EVANGHELIA VIEȚII
DUMINICA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
„În vremea aceea a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: vino după Mine. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „ L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?…“. Filip i-a zis: „Vino şi vezi!“ Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: „Iată într’adevăr israelit întru care nu este vicleşug!“ Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!“ (Evanghelia de la Ioan
(I, 44-51)
Iubiți frați și surori întru Domnul Iisus Hristos, am parcurs împreună, duhovnicește, cu sufletul și cu inima, această primă săptămână a Postului Mare, o săptămână care începe mai anevoios, cu un post foarte aspru, dar care este îndulcit în Biserica noastră Ortodoxă, în special de slujbele la care suntem chemați : citirea Canonului celui Mare, iar la noi în Biserică, slujirea Sfintei Liturghii, în mod neîntrerupt, zi de zi, la Sfântul Altar.
Înainte de a vorbi despre ziua de astăzi, Duminica Ortodoxiei, țin mulțumesc pentru modul frumos în care v-ați manifestat credința, și aici la Biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan și la Biserica Cuza Vodă. Iată, ieri, în sâmbata Sfântului Teodor, bucurie mare a fost pentru Hristos în Cer și pentru cei care sunt plecați dincolo, cei dragi ai noștri, care tare multă pace și lumină au mai primit prin rugăciunile noastre în Biserică, prin slujirea Sfintei Liturghii, dar și prin darurile pe care le-am împărțit celor sărmani, sute și sute de copii bucurându-se și îmbrăcându-i în lumină, în har și în recunoștința lor, pe cei dragi ai noștri.
Bucurie multă a venit în Biserica noastră și prin venirea multor oameni dragi aici la Festivalul Vieții. De Ziua Bunei Vestiri este hramul principal al Bisericii noastre, rânduit la slujba de sfințire. Și cum să nu tresalte sufletul când vezi că în aceste zile de Festival al Vieții, se umple curtea de copii, de viață, de părinți, oameni care dau slavă Domnului nostru Iisus Hristos pentru locul frumos pe care-l pregătim aici și asta doar cu jertfa oamenilor dragi dornici de a ajuta mamele și copiii sărmani.
Trecând peste această scurtă introducere, vă cer să ne oprim puțin asupra cuvântului din Evanghelia de astăzi, de la Sfântul Ioan Evanghelistul, unde aflăm că domnul Hristos, la începutul misiunii sale evanghelice și – a ales în ceata de Apostoli, oameni care nu aveau foarte multă carte, care nici nu știau foarte multă teologie a legii celei vechi, dar care primiseră din moși strămoși, în credința lor ebraică, vestea că va veni pe Pământ Mesia, adică Cel Uns și Sfințit de Dumnezeu, Acela care va aduce oamenilor bucurie fără de sfârșit, care-i va scăpa de boală, de sărăcie, de foame și de moarte.
În acest context Domnul Hristos își cheamă la apostolie primi săi ucenici. Nu vedem astăzi nici o minune cutremurătoare, nici un mort înviat, nu-l vedem pe Iisus a se impune ca fiind Fiul lui Dumnezeu, într-o formă sau alta. Totuși, Sfinții Părinți au pus acest fragment la începutul Postului Mare, în prima duminică, a Ortodoxiei astăzi când creștinii cinstesc icoanele, Crucea, sfinții și moaștele lor. În această duminică, de fapt, ne bucurăm de cei care l-au văzut pe Dumnezeu. Credința ortodoxă ne învață permanent că scopul omului în lumea aceasta este acela de a-l vedea pe Dumnezeu, de a se întâlni cu El.
De ce venim la Biserică?
Să ne întâlnim cu Dumnezeu în icoane, atunci când le sărutăm, când dăm față în față, ochi în ochi cu Dumnezeu, când ascultăm cuvântul Evangheliei și ne hrănim auzul cu glasul Lui, dar mai ales ne întâlnim cu Dumnezeu când ne împărtășim cu Sfintele Taine. În acest fel creștinul ortodox se unește cu Dumnezeu, devine copilul lui Dumnezeu încă din lumea aceasta, chiar dacă noi știm că ne vom uni cu El desăvârșit și vom fi adevărați moștenitori ai împărăției Sale, atunci când vom pleca din lumea aceasta.
Pentru a ajunge la această credință, că noi ne unim, îl auzim și – l vedem pe Dumnezeu trebuie știut că Biserica noastră a avut multe lupte și multe războaie de-a lungul istoriei. În această idee, în afară de împărații romani, care îi persecutau pe creștini, care spuneau că îl văd pe Dumnezeul cel adevărat și doar Lui se închină, trebuie știut că o mare prigoană a fost și la jumătatea secolului al 8-lea, în timpul lui Leon al III-lea Isaurul, tributar islamismului, de unde aflase că Dumnezeu nu poate fi văzut. El a și impus prin lege să fie distruse toate icoanele, să fie aruncate și profanate moaștele sfinților, iar Sfânta Cruce să fie data jos de pe biserici, ceea ce a dus la o prigoană înfricoșătoare. Foarte mulți preoți, foarte mulți creștini și foarte mulți monahi au fost uciși pentru credință, iar Biserica a pierdut atunci o bună parte a patrimoniului de care ea se bucura, în ceea ce privește minunata icoană, care s-a pictat în Biserică, încă din primii ani ai Creștinismului. Pe lângă acesta, istoria este plină de de împărați ori lideri ce au luptat împotriva vederii lui Dumnezeu.
Ce este protestantismul? Ce sunt sectele de care auzim? Oameni care refuză să gândească că Dumnezeu revarsă sfințenie în lumea aceasta și că poate fi văzut. Protestanții și neoprotestanții au fost și sunt în continuare mari dușmani ai sfințeniei. Mai mult, au fost chiar și războaie religioase de zeci de ani, inițiate de aceștia., care au dus la moartea multor oameni și la mult pârjol peste bisericile noastre. Ce-au făcut bolșevicii lui Lenin sau ai lui Stalin și mulți alții ca ei, care au distrus nenumărate biserici, obligând creștinii să – și îngroape icoanele sau să le zidească în pereți?
Așadar, Ortodoxia, credința noastră cea adevărată este singura Biserică care proclamă că noi îl putem vedea pe Dumnezeu, în trup fiind, prin modul nostru de viață duhovnicească. Și, da, fiecare creștin se poate numi ortodox, doar dacă se străduiește zi de zi să-L poată vedea, să-L poată afla, să-L poată cunoaște pe Dumnezeu.
De aceea, dragilor, duminica aceasta, de la începutul Postului Mare, vine să sublinieze cât de importantă este lupta creștinului cu răutatea lumească, cu patimile noastre, pentru a ne înfrâna de la cele rele, pentru a ne ruga cât de mult, pentru a face multe fapte bune și a primi Sfintele Taine, pentru a-L putea avea pe Dumnezeu cât mai aproape de noi.
Cu siguranță, fiecare știe în ce relație este cu Dumnezeu, unii mai apropiați, alții mai îndepărtați, mai curajoși sau mai timizi, dar trebuie să înțelegem din învățătura acestei duminici, că da, postul acesta nu este doar pentru a ne curăți de păcate sau a face o dietă vegană de primăvară, nu este doar pentru a ne înnoi viața noastra și a începe să fim ceva mai buni, ci este în primul și primul rând, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, spre a-L vedea și a trăi mereu cu El. Un creștin care se roagă în această perioadă cu smerenie, care fuge de mâncarea care aduce desfătarea trupului, mâncând doar mâncare vegetală și cu măsură, care fuge de patimi și face fapte bune, va aduna în inima sa lumina lui Dumnezeu. În acest fel, noi creștinii ni-L aducem în viața noastră pe Hristos înainte de Înviere prin lumina ce p adunăm în suflet și o răspândim în jurul nostru.
Să păstrăm viu chipul – icoana Domnului Iisus Hristos în sufletele noastre, așa cum purtăm mereu la piept fotografiile celor dragi.
Îl rog pe Domnul să ne întărească în credință, să ne dea un post cu sfânt și frumos folos, să avem parte de sănătate și de toate cele bune! Amin!
