De câteva zile-ncoace tot umbla vorba prin târg că am fost propus pentru o mult râvnită diplomă de cetățean de onoare al Iașului.
Să fi văzut cum mă salutau voluntarii pe la Biserică sau cum mă asaltau mamele și pruncii veniți după ceva d’ale gurii sau d’ale fundulețului pe la noi! Ce ispită! Cât pe ce să se ducă la vale tot postul și toată smerenia Paresimilor.
Mai tare, însă, mi s-a părut coada prietenilor, vecinilor și neamurilor, ba pe la ușă, ba pe la telefoane, care mai de care cu o damigeană de capșunică, un pet de vișinată, un castron cu ouă, o curculiță și chiar cu câte o traistă de urzici, că deh, „au pile la oraș”. Știți dumneavoastră! Un cuvânt de la varu’ și gata-i cu necazul.
Ieri așa, azi așa, la Maternitate lupta cu mândria, acasă cu lăcomia, mi-am zis că, dacă tot o să iasă lată, atunci să mă scot și eu, ca tot omul. Mă pun cu burta pe net și-mi caut drepturile onorabile. Nici nu vă puteți imagina ce era în capul meu: rente, pensii speciale, paza de corp, palat în Copou…, că doar așa trebuie răsplătită o personalitate. Trage omul cât trage, dar și când vine răsplata!
Afurisiții ăștia de la google, nimica dom’le. Nu se poate, îmi zic. Tot tre’ să fie ceva. Speranța moare ultima, știți cum e.
Ieri, mai spre seară, pe la zece, după Maslu și Spovedanie, în drum spre casă, la Trinitas, aud un Parinte tare drag, vorbind despre Onasis, marele bogătan și cetățean de onoare al atâtor cetăți. Cică în curtea vilei din celebra insulă Scorpions se află o capelă cochetă, cu trei morminte alături alături: al miliardarului, al fiului plecat la Domnul pe la 25 de ani și al fiicei pe la 30 și ceva. Deci toată averea omului și faima oceanelor se duc pe vreo șase metri și multe lacrimi. De ce? Păi la Hristos, fratilor și surorilor dragi, căci ai Lui suntem de la Botez încoace, nu merge cu privilegii, ci cu osteneală și cu lacrimi. Dacă nu-s de pocăință, vin cele de durere.
Concluzia? Să nu mai întrebați la ce m-ajută „Cetățenia de onoare”, că treaba – i clară!
Cu un loc la Buna Vestire sau la Eternitate și o înmormântare pe cinste. Cu asta se alege cetățeanu’.
Desigur, asta în cazul în care mai îmbrăcăm și hrănim împreună încă vreo doua mii de copilași, ca să aibă cine sa care dricul.
Mulțumim Primăriei Municipiului Iași și dumneavoastră, tuturor oamenilor de onoare!
Slavă Domnului Hristos pentru toate și numai Lui cinste și slavă!
