Șezătoarea vieții

De vreo două săptămâni, cam de când am ajuns Postul Crăciunului, Copiii Vieții s-au gândit c-ar merge de-o distracție într-o zi ceva mai liniștită.

Și ce zi mai liniștită, decât una în care am lucrat cu toții, ba la ambalat și pregătit câteva tone de varză și legume, ba la lemne, ba la hăinuțe, toate la Depozitul Faptelor Bune, care începe să se umple cu bucurie, transformată în cele de folos pentru cei 10.233 de copii.

Și dacă-i despre distracție, adevăru-i că distracție ca a noastră nu găsești nici prin cluburi, nici prin insule și resorturi de 5 stele!

Șezătoarea Vieții, chiar de-i fără scărmănat și tors la furcă, e despre multă, multă bucurie!

M-am apucat de încins cuptorul și de pus aluatul la crescut, mai ceva ca-n „Chef la Cuțite”.

Vă dați seama, aluat nu-i puțin pentru 100 de guri! Și nici merele din pod nu se coboară cu una cu două până s-ajungă în plăcintă!

Și cum învârteam eu cu spor în ceaunul cu fasole (proteina de calitatea I din vremea Postului), pus la foc domol, la pirostrii, copiii s-au organizat cum nu se mai poate mai frumos!

Unii s-au alăturat atelierului de pictură, unde prind viață icoane dintre cele mai frumoase, menite să atingă inima dumneavoastră și să ajute mamele și copii sărmani.

Alții, iscusiți într-ale lucrului manual, au împletit brățări și metaniere. Între timp, să meargă treaba ca la carte, am cântat cu toții colinde și cântece de prin străbuni, aducând în mijlocul nostru un crâmpei din bucuria cea Adevărată a Nașterii Domnului.

Cu-n asemenea „parfum” îmbietor de plăcinte, pofta a tot crescut, a tot crescut și iată că nici n-am clipit, că s-au gătat și fasole, și varză, și plăcinte!

Nu-i mai mare bucurie decât la Șezătoarea Vieții, așa-i?

DĂRUIM IUBIRE?