Dragilor, noi nu ne speriem de bombe! Cu zeci de proiecte pe cap, cu 6 șantiere uriașe în lucru (Clinica Veronica, Cartierul Vieții Găureni, Cartierul Vieții Popești, Tabăra Marea Vieții, Complexul Social Sfântul Ștefan și Casa mamei Ana-Maria din Scânteia), cu multe evenimente în desfășurare, la Găureni lucrările se aproprie de finalizare.
Ne pregătim să primim acuși și primii locatarii, adică pruncuții sărmani și ne dorim să împlinim visul înaintașilor noștri: o Românie mai bună, în care să crească în libertate, cu demnitate, în credință, copiii mamelor eroine. Pentru acest vis au luptat, acum aproape un secol, alți eroi: bunicii și străbunicii noștri, pe atunci bărbați tineri, mulți dintre ei sacrificându-și viața. Ce altă dovadă mai bună decât urmele a ceea ce a fost un proiectil, pe ceea ce va fi terenul de sport al copiilor noștri dragi.
Să vă mai spun că pe lângă case va fi un teren mare, mare, mare de fotbal?! Luptăm de zor, cu mult spor, pentru ca în cel mai scurt timp, terenul să fie gata, iar copiii să poată alerga și chicoti în voie. Nici nu vreau să mă gândesc la ce echipă de fotbal vom avea cu campionii noștri. Echipele vor cădea ca muștele, mai ales că noi ne pricepem să cucerim și Cimentul, și Oțelul, ba chiar și Stelele. Nu vor scăpa nici Universitățile cu toate Politehnicele lor. Cert e că, în curând, vom avea chiar noi o echipă „Glasul Vieții”.
În „Cartierului Vieții” de la Găureni vor locui, pentru început, 16 familii cu mulți copii, proveniți din medii defavorizate, mame singure ori părinți proveniți din centrele de plasament.
Cu sprijinul oamenilor cu suflet mare, casele sunt aproape gata și se pregătesc să-i primească pe copii sărmani, uitați în colțurile de Românie. Case în care vor crește frumos și vor ajunge oameni mari. Pentru că nu-i așa?! Țara are nevoie de oameni mari!
Să ne înalțe Domnul Iisus Hristos la bucuriile cele nepieritoare!
