Dragilor, preocupați din cale-afară să ducem bucuria Nașterii Domnului în casele copiilor sărmani, efectiv, n-am băgat de seamă că lista s-a topit de atâta dragoste.
Slavă lui Dumnezeu!
Dar cu Anastasia și cu Daria cum rămâne?
Ieri, după slujba din Biserică am mers pe teren, unde, ce să vezi? Lume nouă! La doar 30 km de Iași, o mamă văduvă de vreo 40 de zile se tot gândea cum o va scoate la capăt cu sărbătorile, cu datoriile de la înmormântare și cu toate celelalte.
Am deturnat repede cele trebuincioase și am oferit zicem noi, o picătură de speranță neașteptată Liviei și celor 8 copilași orfani.
O glumă veche spune că Ițic a mers, după ce i-au murit câteva gâște la rabin să-i ceară o soluție. Rabinul, înțelept peste măsură, a recomandat apă caldă în troacă. Două zile mai târziu, Ițic după alte gâște moarte, din nou la rabin. Rabinul, priceput la toate, recomandă lumină cât mai multă, și noaptea și ziua, să crape microbii de oboseală. Ițic, ascultător, execută întocmai. Gâștele o țin tot pe a lor și se cară una după alta. Ițic din nou la rabin. Rabinul mai face o încercare și își aduce aminte de curățenie și dezinfecție. Ițic, harnic și gospodar fără pereche, face lună în poiată, dar în cele din urmă scapă și de gâște. Întristat merge la rabin să-și plângă amarul. Rabinul, buimăcit și derutat de insuccesul sfaturilor sale îi zice sărmanului om:
,, – Măi Ițic, eu sfaturi mai găsesc, dar tu gâște mai ai?”
Zic și eu acum: Copii de rezervă mai am, slavă Domnului, dar dumneavoastră bani mai aveți prin buzunare și prin carduri?
Dincolo de gâștele lui Ițic și banii dumneavoastră vă mai spun doar că zilele viitoare, cum apucăm și tragem o gură de aer și un pic de suflet, mai adăugăm încă 1.000 de copii.
Ca la noi, la nimenea!
Așa că, nu cumva să dați banii pe prostii, pentru că Anastasii și Darii mai avem mii!
Mulțumim, oameni buni!
Slavă Ție Doamne, Slavă Ție!
