Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte trei mărturisitori ai lui Hristos care au biruit lumea prin credință, răbdare și dragoste pentru Dumnezeu. Îi pomenim pe Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian și pe Sfânta Muceniță Caliopia.
Privind la viețile lor, înțelegem că puterea creștinului nu stă în arme, în bogății sau în sprijinul oamenilor, ci în harul lui Dumnezeu care întărește sufletul atunci când toate celelalte puteri omenești se sfârșesc.
Sfântul Nicandru a fost unul dintre cei luminați de credință prin lucrarea Sfântului Apostol Tit, ucenicul Sfântului Apostol Pavel și primul episcop al Cretei.
Primind Evanghelia lui Hristos, nu a ținut comoara credinței doar pentru sine. A început să propovăduiască și să întoarcă pe mulți păgâni de la închinarea la idoli către cunoașterea adevăratului Dumnezeu.
Această lucrare a atras însă mânia stăpânitorilor păgâni. A fost prins și adus înaintea comitelui Livanie, care a încercat să-l silească să se lepede de Hristos, dar Nicandru a rămas neclintit.
Atunci au început chinurile. L-au legat de cai iuți și l-au târât pe drumuri pline de pietre și lemne. Trupul i s-a sfâșiat, iar pământul s-a înroșit de sângele său.
Oricine l-ar fi văzut ar fi crezut că sfârșitul îi este aproape, dar Dumnezeu l-a întărit.
L-au aruncat apoi în temniță și l-au lăsat fără hrană și fără apă, însă Domnul îi tămăduia rănile și îi dădea putere să rabde.
Scos din nou la judecată, a mărturisit aceeași credință neclintită.
A fost spânzurat pe lemn, strujit cu gheare de fier și ars cu făclii aprinse.
Văzând că nici aceste chinuri nu-l biruie, l-au aruncat într-un cuptor încins, dar îngerul Domnului a răcorit focul și l-a păzit nevătămat, asemenea celor trei tineri din Babilon.
În cele din urmă, păgânii i-au înfipt cuie de fier în cap, în piept și în pântece, apoi l-au aruncat într-o groapă și l-au acoperit cu pământ.
Astfel și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei și intrând în ceata celor care au biruit moartea prin credință.
Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Mucenic Marcian. Și el a trăit în vremuri de prigoană și a ales să rămână credincios lui Hristos până la sfârșit.
Nu s-a lăsat înfricoșat de amenințările stăpânitorilor și nici atras de făgăduințele lor.
A înțeles că nimic din lumea aceasta nu poate fi pus alături de bucuria de a fi cu Dumnezeu.
Pentru mărturisirea lui Hristos a îndurat chinuri și suferințe, iar la sfârșit și-a vărsat sângele pentru credință, devenind unul dintre biruitorii lui Dumnezeu.
Tot astăzi o pomenim și pe Sfânta Muceniță Caliopia. Ea a trăit în timpul împăratului Deciu și era vestită atât pentru frumusețea trupului, cât mai ales pentru frumusețea sufletului.
Încă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos. A ales fecioria și slujirea aproapelui. Îngrijea pe cei bolnavi, îi ajuta pe cei săraci și își petrecea timpul în rugăciune și în fapte bune.
Mulți au dorit să o ia de soție, însă ea și-a păstrat inima pentru Mirele ceresc.
În timpul persecuției a fost prinsă și adusă înaintea conducătorului cetății. Acesta, impresionat de frumusețea ei, a încercat mai întâi să o amăgească prin promisiuni și lingușiri.
Dar Sfânta Caliopia a mărturisit cu îndrăzneală că singurul ei Domn este Iisus Hristos.
Atunci au început chinurile, a fost biciuită fără milă, tăiată cu cuțite și arsă pe răni.
Dar nimic nu a putut să-i clatine credința. În cele din urmă și-a plecat capul sub sabie și a primit cununa muceniciei, intrând în bucuria veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.
Iubiților, Sfinții de astăzi ne arată că adevărata biruință nu este să scapi de suferință, ci să rămâi credincios în mijlocul ei.
Sfântul Nicandru ne învață răbdarea, Sfântul Marcian ne învață statornicia, Sfânta Caliopia ne învață curăția și dragostea neîmpărțită pentru Hristos.
Într-o lume care ne îndeamnă să facem compromisuri pentru avantaje trecătoare, ei ne amintesc că sufletul valorează mai mult decât orice bogăție și că Împărăția lui Dumnezeu merită orice jertfă.
Pentru rugăciunile Sfinților Mucenici Nicandru și Marcian și ale Sfintei Mucenițe Caliopia, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în credință, păzește-ne în adevăr și fă-ne vrednici de bucuria sfinților Tăi. Amin!
