În urmă cu două luni, priveau neputincioși cum casa lor se transformase într-un morman de cenușă. Acum stau tolăniți pe colile noi de tablă și privesc spre cer, îndrăznind să viseze, să râdă, să se joace.
Copiii, în toată inocența lor, au uitat, așa cum se uită un vis urât, nenorocirea și lacrimile mamei. Privesc noua lor locuință, mult mai încăpătoare, care va fi gata în curând, râd, își aleg camerele și se simt prinți.
Ei, Ianis, Mario și Maria, au fost și la cumpărături să aleagă materialele de construcție. Trag zilnic câte o fugă în curtea lor, dau și ei câte o mână de ajutor pe șantier, sperând să grăbească lucrurile și să se mute în noua casă în care vor putea face duș și în care vor avea paturi confortabile.
Sunt opt micuți în această familie care a primit o lovitură dură. În miez de vară s-au mutat într-un fost magazin sătesc și de atunci dorm pe saltele puse pe navete de bere, iar de spălat, se spală cu apă rece în lighean.
Dar, după cum vedeți, ne-am mișcat destul de repede și cât de curând lucrările vor fi gata. Se amenajează deja interiorul.
Credeți că ne-a fost ușor să ridicăm atât de repede o locuință? Am făcut un efort uriaș, mai ales din punct de vedere financiar. Dar nu îi puteam abandona pe copilași în chioșc peste iarnă. Opt șantiere avem deschise în acest moment. Vrem să vedem și alți îngerași la fel de fericiți cum sunt acum Ianis, Mario și Maria. Ne grăbim să terminăm lucrările până vine iarna. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, avem nevoie de mult sprijin.