Duminica a 23-a după Rusalii:
Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Luca 8, 26-39):
„În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileei. Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.”
Dragii mei, duminica de astăzi ne aduce înaintea ochilor și a sufletului nostru un fragment evanghelic ce ne vorbește despre izgonirea demonilor din demonizatul din Gadara.
Domnul Iisus Hristos, după ce potolise furtuna pe mare, poposește în ținutul Gadarenilor și al Gherghesenilor. Aici este întâmpinat de un demonizat, care- i cere să-l lase în pace.
Ne surprinde modul de adresare al demonizatului, care se aseamănă uluitor unei declarații de credință rar întâlnite: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt?”. Dacă evreii de rând se mai bâlbâiau, care mai de care, recunoscând în persoana Mântuitorului pe „Învățătorul”, iar apostolii încă nu erau încredințați definitiv de dumnezeirea Sa, constatăm că demonii știau foarte bine cu cine au de-a face. Și cu toate acestea….
Cunoscând Domnul Hristos câtă suferință și durere îndurase omul de la demoni, om care ieșise din casa sa, renunțase la familie, la toți cei dragi, la comunitatea în care trăise, iar acum ajunsese să doarmă gol printre morminte (locul cel mai urât pe care oamenii îl cunoșteau în acea vreme), ceartă și poruncește legiunii de demoni să plece din sufletul suferindului.
În mod paradoxal, Domnul va permite demonilor să intre în turma de porci, care păștea în apropiere, nu pentru a le împlini “rugăciunea”, ci pentru a ne da drept pildă înfricoșătoarea lucrarea diavolească, care, o dată intrată în turma de porci, i-a umplut de groază și i- a înecat.
Este bine de menționat că turma de porci nu era o turmă de porci sălbatici, de mistreți, ci era o turmă impresionantă pe care o stăpâneau evreii acelor locuri, ce încălcau o străveche poruncă cu privire la animalul preferat de egipteni drept hrană.
Mai mult decât atât, valoarea sufletului unui om înaintea Domnului, ni se arată ca fiind mult mai mare decât o turmă de 3000 de porci.
Cei care pășteau porcii, rămași fără obiectul muncii, au fugit înspâimântați în oraș și au spus proprietarilor porcilor ce s-a întâmplat, iar aceștia, împreună cu toți locuitorii din zonă, au venit să vadă minunea. Infricoșați , însă, de ce se întâmplase, și ,văzându-l pe demonizatul vindecat, L-au rugat pe Iisus să plece de la ei.
Demonizatul vindecat, a strigat către Domnul Hristos să îl lase să meargă alături de El, dar Acesta, în marea Sa înțelepciune dumnezeiască, îi spune lui să meargă la casa sa și să mărturisească lumii cât bine i-a făcut Dumnezeu.
Cât de mincinoasă este lucrarea demonică!
Vedem cum demonul aduce mai întâi lui Dumnezeu laudă – „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt”, după care tot el îl roagă să nu îi trimită în iad la osândă, acolo unde le era locul.
Dar în loc să intre în turma de porci și să alerge prin pustietatea Israelului, aceștia le provoacă imediat moartea, arătându-ne care este scopul fundamental al lucrării lor.
Chiar dacă aici este vorba de moartea porcilor, să nu uităm nici o clipă că prin moartea fără credință și pocăință, prin crimă, avort ori suicid, oamenii ajung sub stăpânirea definitivă a demonilor, moartea fiind și ultimul hotar unde oamenii mai pot face pentru ultima dată bine.
E drept că omul contemporan, în loc să se cutremure la această Evanghelie, minimalizează suferința adusă de demoni în lume, acuzându-l mai curând pe Dumnezeu, în loc să vadă că răul capătă putere datorită fugii noastre de Domnul și aruncarea noastră inconștientă în patimi aducătoare de moarte.
Oare cum am putea să caracterizăm astăzi acei oameni care părăsesc normalitatea, casa lor, familia lor și care se aruncă în tot felul de patimi, care se dezbracă de tot ce știau că este rușine sau păcat, care se dezbracă de Dumnezeu, ba se mai și laudă cu întunericul din viața lor?! Demonizați?
Este din ce în ce mai greu să și vorbim despre aceste lucruri, mai ales că de la an la an suntem împiedicați să spunem răului rău și să învățăm pe oameni să fugă de demoni. Suntem , în schimb, învățați să acceptăm răul ca o normalitate și uităm că avortul, crima, desfrâul, hoția, batjocora celui neputincios și viciile sunt forme în care diavolul pătrunde în viețile noastre, iar ca „tată al minciunii” ne face să credem că suntem oameni, când de fapt în noi nu mai este nicio urmă de omenie.
De aceea, dragilor, rugămintea mea este să încercăm să locuim în Casa lui Dumnezeu cu cei dragi, să căutăm să ne îmbrăcăm în hainele virtuților noastre, făcând cele bune și să fugim de morminte, adică de cei care împrăștie în jurul lor moarte, iar mai presus de toate, să-L chemăm pe Hristos în viața noastră.
Dacă cetățenii Gaderei, cei care nu au pus nici un preț pe un om izbăvit de lucrarea demonică, ci s-au gândit doar la cele lumești, la avuția lor și L-au rugat pe Iisus să plece din cetate și din viața lor, noi , creștinii suntem chemați să ne apropiem de Hristos, să-I cerem ajutorul și să-L primim în viața noastră.
Atât timp cât Îl avem pe Dumnezeu și Îl mărturisim pe Hristos, împlininind poruncile Sale, demonii nu au nicio putere asupra noastră, deoarece Dumnezeul nostru este Atotputernic. Să vă ocrotească Domnul Iisus Hristos! Amin!
