Sunt întrebat deseori „dacă mai există oameni buni în zilele noastre”, oameni cărora să le pese de sărmanii oropsiți, de cei pentru care nu își permit să viseze la o masă de Paște.
Domnul Mircea, la cei peste 80 de ani ai săi, cu o soție bolnavă acasă, s-a gândit în această dimineață că sigur sunt mulți copii care așteaptă sărmanii… cu înfrigurare Paștele pentru că nu au nici cu ce se îmbrăca și nici ce pune pe masă.
A tăiat ca din carne vie din pensioara lui și a decis să dăruiască lumină pentru doi copii, greu încercați de sărăcie.
A răzbătut cu mare efort prin vijelia și zăpada de afară, iar la plecare cu câteva lacrimi pe coada ochiului, a nădăjduit să ne ceară și el ceva: să ne rugăm pentru soțioara lui, doamna Viorica, bolnavă.
Să vă răsplătească Mântuitorul Hristos, domnule Mircea cu bucurii nepieritoare și să-i dăruiască doamnei Viorica, multă sănătate.
