Doamne ajută, dragii mei!
Tocmai ce s-a încheiat încă o zi socială a Asociației Glasul Vieții, zi în care, așa cum o facem săptămânal, am oferit cele necesare supraviețuirii unui număr de câteva sute de mame, care, v-o spun clar și răspicat, nu ar supraviețui fără ajutorul nostru!
Sunt ani buni de când batem la pas toate cotloanele Moldovei, și nu numai, să oferim șansa la viață celor mai sărmani dintre noi, dar și să asigurăm șansa la educație pentru mii de copii, care, altfel, ar ajunge infractori sau cerșetori.
Chiar în aceste zile, asistenții sociali ai asociației noastre pregătesc listele celor 110 liceeni și studenți care vor beneficia de o bursă de studiu și cele mai bune condiții în cele 3 centre educaționale, pe care le-am clădit cu multă trudă și jertfă, în ultimii ani.
Așa cum bine știți, la Veronica primesc în mod gratuit șansa la cele mai bune îngrijiri medicale toți cei care vin cu speranțele făcute praf de atâtea și atâtea zerouri de pe rețetele medicale sau deconturile altor servicii de sănătate.
În toți acești ani, ne-au fost alături zeci de mii de oameni care s-au implicat activ în activitatea noastră, dar și instituții de presă care au dus mai departe vestea faptelor celor bune, pe care, împreună, le săvârșim.
Am citit oarecum revoltat, și în egală măsură amuzat, articolele recente din presa ieșeană, în care sunt descrise niște povești însăilate cu o imaginație demnă de un scenarist de la Hollywood. Pe de o parte, mă întreb de unde și până unde a ajuns numele meu să fie implicat în asemenea fantasmagorii, și nu numai numele meu, ci al atâtor oameni care, zi și noapte, pe ploaie, frig sau ninsoare, muncesc din greu să evalueze și să sprijine cele 2992 de familii aflate în evidența Asociației Glasul Vieții.
Munca unui asistent social la Glasul Vieții nu înseamnă să stai 8 ore pitit în spatele unui ecran, ci înseamnă să intri în casa unei familii sărmane, să-i întrebi de sănătate, să mergi la școala unde copiii învață, să mergi la primărie pentru a afla despre situația reală a lucrurilor și, nu în ultimul rând, înseamnă să colaborezi cu preotul din comunitate, pentru a te asigura că cei mici primesc tot sprijinul de care au atâta și atâta nevoie!
Nu mai spun, la Depozitul Faptelor Bune, fiecare hăinuță ori lucrușor donat de oamenii dragi care ne sunt alături, este atent curățat, pus pe categorii de vârstă și dimensiuni, iar mai apoi, dacă asistenții noștri sociali consideră necesar sprijinul efectiv la domiciliul beneficiarului, și dacă acesta este în imposibilitatea de a se deplasa până la Iași, fie pentru că povara bolii este prea mare, ori brațele nu sunt suficiente pentru a veni cu copiii până la Iași, abia atunci se decide alocarea unui sprijin, atenție, de strictă necesitate!
Mai mult decât atât, sunt întristat pentru că niște prieteni atât de dragi și apropiați misiunii noastre, aleg să nu îmi dea un telefon, înainte de a publica asemenea articole, nu atât de dragul meu, ci din respect față de oamenii care ne susțin…
Avem atât de multă treabă, încât nu ne ajunge timpul pentru a asculta toate certurile și neînțelegerile dintre vecini, darămite să mai dăm și curs acestora!
Pe noi ne interesează ca toți acești copii sărmani să meargă la școală, că sunt părinți care nu-și fac treaba, noi nu putem face nimic decât să ajutăm copiii să aibă șansa la educație, restul este treaba statului. Grija noastră nu este față de o mamă certăreață, ci este față de copii, de o mamă tânără însărcinată, aflată în depresie, pe care am ajutat-o să nască un copil sănătos, care ar fi fost mort de mult, fără sprijinul nostru.
Așa că, dragii mei, dacă simțiți nevoia de publicitate sau de breaking news, ce-ar fi să ne faceți o vizită când vreți voi, fie la bisericuța noastră, fie pe teren, la o zi de anchete sociale, pe care, vă garantez, că o veți povesti și nepoților?! Nu vă promitem articole incendiare de la cei care n-au nici măcar bani de chibrituri, dar vă încredințăm de puterea vindecătoare a unei fapte bune!
