pictoriță

Ne uităm la un tablou orizontal în care vedem niște arbori negri pe un fond albastru de iarnă. Maria vine și îl așează vertical, să îl vedem corect, prin ochii săi, prin mintea ei cu o emisferă cerebrală responabilă de creativitate mult mai dezvoltată decât a noastră. Se schimbă perspectiva, dar înțelegerea noastră se limitează brusc. Oare la ce ne uităm, de fapt?

Maria, la cei 10 ani ai ei, mergând pe 11, e foarte serioasă și foarte matură, dar și aparent foarte fragilă. Te uiți la Maria și simți că un suflet vechi de când lumea s-a cuibărit în trupul ei firav de fetiță.

Așează, cu răbdare, pânze, caiete și hârtii de diferite dimensiuni pe masă. Ne vorbește încet, ne privește căprui și ne arată tot ce a realizat fără pic de mândrie sau de alint, cu un nefiresc firesc. Nu e nimic jucăuș în atitudinea ei când ne prezintă munca sa, ci doar inocență.

Ne uităm la talentul înșirat pe masă în fața noastră, iar Maria încearcă să ne explice fiecare lucrare în parte. Nu își ascunde greșelile, nici încercările, așa cum avem tendința să facem noi, cei care ne fardăm viețile ca să pară perfecte. Trece prin filele groase ale caietelor sale, atinge cu gentilețe tablourile și ne arată din loc în loc ceea ce a fost în mintea ei și este în fața noastră, iar noi, orbi în fața purității și talentului, încercăm să înțelegem închipuindu-ne.

Ne arată Maria o pictură pe pânză mai întunecată și de care nu e total mulțumită. Ce vedem noi? Evident, zicem, Universul sau cerul nopții, spațiul infinit, poate chiar timpul. Ce a văzut Maria? Furia unui om care ar trebui folosită pentru a crea ceva bun. Ne vin brusc în minte lecțiile primite la Biserica; e bună mânia când e întoarsă împotriva propriilor păcate. Asta a redat mica pictoriță?

Cum a ajuns fetița aceasta să facă lucrări atât de frumoase? Și-a luat în serios talentul primit de la Dumnezeu, dar oferit ei prin intermediul mamei. Ea a fost prima care a știut că Maria are un dar și a ajutat-o să-l lucreze. Căci talentul fără muncă este un talant îngropat. Spune că de când era foarte mititică, atunci când desena sau colora, încerca să facă totul perfect, să umple formele de culoare, să nu depășească limitele trasate, să nu lase niciun spațiu alb. Avea o tenacitate și o perseverență rar întâlnite la copii.

N-a avut Maria noroc de părinți bogați, dar a avut noroc de părinți iubitori și inteligenți, care nu i-au spus niciodată să-și lase pasiunea deoparte. Ba dimpotrivă! Au urmărit toate ofertele, toate promoțiile magazinelor ca să îi poată cumpăra fetiței instrumentele necesare lucrului. Nu i-au spus că darurile vărsate de Dumnezeu în ea nu-i vor asigura un trai pe picior mare, ci au încercat să facă totul să le împlinească și să le înmulțească.

Iar familia aceasta s-a confruntat cu greutăți financiare mari. A fost o perioadă când părinții nu lucrau, nu aveau o locuință a lor și aveau de crescut cinci copii, toți botezați cu nume frumoase de sfinți. Maria are un frate mai mare, Andrei (15 ani) și trei mai mici – Parascheva (9 ani), Efrem (7 ani), Stelian (5 ani). Au intrat în atenția asociației noastre și s-au mutat într-o casă oferită de noi. Tot asociația îi ajută și acum cu plata facturilor pentru utilități. Cu sprijinul nostru, s-au pus pe linia de plutire. Însă nevoile sunt mari, iar noi avem de sprijinit 2.900 de familii ca aceasta.

Maria a fost autodidactă. Prima oară când a încercat să facă un tablou pe pânză i-a fost cam teamă; ar fi avut nevoie de îndrumare. Nu i-a ieșit atunci totul așa cum a vrut. Părinții au încercat să o înscrie și la cursul de pictură de la Palatul Copiilor, însă nu s-a găsit loc pentru ea. Dar tot răul a fost spre bine, a mărturisit fetița. A întors prisma pe toate părțile și a privit lucrurile altfel decât ne-am fi așteptat. S-a înscris la sculptură și acolo a putut să învețe mult mai multe lucruri chiar și în domeniul picturii, deci orizontul ei s-a lărgit.

Maria se străduiește să nu redea banal, fidel, sec temele care îi sunt cerute la școală. Spune și ceva ce poate fi înțeles mai profund: „Unele lucruri aș vrea să le văd altfel”. Ne arată un desen vernil destul de optimist și ne mărturisește simplu: „Într-o zi mi-a plăcut culoarea verde”.

Preferă să lucreze cu pensula cu acrilice, însă îi plac și tablourile în cuțit. A făcut și semne de carte folosind o manieră neașteptată: a turnat picături de culoare și a suflat asupra lor cum a suflat Dumnezeu în pământul din care ne-a plămădit.

Părinții s-au zbătut să-i cumpere și un șevalet pentru că un tablou mai mărișor nu se face în câteva minute, ci în câteva zile, deși Maria lucrează repede și bine. Șevaletul o ajută la postură și să nu-i obosească mâna. Și copila merită pentru că deja a început să câștige premii, deși abia trece în clasa a patra.

Ca să crească pe toate planurile, Maria are nevoie de sprijin. Pentru Maria, pentru frații ei la fel de talentați și pentru cei 10.228 de copii din GRĂUNTELE DE MUȘTAR, întindeți o mână!

MERGEM MAI DEPARTE?

ALEGEȚI UN COPIL DIN LISTA DE AICI!

1. Alegeți un copil din listă, recomandăm în ordine sau la întâmplare, lăsând un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales.

2. De ce ați ales copilul? Ca să-l îmbrăcați și poate să-l hrăniți, desigur. Toate, cu 300 de lei (că așa e tradiția), 60 și ceva de Euro sau 55 Lire, 71 Dolari (americani sau canadieni), cu precizarea „ÎMBRACĂ UN COPIL”.

3. Noi, fuguța la făbricuța cea adevărată iar, cât ai clipi din ochi, venim cu desaga plină cu de toate – hăinuțe (Bluză, pantaloni, geaca de toamnă, pantofi din piele și lenjerie de corp), trusă de frumusețe (șampon, săpun, periuță și pastă de dinți, detergent) și, desigur adăugăm și trăistuța cu merinde.

4. Deocamdată, pentru că am făcut comenzi cât… Cargo, iar facturile sunt facturi, sper să nu fie cu supărare, dar dăm prioritate celor ce vor să achiziționeze un pachet de la noi.

Cât de curând, vom lansa o listă pentru cei ce doresc să facă shopping pentru sărmanii noștri, doar că, și de data aceasta, calitatea e bine să fie calitate și coșul complet. Pe de altă parte, ținând cont de taxele de transport și curierat, de adaosurile comerciale lipsite de bun simț, sunt convins că, cu bănuții dumneavoastră și cu mine ca negociator la poarta fabricii, am câștiga 3 zâmbete deodată, la același preț. Și n-ar fi păcat să nu fie așa?