În sfârșit am înțeles și eu cum stă treaba cu încălzirea asta cerească, neglobală; cum atunci când se topesc ghețarii din Suedia se face căldură în casele sărăcăcioase, cu mulți copii, de prin Moldova…
Mai întâi românașii noștri harnici au invadat nordul, și-au adus familiile faine cu ei și s-au adunat în Biserici de toată frumusețea sufletească și nu numai.
Aici, Părintele Episcop Macarie, în fruntea unei armate de preoți vrednici, le fierbe sufletul cu dragoste în Hristos, cu dor de țară și de sfintele obiceiuri. (așa, ca un mic secret al nostru, în avanpremieră, Episcopia Europei de Nord, are deja în plan să ne topească inimile a 100 de copii până la Crăciun).
Că nu se mulțumesc cu puțin, și că au în ei de acum și aer de vikingi, ne-o demonstrează frații și surorile din Parohia Ortodoxă Kalmar din sudul Suediei, cârmuiți de Părintele Andrei, care, neputând trimite un tir cu lemne peste Marea Baltică, ne-au trimis o sacoșă cu coroane de-ale lor, să încălzim câteva case de copilași cu lemn și scutecele și să bucuram niște burtici cu lăptic.
Ați înțeles, așadar, faptul că gheața nu se topește cu soare sau gaze de seră, ci cu dragoste și osteneală?
Vă dați seama că în felul ăsta, în câțiva anișori oamenii ăștia seacă până și marea cu atâta bunătate?
Vă mulțumim oameni buni!
Să vă topească Domnul Iisus Hristos, dragilor, orice durere și orice neputință!
