Casa lui Ghiță
Povestea lui Ghiță ar putea deveni un scenariu de film.
Recunoaște din capul locului că a fost un mare păcătos.
Deși tată a patru copii, înainte de accident, nu prea avea timp și chef să se gândească la ceilalți și la suflet.
A trebuit să învie din morți, după ce a fost tăiat de-adevăratelea de un accelerat pe drumul spre Dumești. De ce și cum s-a întâmplat, acum nu mai contează.
Fără o mână, cu un picior atârnat după el, cu un cap făcut țăndări, cu câteva frânturi de vedere, de când s-a trezit din morți nu vrea decât să se mântuiască și, când va fi să se mute la Domnul, să-și lase copiii și soția sub un acoperiș.
Peste câteva zile, proprietarul căsuței în care se adăpostiseră în ultima vreme, le-a cerut să elibereze locul, în care are un proiect de realizat.
Noi, cu economiile și cu datoriile cât casa pe cap, am zis că nu-l vom lăsa.
Nici pe el, nici pe Mădălina sau Anca de la Mădârjac, nici pe Birca de la Vânătorii de Neamț, nici pe Elena de lângă Pașcani, nici pe Maria de la Lungani și nici pe mulți alții… C-așa-i la casa cu copii mulți, dar cu oameni dragi și plini de credință alături.
Astăzi, cu mila Domnului Hristos Iisus, am turnat centurile și, chiar dacă știm că mai este mult de treabă și se apropie timpuri și timp nefavorabil, am vrut să vă mulțumesc pentru bunătate.
Să vă acopere Măicuța Domnului cu mila și cu rugăciunile Ei, înaintea Mântuitorului Atotputernic!
