Zambetele copiilor

Ce ți-e și cu timpul ăsta! Uneori am sentimentul ca nu s-a facut mare lucru, deși … “murim de plictiseală”, alteori, că s-a dus așa de repede, când …”mai aveam atâtea de făcut”.

Și, totuși, cum împăcam conștiința cu nevoința?
Zâmbetele sutelor de copii pășind spre școală, rafturile goale după două luni de osteneală, încă o casă la orizont, portbagaje si biserica plină, pentru că mâine este vineri cu sutele de mame de la ” Drumul Speranței”, iar mai spre seară, un pic de cultură cu meditațiile la CEDC; toate ne umplu de bucurie și transformă o simplă zi într-o neînserată poezie.
…Și toate intr-o singură zi, cu mila lui Dumnezeu și dragostea dumneavoastră.
Să vă ocroteasca Domnul Hristos!