Iubiților, astăzi Biserica ne cheamă în liniștea Putnei și în pustia Egiptului. Ne pune înainte patru oameni ai lui Dumnezeu, patru vieți trăite în rugăciune, în ascultare și în slujirea fraților: Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, și Teodor cel Sfințit, ucenicul marelui Pahomie.
Sfinții aceștia nu au cucerit cetăți, nu au ridicat împărății, nu au alergat după nume mare. Au făcut ceva mai greu și anume s-au biruit pe ei înșiși. Au învățat tăcerea, răbdarea, smerenia și iubirea care nu face zgomot.
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al 18-lea la Sihăstria Putnei, loc de aspră nevoință, unde monahii căutau nu odihna trupului, ci pacea inimii. Acolo, între păduri, post, priveghere și lacrimi, au crescut suflete care au ținut aprinsă candela Ortodoxiei într-o vreme grea pentru Moldova și Bucovina.
Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697, în ținutul Botoșanilor, din părinți credincioși, Ion și Ioana. De tânăr a intrat ca frate la Schitul Orășeni, iar în anul 1714, la numai 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, iar acolo a fost călugărit de starețul Teodosie.
După trecerea la Domnul a starețului Teodosie, noul părinte al schitului, Dosoftei, a văzut în tânărul Sila un vas ales. L-a rânduit spre slujire, fiind hirotonit diacon și preot, apoi tuns în schima mare.
Timp de peste 30 de ani, Sfântul Sila a purtat grijă de obște, nu cu vorbe multe, ci cu muncă, rugăciune și ascultare. A avut grijă de cele trebuincioase fraților, dar mai ales de sufletele lor. A devenit un duhovnic vestit, căutat de credincioși și cinstit chiar de domnitorii Moldovei, Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi.
Ultimii ani ai vieții sale au fost plini de lipsuri și încercări, mai ales după răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774. Atunci, peste mănăstiri și peste popor s-a așezat greutatea stăpânirii străine. Sfântul Sila nu a fugit de cruce, ci a rămas acolo, lângă obștea lui, lângă rugăciunea lui, lângă locul în care își pusese sufletul. După aproape 70 de ani de nevoință la Sihăstria Putnei, și-a dat sufletul în mâinile Domnului la 23 aprilie 1783.
Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia lui a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea „Sfântul Ilie”. A trecut apoi la Mănăstirea Râșca, iar mai târziu s-a retras la Sihăstria Putnei.
Acolo nu a căutat cinste, ci smerenie. A fost mare rugător și întărea pe oameni în dreapta credință, mai ales în vremea stăpânirii străine, când sufletele aveau nevoie nu doar de pâine, ci și de curaj.
Dumnezeu i-a dăruit și darul înainte-vederii, dar Sfântul Paisie nu a făcut din darul acesta slavă omenească. A rămas părinte smerit, sprijin pentru cei tulburați, lumină pentru cei încercați, rugător pentru obște și pentru popor. În ziua de 16 decembrie trece la cele veșnice, dându-și sufletul în numele Domnului.
Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot. Mai târziu s-a retras la Sihăstria Putnei, primind schima cea mare cu numele de Natan.
Cuviosul Natan a fost cunoscut ca duhovnic iscusit, om al discernământului și al răbdării. A fost părinte duhovnicesc chiar și pentru marele Mitropolit Iacob Putneanul. Aceasta ne arată câtă adâncime avea sufletul lui și câtă încredere se așeza în cuvântul său.
Spre sfârșitul vieții a purtat povara grea a bolilor. Dar boala, pentru oamenii lui Dumnezeu, nu este numai suferință, ci și ultimă școală a răbdării. Sfântul Natan și-a dus crucea fără cârtire și s-a mutat la cereștile lăcașuri în 26 decembrie 1784, a doua zi după Nașterea Domnului.
În anul 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.
Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare.
Sfântul Teodor s-a născut în Tebaida de Sus, din părinți creștini. La numai 14 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a mers la o mănăstire de monahi. Auzind apoi de sfințenia Cuviosului Pahomie, l-a căutat și a fost primit între ucenicii săi.
Sfântul Teodor a crescut în ascultare, iar la 25 de ani, Sfântul Pahomie îl lua cu sine când cerceta mănăstirile aflate sub povățuirea sa. Îl forma nu doar prin cuvinte, ci prin pilda vieții, arătându-i cum se păstorește o obște, cum se rabdă slăbiciunile fraților și cum se păzește pacea.
La 30 de ani, Teodor a fost sfințit preot. De aici i-a rămas numele de Teodor cel Sfințit, adică Teodor preotul. După moartea Sfântului Pahomie, între mănăstirile pahomiene au apărut dezbinări și tulburări. Și atunci Teodor a fost chemat să păstorească toate aceste mănăstiri. Nu a venit cu asprime rece, ci cu pace, cu înțelepciune și cu dragoste frățească.
A reușit să aducă iarăși liniștea între frați, iar sub cârmuirea lui, mănăstirile au ajuns la mare strălucire duhovnicească, încât vestea vieții curate a monahilor de acolo s-a răspândit pretutindeni. În anul 367, Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a trecut la Domnul.
Dragilor, ce ne spun astăzi acești sfinți?
Sfântul Cuvios Sila ne învață să rămânem credincioși și când vremurile se schimbă peste noi. Sfântul Cuvios Paisie ne învață că omul care se roagă poate ține în picioare mulți oameni căzuți. Sfântul Natan ne învață răbdarea în boală și puterea duhovnicului care vindecă prin cuvânt și tăcere, iar Sfântul Teodor ne învață că acolo unde apare dezbinarea, omul lui Dumnezeu trebuie să aducă pace, nu foc peste foc.
Sfinții pe care îi pomenim astăzi, ne arată că sfințenia nu se face cu zgomot, ci se lucrează în chilie, în familie, în spital, în școală, la locul de muncă, lângă un copil care plânge, lângă un bătrân singur, lângă un om care nu mai poate duce povara vieții.
Dumnezeu nu ne cere tuturor să fugim în pustie, ar ne cere tuturor să ne rugăm mai mult, să fim mai blânzi, să nu adăugăm rană peste rană. Să nu trecem nepăsători pe lângă omul pe care El ni-l scoate în cale.
Pentru rugăciunile Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei și ale Sfântului Cuvios Teodor cel Sfințit, Hristoase Dumnezeul nostru, dă-ne răbdare în încercări, pace în inimă, smerenie în slujire și dragoste lucrătoare, ca să nu fim creștini doar cu numele, ci mărturisitori ai bunătății Tale. Amin.
