Am văzut că taaare v-a mai plăcut povestea văcuței noastre ce zboară zilele acestea către Mama ca Zăpadă cu cei 7+ 2 pitici și piticele! Mai, mai să iasă răzbel între cavalerii ce și-ar dori să – i salveze pe toți de la pofta lăpticului celui dulce ca mierea.
În seara aceasta m-am gândit să vă spun o altă poveste, deloc gogonată, cu o Mare cam Neagră și 13 purceluși cu… 1625 de… pitici. Cum stă treaba întotdeauna și pe la noi ”a fost odată ca niciodată” un palat în Eforie, cu o mulțime de odăi gata primenite, ce așteptau oaspeți de seamă, până la 150 pe săptămână. Oaspeții, asemeni unor pescăruși, zburau sau erau luați în călești cu sute de cai putere tocmai din Codrii Moldovei, unde erau uitați de timp și de Împărații cei nepăsători și hrăpăreți, în cele mai înnoroiate bordee.
Ajunși la malul Mării celei Negre tare și-ar fi dorit să se lupte cu valurile, dar nu prea aveau putere, căci erau sleiți de puteri, după atâta călătorie și se topeau sărmanii de atâta dor și vitejie vlăguită. Acasă, Moșul cel Bătrân a găsit în cufărul cu amintiri o rețetă cu apă vie și cu proteine din care, dacă ar gusta prichindeii, pe loc s-ar intrema. Doar că pentru acest leac neprețuit avea nevoie de… 13 purceluși grăsuți, care, se dădeau de șapte ori peste cap și se transformau, după pofta inimii, în oale cu jumări, cu tochituri si multe alte porcării.
Bineînțeles că după miezul nopții, purcelușii se transformau direct din oale cu bucate în pescăruși, delfini, sirene și multe alte vietăți ce nu mor niciodată în amintirile copilăriilor noastre. Un singur mare necaz avea Moșul nostru: de unde galbeni pentru a aduce în bucătăria Palatului câte un purcel pe săptămână, spre a împlini visele fiecărui pitic sau piticea, din cei 150 de 13 ori, din vară până-n toamnă.
Așa că, după ce se rugă Dumnezeului Celui Veșnic Bun, fu luminat de un înger să scrie întreaga poveste, să o arunce spre Lună, ca prin razele ei să ajungă în fiecare casă. Cine știe, poate s-or găsi niște boieri cu inimă mare și galbeni la cingătoare, cam vreo 2000 din cei românești, dornici să fie scriși in Cartea Vieții. Iar dacă veți avea dragoste și răbdare mâine seară vă voi spune cum se numesc cei 13 purceluși dacă n-oi uita sau ba.
Să vă ajute Domnul Iisus Hristos să vă bucurați veșnic de bucuria poveștilor nemuritoare!
