Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte chipuri foarte diferite de sfințenie, dar unite prin aceeași iubire arzătoare pentru Hristos. O femeie care și-a deschis casa pentru Dumnezeu, un pustnic care și-a făcut inima altar al rugăciunii și patruzeci de fecioare care au ales mai degrabă moartea decât despărțirea de Mirele lor ceresc.
Sfânta Lidia din Filipi ne arată puterea unei inimi deschise către Dumnezeu. Sfântul Marcu Pustnicul ne arată adâncul liniștii și al pocăinței. Iar Sfânta Damiana și cele 40 de fecioare ne arată cât de puternică poate deveni dragostea atunci când omul nu-L mai pune pe Hristos pe locul al doilea.
Sfânta Lidia era din Tiatira Asiei Mici și se ocupa cu vânzarea de porfiră, o țesătură scumpă purtată de oamenii înstăriți. Dar adevărata ei frumusețe nu stătea în bogăție sau în meseria ei, ci în sufletul ei curat și iubitor de Dumnezeu.
În cetatea Filipi, mergea adesea la rugăciune împreună cu alte femei, pe malul râului Zygaktis. Acolo l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel, care vorbea despre Hristos cel răstignit și înviat. Și Scriptura spune despre ea un cuvânt minunat: „Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel.”
Nu doar urechile, ci inima. Pentru că sunt mulți care aud Evanghelia, dar puțini o lasă să coboare în suflet.
Lidia a crezut și a primit Sfântul Botez împreună cu toată casa ei, devenind prima creștină a Europei. Dar credința adevărată nu rămâne niciodată doar în cuvinte. Și-a deschis casa pentru Apostoli și pentru creștini, iar locuința ei a devenit biserică vie, loc de rugăciune și adăpost pentru cei care Îl căutau pe Dumnezeu.
Așa începe lucrarea lui Dumnezeu în lume: printr-o inimă care spune simplu și smerit: „Doamne, intră și rămâi în casa mea.”
Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Cuvios Marcu Pustnicul, unul dintre marii părinți ai pustiei și ai înțelepciunii duhovnicești. A trăit în secolele IV-V și a ales viața retrasă, liniștea și rugăciunea neîncetată.
Sfântul Marcu nu a fugit de lume din dispreț pentru oameni, ci pentru că voia să-L găsească pe Dumnezeu în adâncul inimii sale. În pustie a înțeles că cea mai grea luptă nu este cu foamea sau cu frigul, ci cu mândria, cu gândurile și cu împietrirea sufletului.
Scrierile lui sunt pline de lumină și adevăr. El spunea că omul care face binele și se mândrește pentru aceasta pierde răsplata înaintea lui Dumnezeu și că adevărata lucrare creștină trebuie făcută cu smerenie și cu lacrimă.
Sfântul Marcu ne învață că nu este de ajuns să vorbim despre Dumnezeu, ci trebuie să ne curățim inima pentru ca Hristos să locuiască în ea. Într-o lume plină de zgomot, grabă și tulburare, el ne amintește că sufletul are nevoie de liniște, rugăciune și sinceritate înaintea lui Dumnezeu.
O pomenim astăzi și pe Sfânta Muceniță Damiana, împreună cu cele 40 de fecioare. Sfânta Damiana era fiica unui dregător păgân din Egipt. Tatăl ei o iubea mult și i-a construit un palat retras, unde ea trăia împreună cu alte patruzeci de fecioare, în post, rugăciune și curăție.
În vremea prigoanelor împotriva creștinilor, tatăl ei, cuprins de frică, a adus jertfă idolilor. Când Damiana a aflat aceasta, nu s-a temut să îi spună adevărul. L-a mustrat cu durere și cu dragoste, iar cuvintele ei i-au trezit conștiința. Tatăl său s-a pocăit și a mers să mărturisească public faptul că este creștin, primind moarte mucenicească pentru Hristos.
După aceasta, conducătorii păgâni au venit și asupra Damianei și a celor 40 de fecioare. Au fost amenințate, bătute și chinuite cumplit, dar niciuna nu a vrut să-L părăsească pe Hristos.
Tinere fragile în ochii lumii au devenit mai puternice decât împărații și decât călăii lor, pentru că atunci când omul Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, frica începe să moară.
Au primit mucenicia cu pace și cu rugăciune, intrând în ceata fecioarelor înțelepte care și-au păstrat candela aprinsă pentru Mirele Hristos.
Iubiților, lumea de astăzi este plină de oameni obosiți, singuri și răniți sufletește. Oameni care au multe lucruri, dar puțină pace. Case mari, dar inimi goale. Vorbim mult, dar ne rugăm puțin. Alergăm mult, dar ne întâlnim tot mai rar cu Dumnezeu.
Sfânta Lidia ne învață să ne deschidem casa și inima pentru Hristos. Sfântul Marcu Pustnicul ne învață să coborâm în liniștea inimii și să ne vedem sufletul așa cum este. Sfânta Damiana și cele 40 de fecioare ne învață curajul de a rămâne ai lui Dumnezeu chiar și atunci când lumea merge în altă direcție.
Poate că Dumnezeu nu ne cere tuturor mucenicie, dar sigur ne cere credință. Ne cere să nu ne rușinăm de rugăciune, de bunătate, de curăție și de adevăr.
Pentru rugăciunile Sfintei Lidia din Filipi, ale Sfântului Cuvios Marcu Pustnicul, ale Sfintei Mucenițe Damiana și ale celor 40 de fecioare, Hristoase Dumnezeul nostru, încălzește inimile noastre reci, adu pace în casele și familiile noastre și ajută-ne să rămânem lumini vii într-o lume tot mai întunecată de frică, grabă și uitare de Dumnezeu. Amin!
