Dragilor, în ultima Duminică a lunii august aflăm de la Sfântul Matei Evanghelistul că Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu un tânăr deosebit de bogat, aflat în căutarea celui mai important lucru: dobândirea Împărăției Cerești.
Este căutarea pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o aibă, în fiecare zi, în fiecare ceas și-n fiecare clipă, și-n special aici, în Biserică.
Sfânta Liturghie este copleșită, începând de la Binecuvântarea cea Mare, prin zecile de cereri din ectenii și rugăciuni, mergând până la Crez și Tatăl Nostru, de nenumărate îndemnuri de a căuta mântuirea.
În dialogul ce se dezvoltă între Mântuitorul și tânăr, aflăm că Domnul Iisus ne cere tuturor să păzim Poruncile, porunci care ne cheamă să ne iubim aproapele așa cum El ne iubește pe noi și să ne lepădăm de patimi.
Fără iubire jertfelnică și fără pocăință cu lacrimi nu-l putem afla pe Dumnezeu, nu putem găsi adevărata fericire și nici calea către mântuire.
Atunci când tânărul a fost invitat să renunțe la multa avere, ce trebuia împărțită săracilor și să-l urmeze pe Domnul Iisus Hristos, acesta s-a depărtat întristat, nefiind în stare să renunțe la patima sa – iubirea de bogăție.
Câți dintre noi, deși declară că sunt creștini ortodocși, deși merg mai des sau mai rar la biserică, nu păstrează în viața lor „măcar” o patimă, văzută sau nevăzută, cu toate că știu foarte bine câtă durere poate provoca slăbiciunea lor și ce întristare aduc bunului Dumnezeu trăind în necurăție.
Zilele trecute întreaga Românie a fost șocată de câteva întâmplări tragice, care au în comun nimic altceva decât iubirea patimilor și confortului, mai presus de aproapele neajutorat, neputincios sau suferind.
Cei ce au adus moartea cu prețul protejării poftelor și intereselor și au provocat o avalanșă de indignare în societate vor fi pedepsiți de autorități, dar asta nu rezolvă sub nici o formă răul din lumea noastră, promovat cu o tenacitate demonică pe toate căile sub forma culturii morții.
Nu mai vorbim de faptul că nici sute de ani de pușcărie nu vor putea învia o mamă ca Alexandra „uitată” în spital, tinerii din 2 Mai striviți de un nefericit drogat, „tolerat” de autorități, copiii aruncați pe fereastră de mama lor din Botoșani ori pompierii sacrificați la Clevedia.
Dacă fiecare dintre noi, ar asculta smerit pe Domnul Iisus Hristos, ar păzi Poruncile și ar renunța la patima sa, și egoismul și lăcomia, asemeni virusurilor, ar rămâne fără gazdă, nu s-ar mai dezvolta în cancere sociale și ar dispărea fără urmă, zdrobite de… dragostea milostivă.
S-ar putea obiecta, reinterpretând afirmația Mântuitorului, că este imposibilă mântuirea celui pătimaș, nu doar a bogaților, pentru că nici funia și nici ancora nu pot trece prin urechile acului. Și cum fiecare dintre noi are slăbiciunile sale…
Doar că aici intervine puterea cea fără de margini a Harului lui Dumnezeu, revărsat peste noi din belșug la Sfintele Taine, care ne curăță sau ne subțiază funia păcatelor în așa fel încât să treacă cu ușurință prin urechile acului, iar mântuirea să devină o realitate.
Așadar, dragilor, să așezăm în sufletele noastre acest cuvânt: cel mai de preț lucru, ce trebuie să-l căutăm permanent este MÂNTUIREA noastră, pe care o vom obține doar iubind milostiv aproapele, lepădând patimile și curățindu-ne de rele prin Sfintele Taine.
Aceasta este urmarea lui Hristos!
Doar așa se câștigă Împărăția lui Dumnezeu!
Să ne binecuvânteze Domnul Iisus Hristos cu bogățiile netrecătoare ale Cereștii Împărății!
