EVANGHELIA VIEȚII!

evanghelia-vietii  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

𝐁𝐨𝐠𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐦𝐢𝐥𝐨𝐬𝐭𝐢𝐯 𝐬̧𝐢 𝐬𝐚̆𝐫𝐚𝐜𝐮𝐥 𝐋𝐚𝐳𝐚̆𝐫 (𝐋𝐮𝐜𝐚 𝟏𝟔, 𝟏𝟗-𝟑𝟏)

,,Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.”

Dragii mei,

Zilele trecute, am întâlnit într-o localitate, la vreo 30 de km de Iași, o mamă cu nouă copii. Cea mai mică, Elena, are doar șase luni, iar cea mai mare, 15 ani. Această mamă a fost binecuvântată cu copii sănătoși și, chiar dacă eforturile sunt mari, se bucură de această binecuvântare în fiecare zi. Se trezește la ora 5 dimineața, pentru a îngriji animalele și pregăti cele necesare copiilor la școală, trudește toată ziua și se culcă după miezul nopții, dar nu pe un pat, ci pe o saltea pe podea, pentru că cele două paturi abia ajung copiiilor ei. Își dorește o casă mai mare pentru ei și muncește la acest vis de 15 ani; de-abia acum a reușit să ajungă la acoperiș.

Am întrebat-o care a fost cea mai fericită zi din viața ei, iar ea mi-a spus că fiecare zi în care și-a ținut în brațe, pentru prima dată, câte un nou-născut a fost o zi de bucurie profundă, la fel ca și ziua în care a aflat că este însărcinată. Privind bucuria din ochii acestei mame, am văzut adevărata bogăție: dragostea jertfelnică de mamă, care sacrifică totul pentru creșterea, sănătatea, educația și fericirea copiilor ei.

În jurul micii lor case modeste, am observat locuințe mari, cu două-trei etaje, unele în construcție, altele deja finalizate.

Am întrebat-o cine locuiește acolo, dacă sunt familii la fel de numeroase. Mi-a răspuns, cu un zâmbet amar, că acele case aparțin unor familii cu unul, poate doi copii, sau chiar fără copii, iar cei mai mulți dintre proprietari sunt plecați în străinătate, muncind pentru a-și finaliza casele, cu gândul de a reveni și a locui în ele când vor ajunge la bătrânețe. M-am mirat că unii care au atât de puțini copii își construiesc case imense. Mama mi-a zis: „ 𝐔𝐧𝐢𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐬𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭̦𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢, 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞.”

V-am împărtășit această întâmplare, iubiții mei, pentru că ea reflectă realitatea din Evanghelia de astăzi, Evanghelia săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv.

Bogăția, când vorbim despre ea, nu se rezumă doar la bani, case, bijuterii sau mașini. Ea poate fi și o bogăție de minte, de pricepere, de înțelepciune. Dumnezeu le dă oamenilor daruri nu pentru a fi păstrate egoist, care duce la nebunie, ci pentru a fi împărtășite cu cei care au mai puțin.

Din păcate, ca și bogatul din Evanghelie, mulți cred că ceea ce au este doar al lor și își găsesc tot felul de justificări pentru a nu împărți cu ceilalți și pentru a acumula și mai mult.

Dumnezeu ne-a dat bogăția, dragii mei, nu ca unii să trăiască în abundență în timp ce alții duc o viață grea în lipsuri, ci pentru ca noi, cei care avem mai mult, să fim „buni economi” ai darurilor Sale, așa cum ne cere Scriptura. Cel ce împarte din bogăția sa se îmbogățește sufletește. Doar un suflet bogat, un suflet antrenat în bunătate poate promova examenul de trecere, ca bucuria cea veșnică în împărăția lui Dumnezeu.

Să ne amintim că toate cele lumești — petrecerile, averea, prietenii, sănătatea fizică — sunt trecătoare. La sfârșit, vom rămâne doar noi și sufletul nostru în fața lui Dumnezeu, unde singura „haină” și ,,hrană” ne va fi bunătatea pe care am împărțit-o în lume. Iar aceia care își clădesc bogăția pe pământ, uitând de suflet, de milostenie, riscă să ajungă în sărăcia spirituală pe care o vedem la bogatul nemilostiv din Evanghelie.

În același timp, să nu uităm că sunt oameni săraci care, din păcate, nu trăiesc conform învățăturilor Domnului. Unii sunt lipsiți din cauza viciilor lor — fie că vorbim de beție, țigări, jocuri de noroc, lăcomie, lene, depravare sau altele. Sărăcia aceasta este la fel de gravă ca și bogăția nedreaptă.

Lipsa materială sau de sănătate nu trebuie înțeleasă nici ca o pedeapsă divină. Dumnezeu îngăduie uneori aceste încercări ca un „medicament”, pentru ca, prin răbdare, smerenie și rugăciune, să ne îmbogățim sufletește, așa cum și Lazăr a făcut-o.

Sânul lui Avraam, locul de odihnă și bucurie veșnică, este răsplata celor care și-au îmbogățit sufletul prin rugăciune, smerenie și răbdare.

De de sânul lui Avram? Pentru că dragostea și bunătatea mamei ce ne încălzește la pieptul ei, numai brațele părintești ce ne ocrotesc de toate cele rele, se pot asemăna bunătății celei nepieritoare cu care Domnul Iisus ne răsplătește în împărăția Sa.

Să învățăm, așadar, din Evanghelia de astăzi și din exemplul mamei despre care v-am povestit, că toate darurile vin de la Dumnezeu. El ne dă și bogăție, și încercări, pentru a ne desăvârși și îmbogăți sufletul. Iar această bogăție spirituală este cea care ne va face vrednici să intrăm în Împărăția Cerurilor, unde nu există nici durere și nici alt fel de suferință, ci doar pace, lumină și bucurie veșnică.

Să nu uităm, dragilor, nici faptul că nu mai puțin de 10.342 de ,,Lazări” așteaptă până la venirea iernii și a sărbătorilor Nașterii Domnului, dragostea noastră. Toți acești copii sărmani ori orfani au nevoie de ajutorul nostru pentru încălțăminte, îmbrăcăminte, alimente și produse de igienă și curățenie, pentru a se bucura cum se cuvine de sărbători și pentru a merge curați, frumoși și bucuroși cu colindul, dar și la școală!

Haideți să le DĂRUIM IUBIRE!

Să ne ajute Dumnezeu să fim darnici și să aducem lumină în viețile celor din jur! Celor care au mult, Domnul să le dea înțelepciune să împartă; iar celor în lipsă, răbdare și putere să-și poarte crucea.

Amin!

EVANGHELIA VIEȚII

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragii mei, duminica de astăzi ne aduce înaintea ochilor și a sufletului nostru un fragment evanghelic ce ne vorbește despre izgonirea demonilor din demonizatul din Gadara.

Domnul Iisus Hristos, după ce potolise furtuna pe mare, poposește în ținutul Gadarenilor și al Gherghesenilor. Aici este întâmpinat de un demonizat, care- i cere să-l lase în pace.
Ne surprinde modul de adresare al demonizatului, care se aseamănă uluitor unei declarații de credință rar întâlnite: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt?”. Dacă evreii de rând se mai bâlbâiau, care mai de care, recunoscând în persoana Mântuitorului pe „Învățătorul”, iar apostolii încă nu erau încredințați definitiv de dumnezeirea Sa, constatăm că demonii știau foarte bine cu cine au de-a face. Și cu toate acestea….

Cunoscând Domnul Hristos câtă suferință și durere îndurase omul de la demoni, om care ieșise din casa sa, renunțase la familie, la toți cei dragi, la comunitatea în care trăise, iar acum ajunsese să doarmă gol printre morminte (locul cel mai urât pe care oamenii îl cunoșteau în acea vreme), ceartă și poruncește legiunii de demoni să plece din sufletul suferindului.
În mod paradoxal, Domnul va permite demonilor să intre în turma de porci, care păștea în apropiere, nu pentru a le împlini “rugăciunea”, ci pentru a ne da drept pildă înfricoșătoarea lucrarea diavolească, care, o dată intrată în turma de porci, i-a umplut de groază și i- a înecat.

Este bine de menționat că turma de porci nu era o turmă de porci sălbatici, de mistreți, ci era o turmă impresionantă pe care o stăpâneau evreii acelor locuri, ce încălcau o străveche poruncă cu privire la animalul preferat de egipteni drept hrană.
Mai mult decât atât, valoarea sufletului unui om înaintea Domnului, ni se arată ca fiind mult mai mare decât o turmă de 3000 de porci.
Cei care pășteau porcii, rămași fără obiectul muncii, au fugit înspâimântați în oraș și au spus proprietarilor porcilor ce s-a întâmplat, iar aceștia, împreună cu toți locuitorii din zonă, au venit să vadă minunea. Infricoșați , însă, de ce se întâmplase, și ,văzându-l pe demonizatul vindecat, L-au rugat pe Iisus să plece de la ei.
Demonizatul vindecat, a strigat către Domnul Hristos să îl lase să meargă alături de El, dar Acesta, în marea Sa înțelepciune dumnezeiască, îi spune lui să meargă la casa sa și să mărturisească lumii cât bine i-a făcut Dumnezeu.

Cât de mincinoasă este lucrarea demonică!
Vedem cum demonul aduce mai întâi lui Dumnezeu laudă – „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt”, după care tot el îl roagă să nu îi trimită în iad la osândă, acolo unde le era locul.
Dar în loc să intre în turma de porci și să alerge prin pustietatea Israelului, aceștia le provoacă imediat moartea, arătându-ne care este scopul fundamental al lucrării lor.
Chiar dacă aici este vorba de moartea porcilor, să nu uităm nici o clipă că prin moartea fără credință și pocăință, prin crimă, avort ori suicid, oamenii ajung sub stăpânirea definitivă a demonilor, moartea fiind și ultimul hotar unde oamenii mai pot face pentru ultima dată bine.
E drept că omul contemporan, în loc să se cutremure la această Evanghelie, minimalizează suferința adusă de demoni în lume, acuzându-l mai curând pe Dumnezeu, în loc să vadă că răul capătă putere datorită fugii noastre de Domnul și aruncarea noastră inconștientă în patimi aducătoare de moarte.
Oare cum am putea să caracterizăm astăzi acei oameni care părăsesc normalitatea, casa lor, familia lor și care se aruncă în tot felul de patimi, care se dezbracă de tot ce știau că este rușine sau păcat, care se dezbracă de Dumnezeu, ba se mai și laudă cu întunericul din viața lor?! Demonizați?

Este din ce în ce mai greu să și vorbim despre aceste lucruri, mai ales că de la an la an suntem împiedicați să spunem răului rău și să învățăm pe oameni să fugă de demoni. Suntem , în schimb, învățați să acceptăm răul ca o normalitate și uităm că avortul, crima, desfrâul, hoția, batjocora celui neputincios și viciile sunt forme în care diavolul pătrunde în viețile noastre, iar ca „tată al minciunii” ne face să credem că suntem oameni, când de fapt în noi nu mai este nicio urmă de omenie.

De aceea, dragilor, rugămintea mea este să încercăm să locuim în Casa lui Dumnezeu cu cei dragi, să căutăm să ne îmbrăcăm în hainele virtuților noastre, făcând cele bune și să fugim de morminte, adică de cei care împrăștie în jurul lor moarte, iar mai presus de toate, să-L chemăm pe Hristos în viața noastră.
Dacă cetățenii Gaderei, cei care nu au pus nici un preț pe un om izbăvit de lucrarea demonică, ci s-au gândit doar la cele lumești, la avuția lor și L-au rugat pe Iisus să plece din cetate și din viața lor, noi , creștinii suntem chemați să ne apropiem de Hristos, să-I cerem ajutorul și să-L primim în viața noastră.

Atât timp cât Îl avem pe Dumnezeu și Îl mărturisim pe Hristos, împlininind poruncile Sale, demonii nu au nicio putere asupra noastră, deoarece Dumnezeul nostru este Atotputernic. Să vă ocrotească Domnul Iisus Hristos! Amin!

EVANGHELIA VIEȚII

evanghelia-vietii-despre-demonizatii-lumii-noastre  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Duminica a 5-a după Rusalii:

(Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei) Matei 8, 28-34; 9, 1;

DESPRE DEMONIZAȚII LUMII NOASTRE

În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă! Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa.”

Dragilor, două apariții mediatice au stârnit controverse săptămâna aceasta.

Mai întâi de toate, multimilardarul Elon Musk a afirmat public că fiul său a fost ucis sufletește de nebunia acestei lumi, de virusul spiritual WOK. În cuvintele simple, băiatul omului care stăpânește o bună parte a lumii, a cerului și a internetului, a fost sedus de curentul LGBTQ, s-a declarat femeie, a urmat tratamente și intervenții chirurgicale de schimbare de sex, iar acum își reneagă identitatea fizică și familială, adică a ajuns să fie stăpânit de duhul desfrânării împotriva firii și peste fire.

În al doilea rând, la deschiderea Olimpiadei de la Paris, la manifestările pentru care s-au cheltuit peste 100.000.000 de euro, momentele artistice au avut drept temă promovarea sexualității aberante ca fiind esențială pentru „civilizația“ franceză. Mai mult, blasfemierea Cinei de Taină, cu personaje din aceeași zonă, care a și indignat creștinii din întreaga lume, sub pretextul diversității și divertismentului, a transmis mesajului cum că Domnul Iisus Hristos nu are ce căuta la Paris și la jocurile lor olimpice. Iar dacă Hristos nu mai are ce căuta în această lume înseamnă că sufletele pot fi foarte ușor îndrăcite, stăpânite de demoni și ucise de aceștia sau condamnate la veșnică osândă.

Evanghelia vindecării demonizaților din Gadara, citită astăzi, ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos a fost alungat de oamenii locului. Aceștia, în loc să se bucure că demonizații au fost izbăviți, chiar cu prețul pierderii turmei de porci, în care a și intrat legiunea de demoni, au ales avantajele vieții în care sunt încălcate rânduielile lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos, care poate izbăvi lumea din orice patimă și formă de demonizare, care înviază din moarte sufletele noastre, nu obligă pe nimeni să vină la El, dar lasă oamenilor nenumărate căi pentru ca lumea să ajungă la El, ne lasă ușa deschisă, așa cum cei doi vindecați au fost trimiși să le mărturisească concetățenilor lor „cât bine le-a făcut Dumnezeu”.

Fiecare creștin, bunic, părinte, fiu, coleg sau vecin, care-l cunoaște pe Dumnezeu, care trăiește în Biserica Sa și se sfințește cu harul Duhului Sfânt, trebuie să mărturisească lumii demonizate bunătatea Domnului Iisus Hristos și puterea harului Său, singurul în măsură să-i salveze pe împătimiții și demonizații lumii noastre. Pentru aceasta, însă, trebuie ca mărturia și lupta noastră împotriva puterii demonice să ne găsească pregătiți cu armele Sale: Sfintele Taine, rugăciunea, postul și faptele bune. Doar în acest fel putem birui răutatea lumii, ne putem salva pe cei dragi ai noștri de sub stăpânirea întunericului demonic.

Dorința de a avea bani cât mai mulți, mândria și plăcerile lumii nu ne pot aduce nicicând pacea și bucuria cea bună, nepieritoare, nici pentru noi și nici pentru cei dragi nouă, iar pastilele și vorbele goale nu vor vindeca niciodată un suflet aflat pe moarte.

Doar cu Hristos Domnul, prin harul Său, toate sunt cu putință!