Gândul vieții

În Duminica a 4-a după Paști, Dumnezeu ne face părtași la o minune, cea a vindecării omului paralizat de 38 de ani, minune din care avem multe de învățat și de pus în practică în viața noastră creștinească de zi cu zi.
Ne spune Evanghelia de astăzi că Domnul Iisus Hristos în drum spre templu, a mers la această scăldătoare din Vitezda (Casa apei pline de bunătate), acolo unde îl întâlnește pe omul paralizat, care a tot încercat de 38 de ani să primească vindecare.
Scăldătoarea aceasta care se afla lângă Poarta Oilor, prin care oamenii și oile lor de jertfa intrau în Cetatea Ierusalimului, aici existând si un bazin în care se spălau oile de jertfă. Oamenii îi aduceau lui Dumnezeu, la vremea respectivă, jertfe sângeroase. Dacă noi astăzi dăm drept dar la altar jertfă nesângeroasă: lumină, tămâie, pâine și vin, atunci se aduceau miei și alte animale necuvântătoare, ce erau sacrificate și cu al căror sânge, gândeau ei, își spălau păcatele. Noi astăzi aducem jertfă nesângeroasă, dar cu inima la Dumnezeu, iar jertfa noastră nesângeroasă se transformă în Trup și Sânge, prin harul lui Dumnezeu.
În această scăldătoare, unde oamenii veneau spre a se spăla pentru intrarea în templu, alaturi de animalele de jertfa se mai întâmpla ceva… Din când în când, în acea apă se coborau îngerii, care tulburau apa. Iar în clipa în care se tulbura apa, se știa că cine intra primul în acea scăldătoare se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins.
Lângă acea scăldătoare, se afla și un om care avea o boală ce nu-i permitea să se deplaseze, cu o boală nu de azi de ieri, ci de 38 de ani. În contextul dat, omul nostru stătea acolo și aștepta să vină îngerul și poate, poate, într-o zi va găsi pe cineva care să-l arunce în scăldătoare.
Hristos aflând de această dramă a omului, îi spune: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”. Omul nostru bucuros își ia patul și merge la templu, iar Hristos reîntâlnindu-l și văzându-l că vine la El să-i mulțumească, să i se închine, îi spune: „De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu și se întâmple ceva și mai rău”.
Acest și „mai rău”, înseamnă că omul nostru a stat 38 de ani și s-a luptat cu boala, din cauza păcatelor mari, iar păcatele omului i-au adus dureri și suferințe.
Hristos prin acest cuvânt îl avertizează și pe noi ne atenționează că păcatele noastre duc la suferință, cea mai mare suferință fiind de fapt pierderea definitivă iubirii lui Dumnezeu, odată cu ieșirea fără pregătirea corespunzătoare din această lume.