𝐁𝐨𝐠𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐦𝐢𝐥𝐨𝐬𝐭𝐢𝐯 𝐬̧𝐢 𝐬𝐚̆𝐫𝐚𝐜𝐮𝐥 𝐋𝐚𝐳𝐚̆𝐫 (𝐋𝐮𝐜𝐚 𝟏𝟔, 𝟏𝟗-𝟑𝟏)
,,Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.”
Dragii mei,
Zilele trecute, am întâlnit într-o localitate, la vreo 30 de km de Iași, o mamă cu nouă copii. Cea mai mică, Elena, are doar șase luni, iar cea mai mare, 15 ani. Această mamă a fost binecuvântată cu copii sănătoși și, chiar dacă eforturile sunt mari, se bucură de această binecuvântare în fiecare zi. Se trezește la ora 5 dimineața, pentru a îngriji animalele și pregăti cele necesare copiilor la școală, trudește toată ziua și se culcă după miezul nopții, dar nu pe un pat, ci pe o saltea pe podea, pentru că cele două paturi abia ajung copiiilor ei. Își dorește o casă mai mare pentru ei și muncește la acest vis de 15 ani; de-abia acum a reușit să ajungă la acoperiș.
Am întrebat-o care a fost cea mai fericită zi din viața ei, iar ea mi-a spus că fiecare zi în care și-a ținut în brațe, pentru prima dată, câte un nou-născut a fost o zi de bucurie profundă, la fel ca și ziua în care a aflat că este însărcinată. Privind bucuria din ochii acestei mame, am văzut adevărata bogăție: dragostea jertfelnică de mamă, care sacrifică totul pentru creșterea, sănătatea, educația și fericirea copiilor ei.
În jurul micii lor case modeste, am observat locuințe mari, cu două-trei etaje, unele în construcție, altele deja finalizate.
Am întrebat-o cine locuiește acolo, dacă sunt familii la fel de numeroase. Mi-a răspuns, cu un zâmbet amar, că acele case aparțin unor familii cu unul, poate doi copii, sau chiar fără copii, iar cei mai mulți dintre proprietari sunt plecați în străinătate, muncind pentru a-și finaliza casele, cu gândul de a reveni și a locui în ele când vor ajunge la bătrânețe. M-am mirat că unii care au atât de puțini copii își construiesc case imense. Mama mi-a zis: „ 𝐔𝐧𝐢𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐬𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭̦𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢, 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞.”
V-am împărtășit această întâmplare, iubiții mei, pentru că ea reflectă realitatea din Evanghelia de astăzi, Evanghelia săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv.
Bogăția, când vorbim despre ea, nu se rezumă doar la bani, case, bijuterii sau mașini. Ea poate fi și o bogăție de minte, de pricepere, de înțelepciune. Dumnezeu le dă oamenilor daruri nu pentru a fi păstrate egoist, care duce la nebunie, ci pentru a fi împărtășite cu cei care au mai puțin.
Din păcate, ca și bogatul din Evanghelie, mulți cred că ceea ce au este doar al lor și își găsesc tot felul de justificări pentru a nu împărți cu ceilalți și pentru a acumula și mai mult.
Dumnezeu ne-a dat bogăția, dragii mei, nu ca unii să trăiască în abundență în timp ce alții duc o viață grea în lipsuri, ci pentru ca noi, cei care avem mai mult, să fim „buni economi” ai darurilor Sale, așa cum ne cere Scriptura. Cel ce împarte din bogăția sa se îmbogățește sufletește. Doar un suflet bogat, un suflet antrenat în bunătate poate promova examenul de trecere, ca bucuria cea veșnică în împărăția lui Dumnezeu.
Să ne amintim că toate cele lumești — petrecerile, averea, prietenii, sănătatea fizică — sunt trecătoare. La sfârșit, vom rămâne doar noi și sufletul nostru în fața lui Dumnezeu, unde singura „haină” și ,,hrană” ne va fi bunătatea pe care am împărțit-o în lume. Iar aceia care își clădesc bogăția pe pământ, uitând de suflet, de milostenie, riscă să ajungă în sărăcia spirituală pe care o vedem la bogatul nemilostiv din Evanghelie.
În același timp, să nu uităm că sunt oameni săraci care, din păcate, nu trăiesc conform învățăturilor Domnului. Unii sunt lipsiți din cauza viciilor lor — fie că vorbim de beție, țigări, jocuri de noroc, lăcomie, lene, depravare sau altele. Sărăcia aceasta este la fel de gravă ca și bogăția nedreaptă.
Lipsa materială sau de sănătate nu trebuie înțeleasă nici ca o pedeapsă divină. Dumnezeu îngăduie uneori aceste încercări ca un „medicament”, pentru ca, prin răbdare, smerenie și rugăciune, să ne îmbogățim sufletește, așa cum și Lazăr a făcut-o.
Sânul lui Avraam, locul de odihnă și bucurie veșnică, este răsplata celor care și-au îmbogățit sufletul prin rugăciune, smerenie și răbdare.
De de sânul lui Avram? Pentru că dragostea și bunătatea mamei ce ne încălzește la pieptul ei, numai brațele părintești ce ne ocrotesc de toate cele rele, se pot asemăna bunătății celei nepieritoare cu care Domnul Iisus ne răsplătește în împărăția Sa.
Să învățăm, așadar, din Evanghelia de astăzi și din exemplul mamei despre care v-am povestit, că toate darurile vin de la Dumnezeu. El ne dă și bogăție, și încercări, pentru a ne desăvârși și îmbogăți sufletul. Iar această bogăție spirituală este cea care ne va face vrednici să intrăm în Împărăția Cerurilor, unde nu există nici durere și nici alt fel de suferință, ci doar pace, lumină și bucurie veșnică.
Să nu uităm, dragilor, nici faptul că nu mai puțin de 10.342 de ,,Lazări” așteaptă până la venirea iernii și a sărbătorilor Nașterii Domnului, dragostea noastră. Toți acești copii sărmani ori orfani au nevoie de ajutorul nostru pentru încălțăminte, îmbrăcăminte, alimente și produse de igienă și curățenie, pentru a se bucura cum se cuvine de sărbători și pentru a merge curați, frumoși și bucuroși cu colindul, dar și la școală!
Haideți să le DĂRUIM IUBIRE!
Să ne ajute Dumnezeu să fim darnici și să aducem lumină în viețile celor din jur! Celor care au mult, Domnul să le dea înțelepciune să împartă; iar celor în lipsă, răbdare și putere să-și poarte crucea.
Amin!