De ce-i noroiul un blestem?
Nu trece anotimp să nu fim șocați de valurile de inundații, de noroiul și de mizeria ce o lasă în urmă viiturile. Deși pământul și noi oamenii avem atât de multă nevoie de această apă din cer, s-a ajuns înrt-un punct în care oamenii urăsc ploile, cel puțin cei din orașe și cei din zonele ușor inundabile. Poate și pentru că, am ajuns să mâncăm cu atâta ușurință plastic, chiar dacă știm că ne va ucide cât de curând.
Din păcate, în marea lor majoritate, familiile care își duc viața printre inundații și noroaie sunt și cele mai nevoiașe din comunități și aceasta pentru că, sărăcia lucie a unei familii cu mulți copii o obligă să-și înalțe, fără temelie, un acoperiș, de obicei la marginea satului sau în vârf de deal, acolo unde niciun gospodar nu s-ar apuca de așa ceva.
Prin urmare, lipsurile, fie ele materiale, fie de natură sufletească, ale celor care ar trebui să ajute în primul rând astefel de familii, care reprezintă viitorul unei comunități, obligă marea parte a copiilor noștri sărmani să trăiască mai tot timpul murdari, cu haine și încălțăminte mereu udate și cu teama că acoperișul radioactiv din azbes, pus peste zidurile de pământ se va prăbuși peste noapte.
Vă imaginați așadar ce stare de spirit poate avea un astfel de copil și ce randament va avea la ore, certat mai tot timpul de femeia de serviciu la intrarea în școală că are încălțămintea murdară,trimis în ultima bancă, pentru că, paradoxal, deși trăiește inghițit de apă nu are la dispoziție apa necesară pentru o baie și desigur, absent o bună perioadă a anului de la ore pentru că, mizeria și noroiul îl îmbolnăvesc cât de des posibil.
Poate așa vom fi și noi înțeleși de ce cheltuim, fără limită, banii daruiți cu atâta trudă de dumneavoastră pentru case cu temelie și baie, călduroase și rezistente, pentru haine și încălțăminte de calitate, pentru mașini de spălat și detergenți și chiar pentru o tabără la Marea cea Neagră, unde să avem doar multă apă, fără noroi.
