Astazi, Biserica ne pune în față două chipuri de sfinți, care ne arată cum poți ajunge campion al credinței, indiferent de unde pornești. Unul a avut totul și a rămas fără nimic, celălalt a fost un om rău și a devenit un sfânt. Lecția lor este că nu contează ce ai sau ce ți se întâmplă, ci cum îl păstrezi pe Dumnezeu în inima ta, mai ales în necazuri.
Sfântul și Dreptul Iov, Multpătimitorul, este campionul răbdării extreme. Iov era, am spune azi, tipul care le avea pe toate: miliardar, familie super, respectat de toată comunitatea. Mai mult, era un om foarte corect și credincios. Dumnezeu i-a îngăduit diavolului să-l testeze, ca să arate că credința lui Iov nu este o afacere. Într-o singură zi, Iov a pierdut toată averea prădată de hoți și distrusă, iar copiii săi au murit într-o furtună care a dărâmat casa. În loc să blesteme, Iov s-a aruncat la pământ și a spus că gol a ieșit din pântecele mamei sale și gol se va întoarce, că ,,Domnul a dat, Domnul a luat și fie numele Domnului binecuvântat”.
Diavolul l-a lovit apoi cu lepră neagră. Timp de șapte ani și jumătate, Iov a suferit chinuri groaznice, fiind izgonit din oraș și stând pe un morman de gunoi, în foame și uitare. Iov a fost vizitat de prietenii săi, care, în loc să-l consoleze, l-au judecat aspru. Ei i-au imputat necazurile ca fiind pedeapsa pentru niște păcate ascunse. Chiar și soția lui l-a îndemnat să blesteme pe Dumnezeu ca să moară și să scape.
Iov a rămas singur și părăsit, dar nu și-a pierdut încrederea în Dumnezeu. Pentru că nu și-a pierdut încrederea și a dovedit că-L iubește pe Dumnezeu mai mult decât orice dar, Dumnezeu i-a vindecat corpul și i-a dăruit din nou copii într-o familie și o avere de două ori mai mare decât cea inițială. Iov s-a învrednicit nu doar de binecuvântare după suferință, ci de memorie în inima urmașilor și bucurie și răsplată veșnică în fața lui Dumnezeu. Atunci când viața pare nedreaptă sau pierzi ceva important, nu ceda deznădejdii. Iov ne arată că răbdarea nu e slăbiciune, ci cea mai mare forță. Încrederea în Dumnezeu te poate ridica din orice morman de gunoi.
Sfântul Varvar, Tâlharul, este campionul transformării radicale. Varvar a fost un om rău, liderul unei bande de tâlhari, care se ocupa cu jafuri, violență și crime. A ales calea ușoară a vieții, pe seama suferinței altora. Stând singur într-o peșteră și admirându-și prada, dar negăsind bucuria cea adevărată, harul lui Dumnezeu i-a atins inima. S-a trezit brusc realizând deșertăciunea vieții sale și groaza de a sta la Judecata Finală cu toate acele crime pe conștiință. A decis să schimbe totul. S-a dus la cea mai apropiată biserică, s-a spovedit preotului și a cerut o cale de a se revanșa. S-a retras în pustie timp de 12 ani, trăind o asceză extremă, considerându-se mai prejos decât animalele. A primit semn de sus că e iertat și că va muri ca un mucenic.
Ce s-a întâmplat? Niște vânători, văzându-l cum se mișca prin iarba deasă, l-au confundat cu un animal sălbatic și l-au săgetat mortal. Cu ultimele puteri, Varvar i-a iertat pe vânători și a murit în pace, demonstrând că inima lui plină de violență devenise o inimă plină de iubire și smerenie.
Nu contează cât de jos ai căzut sau ce greșeli ai făcut. Varvar ne arată că pocăința radicală este posibilă. Dumnezeu nu ne judecă după trecut, ci după ceea ce alegem să devenim. Niciodată nu e prea târziu pentru căință și îndreptare.
Prin rugăciunile Sfinților și Drepților Tăi, Iov Multpătimitorul și Varvar Tâlharul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, binecuvântează-ne și ne ajută să te urmăm în toate încercările vieții, alungând departe de sufletele noastre duhurile cele întunecate, ce ne răpesc bucuriile cele nepieritoare!
