AM DUS COPIII LA MARE CU UN MICROBUZ CU 15 LOCURI… DE CE AM ÎNCEPUT MISIUNEA ACUM 20 DE ANI?

Îmi aduc aminte și acum de începuturi.

Am pornit la drum cu un microbuz mic, hodorogit, cu doar cincisprezece locuri. Atunci am adus pe malul mării primii copii: prunci flămânzi, desculți, prigoniți de o soartă crudă, suflete care nici măcar în cele mai îndrăznețe visuri nu sperau să privească vreodată zarea albastră.

Când au călcat pentru prima dată pe nisipul fierbinte, s-a petrecut ceva ce nu voi uita niciodată. Au căzut în genunchi.

Plângeau în hohote de bucurie, își ștergeau lacrimile cu palmele pline de nisip și priveau hăul acela uriaș de apă, căutându-i cu privirea capătul. Nu le venea să creadă că Dumnezeu a lăsat atâta frumusețe pe pământ și pentru ei, cei uitați de lume.

În fața acelor lacrimi curate, am înțeles că drumul nostru nu era o simplă întâmplare, ci o poruncă sfântă. De la acei cincisprezece copii din microbuzul vechi, prin harul divin, am crescut an de an, până când am ajuns să strângem sub aripele noastre 1500 de copilași.

Suntem acum în prima săptămână a vacanței de vară.

În fața noastră se aștern două luni întregi de soare, de lumină și de joacă curată. Două luni în care pruncii noștri ar trebui să crească liberi, sub cerul ocrotitor, cu inima ușoară și fără griji, așa cum a rânduit Dumnezeu copilăria.

Și totuși, dacă privim adevărul în față, oricât de dur și de dureros ar fi, realitatea ne izbește cu cruzime. Pentru prea mulți dintre acești copii, vara aceasta nu înseamnă nici mare, nici bucurie, nici liniște.

Înseamnă aceeași foamete cruntă, aceeași sărăcie lucie și aceeași neputință strigătoare la cer care le strivește sufletul zi de zi, în bordeiele lor întunecate.

Am deschis de câteva săptămâni listele pentru tabăra de la mare. Am nădăjduit, ne-am rugat și am crezut din tot sufletul că inimile oamenilor se vor îndura mai repede. Dar, din păcate, ne izbim de un zid de gheață.

Din cei 1.500 de copilași sărmani pe care am jurat să-i scoatem măcar pentru câteva zile din iadul lipsurilor, 1310 încă așteaptă în pridvorul deznădejdii. 1310 prunci pentru care drumul la mare nu este un moft sau o distracție, ci o minune dumnezeiască.

Ei stau acasă și privesc spre noi ca spre ultima lor speranță înainte de a se prăbuși definitiv în deznădejde.

Mai mult decât atât, ne sângerează inima când citim cuvinte pline de judecată și asprime de neînțeles de la oameni care ne întreabă de ce îi tot ducem la mare, de ce le trebuie așa ceva, spunând că doar nu mor dacă nu merg și că sunt destui oameni mari care au văzut marea abia la cincizeci de ani și n-au pățit nimic.

O, câtă rătăcire a sufletului și câtă împietrire trebuie să aibă o inimă ca să măsoare suferința unui copil flămând cu unitatea de măsură a propriei nepăsări!

Da, poate că trupește nu mor fără să vadă marea. Dar le moare sufletul, le moare speranța, îi condamnăm să creadă că s-au născut pe această lume doar ca să fie pedepsiți, flămânzi și alungați de la masa bucuriei.

Dacă alții au îndurat lipsuri o viață întreagă, înseamnă că trebuie să osândim și acești micuți la același întuneric? Cine suntem noi să le poruncim să rabde doar durere?

Știm bine că vremurile sunt grele și aspre pentru toată lumea. Știm că fiecare om își poartă propria cruce, propriile răni și neajunsuri în taină. Însă bucuria unui copil care nu a văzut niciodată marea nu are preț pe acest pământ și nu poate fi pusă în cuvinte deșarte; ea trebuie trăită și văzută cu ochii sufletului.

Pentru mulți dintre acești prunci, o săptămână la mare înseamnă prima dată când pun capul pe pernă fără să tremure de frig sau de frică, prima dată când mănâncă pe săturate, fără teama zilei de mâine, și prima dată când în urechile lor nu mai răsună batjocura altor copii sau strigătele disperate din casele lor. Este prima dată când au voie, prin harul lui Dumnezeu, să fie pur și simplu copii.

Acești prunci vin din familii greu încercate, din locuri unde foamea, boala și neputința nu mai sunt de mult excepții, ci au devenit legea zilnică a supraviețuirii.

De aceea, o săptămână la malul mării nu este o simplă vacanță, ci o gură de aer sfânt, o lumină aprinsă în întuneric, o vindecare a sufletului lor zdrobit și dovada vie că nici Dumnezeu și nici oamenii nu i-au părăsit în suferința lor.

Gândul acesta ne macină pe toți și ne cere un răspuns:

Ce facem? Îi lăsăm în plata sorții? Îi privim cu nepăsare cum cresc hrăniți doar cu amar, cu foame și cu lipsuri? Îi lăsăm să creadă că marea, soarele și bucuria sunt rânduite de Sus doar pentru copiii bogaților, iar pentru ei s-a lăsat doar osânda și plânsul?

Nu se poate. Nu avem voie creștinește să ne învârtoșăm inimile și să ne obișnuim cu lacrima copilului sărac, trecând mai departe ca fariseul din parabolă.

Nu avem dreptul să spunem că nu e treaba noastră, când Hristos Însuși ne pune în față atâta durere și atâta așteptare în ochii acestor mici nevinovați.

Vă rog din tot sufletul, ajutați-ne să mergem mai departe în această misiune sfântă. Ajutați-ne să ducem acești copii la mare, să le dăruim o fărâmă de Rai, de liniște și de iubire curată. Ceea ce pentru noi poate însemna un mărunțiș, pentru un suflet de copil reprezintă mântuirea din iadul de acasă.

Nu mai amânați clipa binelui. Pentru un copil sărman, astăzi poți fi chiar tu mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu.

Intrați acum aici și alegeți un copil pe care să-l salvați:

VREI SĂ SUSȚII UNUL DINTRE PROIECTELE NOASTRE? IATĂ MODALITĂȚILE DE SUSȚINERE:

1. CONT BCR
Asociația ,,Glasul Vieții”
COD SWIFT: RNCBROBU
RO41RNCB0178156773130001 (LEI)
RO14RNCB0178156773130002 (EUR)
RO84RNCB0178156773130003 (USD)
Merge foarte simplu și cu aplicația GEORGE
2. BANCA TRANSILVANIA
Asociația ,,Glasul Vieții”
COD SWIFT: BTRLRO 22
RO64BTRLRONCRT00W8759401 (LEI)
RO49BTRLEURCRT00W8759401 (EUR)
RO89BTRLUSDCRT00W8759401 (USD)
RO17BTRLGBPCRT00W8759401 (LIRE)
Acum avem și BT PAY- 0744798610
Există subconturi în toate valutele.
3. PAYPAL pr.dandamaschin@yahoo.com
4. WESTERN UNION sau MONEY GRAM – vă rog, cereți detalii
5. POȘTĂ
Biserica Maternității „Cuza-Vodă”, str. Cuza-Vodă, nr. 34, Iași, Dănuț Damaschin – 0744.798.610
6. DONEAZĂ direct la
Cutia Milei – BISERICA MATERNITĂȚII CUZA VODĂ IAȘI
7. SMS CU TEXTUL „Veronica” la numarul 𝟖𝟖𝟒𝟓 pentru a contribui cu 𝟐 𝐞𝐮𝐫𝐨/𝐥𝐮𝐧𝐚̆ sau un SMS la 𝟖𝟖𝟔𝟒 cu textul „Veronica” pentru a dona 𝟒 𝐞𝐮𝐫𝐨/𝐥𝐮𝐧𝐚̆ și a ne ajuta să salvăm vieți!
DISTRIBUIE ȘI URMĂREȘTE!
– Site-ul „Glasul Vieții” : https://glasulvietii.ro/
– Canalul de YouTube – Dan Damaschin (https://www.youtube.com/@DanDamaschin ), prin abonare gratuită. Tot ce trebuie să faceți este să apăsați pe clopoțel pentru a primi notificările cu noile postări ale canalului, emisiunile în direct, toate slujbele transmise de la Biserica Maternității Cuza Vodă și Asociația Glasul Vieții.
– Profilul de Facebook Preot Dan Damaschin: https://www.facebook.com/preot.dandamaschin/
– ⁠Pagina de Facebook Dan Damaschin:
https://www.facebook.com/danutdamaschin
– Pagina de Facebook Glasul Vieții România: https://www.facebook.com/GlasulVietiiRomania
– Pagina de Facebook Biserica Maternității „Cuza Vodă”: https://www.facebook.com/biserica.cuzavoda/
– Pagina de Facebook INIMO: https://www.facebook.com/Inimo2022/
– Pagina de Facebook Glasul Vieții – Dan Damaschin: https://www.facebook.com/GlasulVietiiDanDamaschin/
– Pagina de Facebook Clinica Veronica: https://www.facebook.com/ClinicaVeronica/
– Instagram: https://www.instagram.com/preot.dandamaschin/
– Tiktok: https://www.tiktok.com/@pr.dandamaschin
– LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/damaschin-dan-70a84747/;
Dar și pe grupurile de Facebook:
– Inefabil: https://www.facebook.com/groups/4230463330375110
– Glasul Vieții România – Dan Damaschin: https://www.facebook.com/groups/1003688033970940
– IUBIRE ȘI VIAȚĂ ( Dan Damaschin): https://www.facebook.com/groups/dandamaschin