Dragilor, Duminica VINDECĂRII CELOR 10 LEPROȘI, în care citim la Sfânta Liturghie din Evanghelia Sfântului Luca, capitolul 17, 12-19, despre tămăduirea miraculoasă de către Domnul Iisus Hristos a zece oameni suferinzi de temuta boală a leprei, este pentru întreaga creștinătate DUMINICA RECUNOȘTINȚEI.
Oricât de sănătoși, educați, puternici, harnici ori bogați am putea fi, trebuie să știm că toate acestea, începând cu viața noastră, sunt darurile lui Dumnezeu, asumate de la El, prin oamenii dragi și buni, care ne-au călăuzit dea lungul timpului.
Venim în lume și creștem nu de la sine, ci ajutați de iubirea părintească, de grija bunicilor, de bucuria fraților, de priceperea medicilor, ne înțelepțim și ne desăvârșim profesional prin educatorii, învățătorii, profesorii și toți mentorii noștri, ne construim un viitor, o casă, o familie, o carieră alături de soție, de copii, de colegi, de vecini, de rude, toți fiind binefăcătorii noștri trimiși de Dumnezeu.
În plan sufletesc nimeni nu poate crește fără osteneala și rugăciunile părinților, nașilor ori a duhovniciilor.
Se întâmplă, nu de puține ori, ca mulți din binefăcători să rămână în anonimat., știuți doar de bunul Dumnezeu.
Important este că purtarea de grijă a lui Dumnezeu, se revarsă în viața noastră prin Sfinții și prin Îngerii Lui, iar de aici printr-o mulțime nenumărată de semeni ai noștri.
Fără îndoială, unul din cele mai valoroase și perceptibile daruri divine, recunoscute, din păcate, doar atunci când îl pierdem, este sănătatea.
Minunea de astăzi ne prezintă zece bolnavi rugători transformați în oameni sănătoși nerecunoscători, cu excepția samarineanului.
Asemeni lor și noi sau cei dragi ai noștri, în boli grele, în accidente, sau pur și simplu în toate momentele în care ne vedem părăsiți de oameni ori lipsiți de acele daruri care ne fac atat de încrezători în propriile noastre forțe, căutăm ajutor la Dumnezeu și la oameni, făgăduind recunoștință.
De câte ori, însă, nu auzim de cazuri în care oamenii vindecați de boli grele nu numai că uită de binefăcători, ba și se întorc împotriva lor și chiar a lui Dumnezeu, atunci când scăpa de încercare… Credem că dacă am uitat de toți și de boala noastră, boala a uitat și ea de noi…
Niciodată nu ar trebui să uităm că boala a fost cauzată de viața noastră în pacat, departe de Dumnezeu și ea se vindecă doar prin reîntoarcerea la El.
Iar atunci când boala este ,,nedreaptă”, cum ar fi cea ereditară sau congenitală, Dumnezeu cheamă prin cel bolnav nevinovat pe toți vinovații din familia sa, din comunitatea sa la îndreptare, la pocăință.
Samarineanul „văzând că a fost vindecat, s-a întors , cu glas mare slăvindu-L pe Dumnezeu” și a mulțumit Domnului Iisus Hristos, pentru că și – a asumat boala, pentru că s-a pocăit pentru păcatele sale, considerând că lepra a fost cauzată de acestea.
Ceilalți 9 când au fost vindecați, au plecat la ale lor pentru că au scăpat de o boală pe care nu o considerau a lor, ci doar o greșeală de la Dumnezeu.
Doar Dumnezeu ne vindecă de boli, de greutăți, de necazuri, de datorii, acestea fiind marile minuni pe care le face în viața noastră, pentru care trebuie să fim recunoscători față de El și pentru care trebuie să mulțumim celor care ne sunt aproape.
A uita de binefacerile Sale, a deveni nerecunoscători, a acuza pe alții și chiar pe El de necazurile tale, înseamnă de fapt a – L uita pe Dumnezeu, a-ți pierde credința in El, înseamnă … a muri sufletește.
Recunoștința față de Dumnezeu, față de îngeri, față de sfinți și față de toți oamenii prin care El lucrează binele în viața noastră este normalitatea pierdută prin păcat, mai cu seamă în comunism, atunci când a fost izgonită și înlocuită cu hula mincinoasă cum că omul este centrul universului și adevăratul dumnezeu.
În mod minunat astăzi Domnul Iisus Hristos ne cheamă să urmăm modelul samarineanului lepros, dar vindecat de mila Sa,.
Dacă oamenii se mulțumesc pentru binefaceri lor cu daruri, flori, cuvinte frumoase, gesturi simbolice sau rugăciuni, Mântuitorul Hristos vrea ca recunoștința sau îndreptarea noastră înaintea Lui, să fie probată prin faptele bune, prin lepădarea de păcat și împărtășirea cu Harul Duhului Sfânt la Slujba Sfintei Liturghii, care, în limba greacă înseamnă Euharistie, adică Slujba de Mulțumire. Prezența noastră în Biserică la slujbe, cu inima curată și plină de iubire, este darul cel mai plăcut pe care îl putem face Domnului, în semn de recunoștință pentru viața noastră și pentru toate darurile de care ne-am invrednicit de la El!
Vă mulțumesc, dragilor, pentru tot și pentru toate și-l rog pe Domnul Iisus Hristos să ne călăuzească pe calea credinței cea plină de recunoștință!
