Aseară târziu, după 22:00, am intrat în casă și pentru că așa mi-e rutina într-un sfârșit am ajuns și la telefoanele rămase în așteptare de peste hotare. Adriana, o moldoveancă aprigă de-a noastră aciuată prin Viena, mă îneacă și pe mine într-un potop de lacrimi, pentru că una din cele mai bune prietene ale ei s-a mutat la cer, chiar în timp ce vorbea cu ea la telefon și asta pentru că timp de vreo trei zile a tot căutat prin suburbiile Bucureștiului 300 de lei, pentru a merge la un medic!
Din păcate, constat că Veronica nu e doar o rană a sufletului meu ori un fix al unei mâini de oameni de la Glasul Vieții.
Veronica este mai curând un fenomen al ignoranței mamelor, ce mai curând sunt răstignite, doar pentru faptul că au acceptat să-și sacrifice viața pentru pruncii lor!
Începând de ieri la celălalt capăt al țării încă doi orfani tare mititei sărăcuții rămân în voia sorții.
Ne vom muta oare după ce rezolvăm în mare necazurile noastre și acolo?
Dumnezeu să te odihnească cu sfinții, mămică dragă!
