Duminica de astăzi, a 3-a după Pogorârea Duhului Sfânt, ne oferă spre citire, meditație și luare aminte, o pericopă din Evanghelia de la Sfântul Matei (6,22-33), care face parte din Predica de pe Munte, esența învățăturii Domnului Iisus Hristos!
În această Predică de pe Munte, Domnul Iisus Hristos ne învață Tatăl Nostru, Fericirile, cum trebuie să ne rugăm, ce este postul, cum trebuie să ne comportăm în relație cu dușmanii noștri ș.a.m.d.
Domnul Iisus Hristos își începe acest cuvânt dumnezeiesc, învățându-ne că așa cum ochiul nostru ne aduce o stare de fericire, fiind sănătos, pentru că putem vedea lumea în lumină și frumusețe, dar fiind bolnav ne va face să trăim în întuneric, la fel și sufletul nostru dacă este un suflet bun, fără patimă, cu atât mai mult ne va face să trăim în lumea aceasta în stare de fericire și de pace.
Comparația dintre ochi și suflet nu este întâmplătoare, pentru că se știe, ochiul oferă omului 90% din informațiile pe care le avem în viața noastră limitată la un număr de ani. Pentru că sufletul știm că este nemuritor trebuie să ne străduim din răsputeri să rămână curat ca să moștenească Împărăția Cerească.
În ce privește relația noastră cu bogățiile acestei lumi ne spune Domnul Hristos că omul nu poate sluji la doi domni, deoarece, în practică, doar pe unul îl poate iubi, pe celălalt urându-l; pe cel dintâi slujindu-l cum se cuvine, iar pe celălalt, cu dispreț, cu ură ori invidie. Așa se face că noi oamenii, dacă ne lipim viața aceasta de tot ceea ce este frumos și bun, nu trebuie să uităm că mai presus de toate trebuie să ne lipim viața, sufletul nostru de tot ceea ce este bun, frumos, dar nepieritor.
Am fi mincinoși dacă am spune că nu avem nevoie de haine, de mâncare, educație, că îl iubim doar pe Dumnezeu, iar restul nu ne mai interesează, dar, atenție mare, la linia sensibilă care trebuie să separe sau să unească aceste nevoi materiale cu sufletul nostru.
Domnul Iisus Hristos spune foarte clar că dacă voi spuneți că îl iubiți pe Dumnezeu, este cu neputință să-l iubiți, dacă iubiți mai mult bogăția sau idolul bogăției, numit în cultura păgână, Mamona.
Dumnezeu ne oferă în mod real plinătatea vieții noastre, oricât de mult ne-am strădui noi, oricât ne-am chinui să ne asigurăm traiul, îmbrăcămintea, educația, sănătatea, ș.a.m.d.
Toate aceste daruri, dragilor, sunt de la Dumnezeu, să nu uitați!
Cu cât noi, oamenii alergăm mai cu disperare sau mai cu stres după ele, cu atât, de fapt, ne depărtăm de Dumnezeu, cel care este stăpânul și dătătorul a toate în viața noastră.
Ce spune Hristos?
Că nu e nevoie să ne îngrijorăm cu ce ne vom îmbrăca ori mânca, pentru că și trupul nostru este mai presus decât haina și mâncarea. Iată, există în lumea aceasta, în acest univers al nostru o mulțime de situații în care vedem că lucrurile curg de la sine, ar spune unii: păsările cerului nu muncesc, nu se scoală la ora 04.00, 05.00 sau 06.00 să meargă la serviciu dimineața, și cu toate acestea, le vedem mereu radiind fericite, alături de soții și de puii lor.
Dumnezeu are milioane de modalități de a răspunde nevoilor naturii, dar mai ales, nevoilor noastre, dragilor. Cu cât noi ne jertfim, ne luăm crucea acestei vieții cu răbdare, credință în rugăciune, în post și în fapte bune, cu atât Dumnezeul nostru cel atotputernic, va ști să ne ofere cea mai sănătoasă mâncare și toate cele trebuincioase, fără ca noi să fim stresați.
Să călcăm peste cadavre, cum ar spune unii, să călcăm în picioare aproapele nostru pentru a avea cele trebuincioase vieții noastre este adevărată nebunie. Spune Dumnezeu foarte frumos, că dacă vom căuta mai întâi Împărăția Cerească și dreptatea lui Dumnezeu, toate celelalte se adaugă nouă. Ce frumos, ce banal, poate pentru unii, dar ce simplu sună, dragilor, să trăiești de mână cu Dumnezeu, pentru că a căuta Împărăția Lui asta înseamnă, să fii cu Dumnezeu tot timpul de mânuță în viața ta.
Să ne dăruiască Domnul Iisus Hristos toate cele bune și folos spre mântuire! Amin!
