Testul covid și îndoiala de Hristos
O țară întreagă urmărește cu interes, mulți chiar și cu emoție sfântă, pelerinajul de la Peștera Sfântului Andrei.
Modul în care ne-au călcat în picioare cu bocancii sufletul și demnitatea de creștin în bisericile din Constanța (și nu numai), presiunea discriminatorie și nefondată pe marile manifestări religioase din ultimele luni (da, nu vom uita faptul că ni s-a confiscat și Învierea la 300 de cazuri, dar se votează la… 10000) a dat naștere unor tensiuni îngrijorătoare, acestea chiar înainte de un scrutin electoral cu miză mare.
Între noi fie vorba, cei ce ne poartă sâmbetele, războiți fiind de legiuni de viruși spirituali (adică demoni, fraților) și – au cam săpat singuri groapa și tot preocupați de aruncatul pisicilor în curțile bisericilor au și căzut cu un picior în ea, doar că mila lui Dumnezeu le-o mai fi îngăduit ceva timp de pocăință.
N – a văzut „lumea bună” mulțimea de centre sociale sau medicale ce colcăie de covid, cu toate măsurile luate (cel puțin la nivel declarativ); nimeni nu știe nimic de grămezile de oameni din metrouri și din autobuze; cozile din hipermarket-uri și mall-uri au devenit și ele infailibile; ne mai puneam speranță în ATI-uri, dar Piatra Neamț ne-a cam lămurit și cu asta (din 18 bolnavi internați, pe 10 i-au ars de vii, cu tot cu personal, iar din cei scăpați de pârjol, doar unul mai era în viață).
În tot acest timp atenția maximă s-a concentrat pe bătrânele din biserici și pe răposații din coșciugele sigilate, duse la groapă numai creștinește nu.
Acum, ca să lămuresc și de ce mă preocupă în așa hal soarta omenirii, voi termina, pentru moment, cu atitudinea asta de cârcotaș și vă propun să zăbovim nițel la pățania mea, din care, îmi place să cred, multe avem de învățat.
Sunt chemat seara trecută în spital să spovedesc o viitoare mămică, imobilizată de câteva luni bune, ce rabdă aidoma unei mucenițe toate încercările cu putință pentru a aduce pe lume un prunc.
De când cu stările de urgentă și de alertă, conștient de imensa responsabilitate ce apasă pe umerii personalului, mă tot strădui să fiu cât mai util, dar și atent, ca cei din jur să nu aibă de suferit.
Săvârșesc Taina Sfintei Mărturisiri la încă două doamne, care, aflând de la colega de suferință că au șansa să se Împărtășească cu Domnul Iisus Hristos, nu m-au lăsat să plec până ce nu le-am spălat și sufletul lor în Harul lui Dumnezeu.
Așa cum e rânduiala, dis-de-dimineață, înainte de toate, iau de pe Sfântul Altar Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos și merg la mămicuțe să-mi termin misiunea. Aflu, de data aceasta, că seara trecută, la puțin timp după plecarea mea, o doamna angajată, persoana deosebită de altfel, a avertizat-o insistent pe una din paciente că nu ar trebui să se împărtășească, deoarece, neavând eu test covid, riscul de a se infesta de la mine este foarte, foarte mare.
Neplăcut surprins de o asemenea abordare și de modul în care s-a purtat „teologica” discuție, încerc să alin gravida, ce se simțea apăsată de un gând de vinovăție. Sărăcuța, ea care mărturisise neîndoielnic atotputernicia harului dumnezeiesc, își reproșa că, poate, a adus tulburare.
Grabindu-mă la Utrenie, verific ora pe telefonul rămas de cu seară, setat pe mesaje și… mă săgeată un gând. Încep sa așez lucrurile cap la cap și ce credeți că-mi iese? Tocmai in momentul în care, undeva în spital un om se îndoia de puterea lui Dumnezeu, care ar fi trebui să mai aștepte, până ce posibilul SARS-COV 2 – ul din mine va fi nimicit de vreun medicament sau vaccin minune, o altă doamnă minunată îmi trimitea un mesaj cu rezultatul NEGATIV al testului PCR făcut de mine la prânz, test solicitat pentru putea participa la o activitate în aceste zile. (test PCR, făcut la laboratorul unor adevărați profesioniști – Praxis, nu test rapid, făcut amatoricește la ușa prăvălie)
Unii vor spune că a fost o coincidență. De data aceasta nu voi încerca să conving pe nimeni de nimic, poate doar pe statisticieni, care vor fi obligați sa recunoască faptul că această „coincidență” să se întâmple, aseară și la acea oră, era nevoie de o probabilitate de… 366 x 24 la… 1.
Iar pentru mine, pentru viitoarele mămici și pentru oricine vrea să creadă asta, înseamnă că dacă avem Harul Domnului Hristos nu mai încape loc de îndoială.
Harul Domnului Iisus Hristos să ne binecuvânteze și să ne încredințeze pe toți de atotputernicia Sa!
