Iartă – ne, alexandra!… și nu îngădui să te lăsăm în uitare!

Alexandra, cu siguranță nu a apărut și nici nu mai are de ce să apară la știri sau pe prima pagină a ziarelor.
Nu se trage din viță regească, nici nu a făcut ceva prin care să uimească sau să sperie lumea și nu-și petrecea vacanțe în Zanzibare, chiar dacă prin jertfa ei, dându-și viața pentru nașterea și creșterea copiilor, a câștigat palate și cinste de la îngeri în Împărăția cea fără de asemănare.
Alexandra nu a primit niciodată adevărata iubire. Nici de la părinți, care au lăsat-o să crească în orfelinate, nici de la cei cu care a împărțit bucata de pâine sau colțul de pat, care au uitat-o, nici de la tatăl copiilor, care a preferat să o abuzeze, să se joace cu legea și s-o lase să – și crească singură pruncii, deși toată scurta ei viață a dăruit numai zâmbet și bunătate.
Alexandra nu a avut la prohod, nici onoruri și nici impunătoare coroane, dar cei ce au suferit alături de ea și cei ce știu ce e greul, au avut grijă să o jelească și s-o îngroape creștinește, chiar dacă au trebuit să meargă într-un cimitir uitat de la marginea lumii.
Din păcate, aici pe pământ am mai pierdut o mamă, dar Cerul a câștigat UN ÎNGER!
Inechitatea socială, indiferența, lipsa de fonduri, sistemul de sănătate deficitar?
Să găsim cauze?
Să căutăm vinovați?
Nimeni și nimic nu o va readuce lângă îngerașii, care au rămas pe Pământ, în suferință.
Vestea morții Alexandrei ne-a dărâmat! Nu am reușit să o salvăm…
Atâtea întrebări… și un singur răspuns…
E prea târziu!
Alexandra nu mai e printre noi!
O vedeam aievea cum venea spre biserică, ținându-și copilașii de mână, strâns, pășind cu capul plecat și mulțumind lui Dumnezeu că atât ea, cât și copiii sunt sănătoși.
Mamă a trei copii, plini de lumină și poftă de viață, Alexandra, în vârsră de 38 de ani, era o prezență discretă, demnă, mereu optimistă, deși viața ei era de departe a fi una liniștită. Crescută la stat, abuzată, hăituită la tot pasul, tot timpul s-a luptat să aibă o familie.
Nu puține au fost momentele când Alexandra ne cerea ajutorul, când simțea că e copleșită de lipsuri. De multe ori ofeream alimente, produse de igienă, haine, medicamente pentru prunci și câte o butelie pentru a avea cu ce să gătească. Mititica de ea se lupta să fie o adevărată gospodină și mereu grijulie cu ai săi copii. Îmbrăcam cu mult drag copiii, care erau atent îngrijiți și cuminți. Doar Dumnezeu știe de ce nu a acceptat să se mute într-o căsuță de pe la noi, iar noi nu ne vom liniști curând conștiința pentru că nu am reușit să o convingem că i-ar fi fost mai bine alături de noi.
La sfârșitul lunii octombrie, anul trecut, aveam să o vedem pe Alexandra, pășind pragul bisericii, puțin îngrijorată că avea gâtul umflat. S-a gândit că poate fi din cauza răcelii, care nu-i dădea pace sau că ar putea avea amigdalită. Ulterior, a primit doar antibiotic, ca remediu pentru „răceala” sa. După tratament, simțindu-se mai bine, era atât de bucuroasă, pentru că se se putea ocupa din nou de copilașii săi…
Fără investigații corespunzătoare, fără bani și fără asigurare, avea să afle prea târziu, că ceea ce medicii considerau a fi răceală, era, de fapt, o boală cumplită ce prinsese rădăcini mult prea adânci în trupului ei firav. Răpusă de boală, când ea credea că se însănătoșise…
Ce ironie!
Câtă neputință!
Și totuși, atâtea mame mor, fără ca măcar să cunoască cauza, iar în urma lor rămân copiii, care plâng neputincioși până rămân fără de lacrimi, fără să poată înțelege că vor trăi doar cu amintirea mamei.
Probabil vă întrebați: aceasta a fost voia lui Dumnezeu?
Nuuuu!
Pentru că noi oamenii nu am reușit să-i oferim creșterea, educația și fericirea pe care o merită fiecare om între oamenii, pentru că nu am reușit să o ajutăm într-atât cât ar fi avut nevoie, El, Domnul, a luat-o la Cer.
Nu știu câte mame sărmane ori tați vor mai trebui să piară până când lumea întreagă va înțelege de ce e nevoie să punem umărul cu toții la Clinica Veronica, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple.
Clinica Veronica își va deschide ușile în curând, iar pentru asta avem nevoie de sprijinul vostru pentru a oferi șansa la viață la cât mai multe mame și copii sărmani!
Haideți să venim în ajutorul mamelor răpuse de boală și de griji!
Haideți să dăruim bucurie și sănătate!
Să ne rugăm pentru sufletul luminos al Alexandrei, o altă mamă eroină, care s-a dedicat cu totul creșterii copiilor până în ultima sa clipă!
Iartă-ne, dragă Alexandra și Dumnezeu să te ierte, dar te mai rog să nu ne ierți dacă lumea te va uita!