Astăzi, când hotărâsem să vă bucurăm cu bunul mers al activităților noastre de vară, printre care și „LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!”, primesc vizita lui Alex, un copil de 14 ani, venit la Iași pentru a procura medicamentele mamei, imobilizată la pat.
L-am întrebat ce a făcut la examenul de capacitate, iar răspunsul a fost unul… înlăcrimat.
-Nu am putut intra în examen pentru ca am rămas corigent.
-Cum se poate, măi copile, așa ceva?
-Nu am avut de pe ce întra la ore, Părinte. Telefonul meu e vechi, pe la noi nici nu prea este semnal, iar doamna mi-a zis că nu mi-am dat interesul și am rămas corigent. Dar mă duc în august și mă inscriu la profesională. Eu vreau să termin școala, Părinte!
Între noi fie vorba, în tot acest timp, Alex a mers la muncă prin vecini, că tare-s multe nevoile.
… Pentru a lucra cu cei 60 copii orfani de prin centrele și locațiile noastre se cheltuie o grămadă de bani, se sacrifică timpul liber a zeci de voluntari și ai capul la 1000 de probleme, care pot apărea într-o singură zi. (transport, igienă, scutece medicamente, haine, rechizite, profesori, voluntari, cosiliere, plănsete, iubiri etc.)
Nu voi avea de la nimeni pretenția să facă ceea ce ne-am asumat noi. Până la urmă este nebunia noastră.
Dar, să ignore toată lumea (școli, primării, ministere) problemele acestor copii și să-i condamne la o viață în sărăcie și mizerie, este mult prea mult.
Domnul Iisus Hristos să – i ocrotească pe toți cei ce ne sunt aproape, să-i lumineze pe ce cei ce au în mâinile lor destinele copiilor țării și să – l ajute pe Alex să ajungă OM MARE!
