceea caută mereu zgomot, imagini, vorbe și agitație.
Dar în liniște omul începe să vadă cine este cu adevărat. Sfântul Memnon a înțeles că fără rugăciune sufletul se usucă. Și-a petrecut viața în lacrimi de pocăință, în muncă și în priveghere, pentru smerenia lui, Dumnezeu i-a dat darul facerii de minuni și al vindecării bolnavilor.
Mulți veneau la el pentru cuvânt și rugăciune, iar el îi întorcea pe oameni nu spre sine, ci spre Hristos.
Așa sunt adevărații părinți duhovnicești: nu te leagă de persoana lor, ci te ajută să-L găsești pe Dumnezeu.
Tot astăzi o pomenim și pe Sfânta Muceniță Chiriachi. Era tânără și frumoasă, dar mai frumos decât chipul ei era sufletul ei curat. Trăia într-o vreme în care păgânii încercau să-i silească pe creștini să se lepede de Hristos.
A fost prinsă și adusă înaintea dregătorilor. Au încercat mai întâi să o ademenească prin vorbe, apoi prin amenințări și chinuri.
Dar Sfânta Chiriachi nu s-a clintit. În fața durerii, în fața fricii și a morții, ea a ales să rămână a lui Hristos. Lumea de astăzi vorbește mult despre libertate, dar îi împinge pe oameni spre robia păcatului. Sfânta Chiriachi ne arată că omul este cu adevărat liber atunci când nu își vinde sufletul.
Curăția ei era mai puternică decât amenințările lumii. Și pentru dragostea ei față de Dumnezeu a primit cununa muceniciei. Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Sfințit Mucenic Patrichie, episcopul Prusei. Era păstor într-o vreme în care episcopii nu aveau cinste și siguranță, ci primeau mai ales prigoană și primejdii.
Sfântul Patrichie propovăduia Evanghelia cu îndrăzneală și întărea pe credincioși în dreapta credință. Nu și-a abandonat turma când au venit încercările, nu s-a ascuns, nu a fugit.
Pentru aceasta a fost prins împreună cu preoții și diaconii săi. Păgânii au încercat să-l silească să aducă jertfă idolilor și să se lepede de Hristos. Dar episcopul știa că păstorul adevărat nu își salvează viața fugind, ci își pune viața pentru oi.
A fost chinuit cu cruzime și, pentru că a rămas statornic în credință, a primit moarte mucenicească împreună cu cei care îi slujeau alături.
Iubiților, sfinții de astăzi ne arată patru căi prin care omul poate ajunge la Dumnezeu: prin misiune, prin rugăciune, prin curăție și prin jertfă.
Sfânta Nina ne învață că un singur suflet aprins pentru Hristos poate lumina un neam întreg. Cuviosul Memnon ne învață că omul care se roagă ține lumea în picioare mai mult decât ne dăm seama. Sfânta Chiriachi ne arată frumusețea curăției și puterea unei inimi care nu face compromis cu păcatul. Sfântul Patrichie ne învață că iubirea adevărată pentru oameni cere jertfă.
Lumea noastră este obosită, tulburată și plină de zgomot, oamenii caută pacea peste tot și nu o mai găsesc, pentru că au uitat că pacea începe când Hristos intră în inimă.
Poate că nu vom lumina un popor ca Sfânta Nina, poate că nu vom trăi în pustie ca Memnon, oate că nu vom muri mucenicește ca Chiriachi și Patrichie. Dar fiecare dintre noi poate face ceva și anume să fie puțin mai bun, puțin mai curat, puțin mai rugător, puțin mai aproape de Dumnezeu.
Pentru rugăciunile Sfintei Nina, ale Cuviosului Memnon, ale Sfintei Mucenițe Chiriachi și ale Sfântului Sfințit Mucenic Patrichie, Hristoase Dumnezeul nostru, luminează-ne mintea, curățește-ne inima și dă-ne puterea să Te iubim mai mult decât lumea aceasta trecătoare, ca să devenim și noi făclii vii ale Împărăției Tale. Amin!