FOTO – Maria, mica pictoriță

foto-maria  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ne uităm la un tablou orizontal în care vedem niște arbori negri pe un fond albastru de iarnă. Maria vine și îl așează vertical, să îl vedem corect, prin ochii săi, prin mintea ei cu o emisferă cerebrală responabilă de creativitate mult mai dezvoltată decât a noastră. Se schimbă perspectiva, dar înțelegerea noastră se limitează brusc. Oare la ce ne uităm, de fapt?

Maria, la cei 10 ani ai ei, mergând pe 11, e foarte serioasă și foarte matură, dar și aparent foarte fragilă. Te uiți la Maria și simți că un suflet vechi de când lumea s-a cuibărit în trupul ei firav de fetiță.

Așează, cu răbdare, pânze, caiete și hârtii de diferite dimensiuni pe masă. Ne vorbește încet, ne privește căprui și ne arată tot ce a realizat fără pic de mândrie sau de alint, cu un nefiresc firesc. Nu e nimic jucăuș în atitudinea ei când ne prezintă munca sa, ci doar inocență.

Ne uităm la talentul înșirat pe masă în fața noastră, iar Maria încearcă să ne explice fiecare lucrare în parte. Nu își ascunde greșelile, nici încercările, așa cum avem tendința să facem noi, cei care ne fardăm viețile ca să pară perfecte. Trece prin filele groase ale caietelor sale, atinge cu gentilețe tablourile și ne arată din loc în loc ceea ce a fost în mintea ei și este în fața noastră, iar noi, orbi în fața purității și talentului, încercăm să înțelegem închipuindu-ne.

Ne arată Maria o pictură pe pânză mai întunecată și de care nu e total mulțumită. Ce vedem noi? Evident, zicem, Universul sau cerul nopții, spațiul infinit, poate chiar timpul. Ce a văzut Maria? Furia unui om care ar trebui folosită pentru a crea ceva bun. Ne vin brusc în minte lecțiile primite la Biserica; e bună mânia când e întoarsă împotriva propriilor păcate. Asta a redat mica pictoriță?

Cum a ajuns fetița aceasta să facă lucrări atât de frumoase? Și-a luat în serios talentul primit de la Dumnezeu, dar oferit ei prin intermediul mamei. Ea a fost prima care a știut că Maria are un dar și a ajutat-o să-l lucreze. Căci talentul fără muncă este un talant îngropat. Spune că de când era foarte mititică, atunci când desena sau colora, încerca să facă totul perfect, să umple formele de culoare, să nu depășească limitele trasate, să nu lase niciun spațiu alb. Avea o tenacitate și o perseverență rar întâlnite la copii.

N-a avut Maria noroc de părinți bogați, dar a avut noroc de părinți iubitori și inteligenți, care nu i-au spus niciodată să-și lase pasiunea deoparte. Ba dimpotrivă! Au urmărit toate ofertele, toate promoțiile magazinelor ca să îi poată cumpăra fetiței instrumentele necesare lucrului. Nu i-au spus că darurile vărsate de Dumnezeu în ea nu-i vor asigura un trai pe picior mare, ci au încercat să facă totul să le împlinească și să le înmulțească.

Iar familia aceasta s-a confruntat cu greutăți financiare mari. A fost o perioadă când părinții nu lucrau, nu aveau o locuință a lor și aveau de crescut cinci copii, toți botezați cu nume frumoase de sfinți. Maria are un frate mai mare, Andrei (15 ani) și trei mai mici – Parascheva (9 ani), Efrem (7 ani), Stelian (5 ani). Au intrat în atenția asociației noastre și s-au mutat într-o casă oferită de noi. Tot asociația îi ajută și acum cu plata facturilor pentru utilități. Cu sprijinul nostru, s-au pus pe linia de plutire. Însă nevoile sunt mari, iar noi avem de sprijinit 2.900 de familii ca aceasta.

Maria a fost autodidactă. Prima oară când a încercat să facă un tablou pe pânză i-a fost cam teamă; ar fi avut nevoie de îndrumare. Nu i-a ieșit atunci totul așa cum a vrut. Părinții au încercat să o înscrie și la cursul de pictură de la Palatul Copiilor, însă nu s-a găsit loc pentru ea. Dar tot răul a fost spre bine, a mărturisit fetița. A întors prisma pe toate părțile și a privit lucrurile altfel decât ne-am fi așteptat. S-a înscris la sculptură și acolo a putut să învețe mult mai multe lucruri chiar și în domeniul picturii, deci orizontul ei s-a lărgit.

Maria se străduiește să nu redea banal, fidel, sec temele care îi sunt cerute la școală. Spune și ceva ce poate fi înțeles mai profund: „Unele lucruri aș vrea să le văd altfel”. Ne arată un desen vernil destul de optimist și ne mărturisește simplu: „Într-o zi mi-a plăcut culoarea verde”.

Preferă să lucreze cu pensula cu acrilice, însă îi plac și tablourile în cuțit. A făcut și semne de carte folosind o manieră neașteptată: a turnat picături de culoare și a suflat asupra lor cum a suflat Dumnezeu în pământul din care ne-a plămădit.

Părinții s-au zbătut să-i cumpere și un șevalet pentru că un tablou mai mărișor nu se face în câteva minute, ci în câteva zile, deși Maria lucrează repede și bine. Șevaletul o ajută la postură și să nu-i obosească mâna. Și copila merită pentru că deja a început să câștige premii, deși abia trece în clasa a patra.

Ca să crească pe toate planurile, Maria are nevoie de sprijin. Pentru Maria, pentru frații ei la fel de talentați și pentru cei 10.228 de copii din GRĂUNTELE DE MUȘTAR, întindeți o mână!

MERGEM MAI DEPARTE?

ALEGEȚI UN COPIL DIN LISTA DE AICI!

1. Alegeți un copil din listă, recomandăm în ordine sau la întâmplare, lăsând un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales.

2. De ce ați ales copilul? Ca să-l îmbrăcați și poate să-l hrăniți, desigur. Toate, cu 300 de lei (că așa e tradiția), 60 și ceva de Euro sau 55 Lire, 71 Dolari (americani sau canadieni), cu precizarea „ÎMBRACĂ UN COPIL”.

3. Noi, fuguța la făbricuța cea adevărată iar, cât ai clipi din ochi, venim cu desaga plină cu de toate – hăinuțe (Bluză, pantaloni, geaca de toamnă, pantofi din piele și lenjerie de corp), trusă de frumusețe (șampon, săpun, periuță și pastă de dinți, detergent) și, desigur adăugăm și trăistuța cu merinde.

4. Deocamdată, pentru că am făcut comenzi cât… Cargo, iar facturile sunt facturi, sper să nu fie cu supărare, dar dăm prioritate celor ce vor să achiziționeze un pachet de la noi.

Cât de curând, vom lansa o listă pentru cei ce doresc să facă shopping pentru sărmanii noștri, doar că, și de data aceasta, calitatea e bine să fie calitate și coșul complet. Pe de altă parte, ținând cont de taxele de transport și curierat, de adaosurile comerciale lipsite de bun simț, sunt convins că, cu bănuții dumneavoastră și cu mine ca negociator la poarta fabricii, am câștiga 3 zâmbete deodată, la același preț. Și n-ar fi păcat să nu fie așa?

Monica – medicinista noastră de 10

monica-medicinista-noastra-de-10  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Doar te uiți la Monica și știi că ai de-a face cu un om bun. Din toamnă va fi studentă la UMF, iar noi știm deja că peste ani va fi iubită de toți pacienții. E prietenoasă, frumoasă, inteligentă, cu o inimă bună, chiar smerită. Dumnezeu a fost darnic cu ea.

Monica este una dintre perlele pescuite de asociația noastră. În urmă cu patru ani, admisă la unul dintre liceele importante din Iași, era copleșită de greutăți pe toate planurile. În urma repartizării computerizate a fost aruncată sus, la matematică-informatică, dar ea, o fire mai visătoare, care își contura visele cu creionul pe coli de hârtie, se temea că n-o va scoate la capăt.

A apelat la unul dintre voluntarii noștri și de atunci a devenit bursieră în căminul CEDC, înființat de noi special pentru copii buni ca ea.

Aici a avut toate condițiile să crească frumos, a putut învăța, a primit responsabilități și s-a maturizat rapid. Au fost momente în care a vrut să renunțe, să se transfere la un alt profil. Dar cu multe încurajări de la cei care au văzut ce poate, cu multă muncă, Monica a mers mai departe.

De mică desena frumos, iar colegii și profesorii care au văzut ce iese din mâna ei i-au spus că e înzestrată de Dumnezeu. Modestă, n-a avut curaj să-și arate desenele nici măcar apropiaților. Nu le-a strâns nici pentru ea. Desenează, apoi împrăștie frumusețea și-și vede de tainele matematicii. Știința asta exactă a pus-o și în slujba asociației noastre, ajutându-i pe elevii din clasele a VII-a și a VIII-a care veneau la Școala de Vară să navigheze prin meandrele domeniului greu de înțeles. Dar nu vrea să meargă mai departe nici pe acest drum. Artele și matematicile au format-o, însă ea vrea să-i ajute concret pe cei aflați în suferință. Tot timpul a știut doar că vrea să ajute.

În clasa a XI-a, când a studiat mai mult anatomia și când s-a uitat pe programele de învățământ de la facultate, a simțit că locul ei ar fi acolo, la Medicină. A învățat, a renunțat la tot ceea ce înseamnă distracție, a promovat cu brio examenul maturității, s-a înscris la UMF, a dat cel mai serios examen de admitere cunoscut și a reușit.

Știe că va avea mult de lucru până la absolvire, dar își dorește enorm să susțină și cauzele sociale mai mult decât a făcut în cei patru ani de liceu și voluntariat.

Visul Monicăi este să dea înapoi ce a primit, poate chiar mai mult de atât. Concret, își dorește ca după absolvire, peste ani și ani, când se va angaja, să poată susține și ea un copil găsit de asociația noastră prin satele tot mai goale și mai părăginite. Își dorește și ea să găsească un boț de aur pe care să-l facă să strălucească. Își dorește să-i poată oferi unui copil mai mult decât un simplu cadou în timpul unei campanii – poate să-l susțină un întreg ciclu școlar.

Ea nu se oprește aici. Și nu ne oprim nici noi.

Haideți să o susținem pe Monica!

Haideți să sprijinim 10.228 de copii să meargă la școală!

GRĂUNTELE DE MUȘTAR – LISTA DIN CARE SĂ ALEGEȚI – AICI

1. Alegeți un copil din listă, recomandăm în ordine sau la întâmplare, lăsând un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales.

2. De ce ați ales copilul? Ca să-l îmbrăcați și poate să-l hrăniți, desigur. Toate, cu 300 de lei (că așa e tradiția), 60 și ceva de Euro sau 55 Lire, 71 Dolari (americani sau canadieni), cu precizarea „ÎMBRACĂ UN COPIL”.

3. Noi, fuguța la făbricuța cea adevărată iar, cât ai clipi din ochi, venim cu desaga plină cu de toate – hăinuțe (Bluză, pantaloni, geaca de toamnă, pantofi din piele și lenjerie de corp), trusă de frumusețe (șampon, săpun, periuță și pastă de dinți, detergent) și, desigur, adăugăm și trăistuța cu merinde.

4. Deocamdată, pentru că am făcut comenzi cât… Cargo, iar facturile sunt facturi, sper să nu fie cu supărare, dar dăm prioritate celor ce vor să achiziționeze un pachet de la noi.

Cât de curând, vom lansa o listă pentru cei ce doresc să facă shopping pentru sărmanii noștri, doar că, și de data aceasta, calitatea e bine să fie calitate și coșul complet. Pe de altă parte, ținând cont de taxele de transport și curierat, de adaosurile comerciale lipsite de bun simț, sunt convins că, cu bănuții dumneavoastră și cu mine ca negociator la poarta fabricii, am câștiga 3 zâmbete deodată, la același preț. Și n-ar fi păcat să nu fie așa?

Andreea – Pasărea măiastră

andreea-pasarea-maiastra  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

A câștigat concursul Vocea de Aur de anul trecut, însă pentru ea, pentru Andreea, e doar unul dintre sutele de premii adunate la fel de fel de concursuri, greu de ierarhizat.

Este deja în clasa a XII-a, învață foarte-foarte bine și vrea să urmeze Școala Populară de Arte, dar și facultatea care să-i permită să devină inginer agronom. Deci știe precis ce vrea de la viață și muncește de parcă talentul nu i-ar fi de ajuns să răzbească.

Cântă de când se știe, iar darul acesta nu a fost unul moștenit. Are Dumnezeu planul Său pentru Andreea. De mică a intrat în corul bisericii din localitatea natală, apoi, cu graiul său moldovenesc dulce ca mierea, a trecut la muzică populară. Și încă din clasa a V-a au început să curgă premiile. Nu le mai poate socoti. A adunat sute în cei 18 ani de viață. Partea bună e că i-ar putea folosi concret la ceva. Dacă va fi admisă la Școala Populară de Arte, un an l-ar avea câștigat. Iar studiile de profil ar ajuta-o să devină profesoară de muzică pentru copii talentați cum a fost și ea. Pe deasupra ar vrea să studieze și naiul. Însă dorește mai mult să devină inginer agronom.

A prins bine în pumnul său talantul de la Dumnezeu și s-a străduit să nu-l îngroape. S-a ținut cu dinții de școală și a făcut tot ce a ținut de ea să rămână în top și acolo, nu doar în lumea muzicii. A intrat la liceu în Iași și a fost nevoită să facă naveta.

Aici am apărut noi și, cu ajutorul donatorilor de la Biserica Maternității „Cuza Vodă” și ai Asociației „Glasul Vieții”, Andreea a primit o bursă. Astfel s-a mutat într-un internat creat exact pentru copii minunați ca ea, talentați, harnici, dar fără posibilități materiale, pentru a nu mai fi nevoită să petreacă o bună parte a zilei prin microbuze sau trenuri.

Credeți că Andreea s-a instalat comod în cămin și s-a bucurat de mai mult timp liber? Nu, dragilor, a muncit. În fiecare zi după școală a făcut voluntariat la asociația noastră, a umblat ca albinuța prin spitalele în care ajungeau femeile amărâte și copiii invizibili pentru autorități, s-a implicat în toate proiectele noastre, fie vară, fie iarnă, fără clipe de răgaz. Iar seara a dedicat-o studiului. Acum o așteaptă bacalaureatul. Vrea să studieze mult, fără a neglija talentul muzical.

Împreună cu fratele ei geamăn, va scoate în curând prima melodie personală dedicată părinților, melodie care va avea și videoclip. Ține mult la familia sa – la părinți, la fratele geamăn, dar mai ales la sora mai mică pe care aproape a pierdut-o în urmă cu mai mulți ani. A văzut durerea mamei și tatălui, a simțit-o și ea în propriul suflet și se bucură când poate să fie aproape de ai săi și să le ofere dragoste și recunoștință. Și-a pus inima în palmă și i-a oferit-o surioarei încă de când zăcea semi-conștientă sau inconștientă pe un pat de spital. Iar Dumnezeu n-a rupt această inimă. I-a lăsat sora în viață și acum sunt de nedespărțit.

TABĂRA MAREA VIEȚII le-a oferit nu doar șansa de a vedea marea pentru prima data, ci și clipe minunate petrecute împreună.

Când auzi o asemenea poveste, îți recâștigi încrederea în oameni.

Pentru Andreea, pentru fratele ei geamăn, pentru sora lor și pentru toți cei 10.228 de copii la fel de buni pe care îi avem în GRĂUNTELE DE MUȘTAR reprezintă acea rază de speranță, de fericire și de demnitate care oferă tuturor șansa la o nouă viață.

Cu Dumnezeu, împreună, facem OAMENI MARI!

GRĂUNTELE DE MUȘTAR – LISTA DIN CARE SĂ ALEGEȚI – AICI

1. Alegeți un copil din listă, recomandăm în ordine sau la întâmplare, lăsând un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales.

2. De ce ați ales copilul? Ca să-l îmbrăcați și poate să-l hrăniți, desigur. Toate, cu 300 de lei (că așa e tradiția), 60 și ceva de Euro sau 55 Lire, 71 Dolari (americani sau canadieni), cu precizarea „ÎMBRACĂ UN COPIL”.

3. Noi, fuguța la făbricuța cea adevărată iar, cât ai clipi din ochi, venim cu desaga plină cu de toate – hăinuțe (Bluză, pantaloni, geaca de toamnă, pantofi din piele și lenjerie de corp), trusă de frumusețe (șampon, săpun, periuță și pastă de dinți, detergent) și, desigur, adăugăm și trăistuța cu merinde.

4. Deocamdată, pentru că am făcut comenzi cât… Cargo, iar facturile sunt facturi, sper să nu fie cu supărare, dar dăm prioritate celor ce vor să achiziționeze un pachet de la noi.

Cât de curând, vom lansa o listă pentru cei ce doresc să facă shopping pentru sărmanii noștri, doar că, și de data aceasta, calitatea e bine să fie calitate și coșul complet. Pe de altă parte, ținând cont de taxele de transport și curierat, de adaosurile comerciale lipsite de bun simț, sunt convins că, cu bănuții dumneavoastră și cu mine ca negociator la poarta fabricii, am câștiga 3 zâmbete deodată, la același preț. Și n-ar fi păcat să nu fie așa?

FOTO – Tiramisu la Marea Vieții

foto-tiramisu-la-marea-vietii  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Tiramisu pentru 1.650 de copii la Marea Vieții

Seria 7 – Sfântul Pantelimon

Când acasă meniul zilnic este unul sărac, iar în magazine mergi doar ca la expoziție, să vezi dulciurile care abundă pe rafturi, rămâi cu pofta-n cui și doar atât.

Așa cum știți, până acum am umplut câteva zeci de autocare cu copii pentru care vacanțele și deserturile sunt un lux și i-am trimis în TABĂRA MAREA VIEȚII, nu doar ca să facă o baie, ci să fie măcar pentru o săptămână lipsiți de griji, de foame, de pofte.

În tot acest timp ne luptăm să fie tratați regește, după ce, sărăcuții s-au zbătut eroic să aibă note mari la școală, în ciuda problemelor apăsătoare de acasă, pe care le purtau în ghiozdane zi de zi. Copilașii aceștia au străbătut aproape toată granița estică a țării să capete chef de viață și bucurie. Și după ce au alergat printre scoici, după ce s-au bălăcit în apa caldă și au construit fortărețe din nisipul aspru, au avut parte de o surpriză: o porție mare de tiramisu, faimosul desert care se găsește în restaurante din întreaga lume, inclusiv în cele de fițe. Am lucrat și la un plating demn de fine dining pentru că nu știm persoane mai importante și care să merite ceva mai bun decât ei.

Pentru toate acestea, nu uitați, avem nevoie de sprijinul dumneavoastră.

Iar ca tabloul să fie complet vă reamintesc că pe 5 septembrie avem 10.228 de îngerași  de trimis la școală. Nu vrem să-i trimitem flămânzi, goi și împovărați! Ajutați-ne să ducem la capăt campania GRĂUNTELE DE MUȘTAR!

Bunul Dumnezeu, Dulcele nostru Părinte, să vă lumineze viața!

GRĂUNTELE DE MUȘTAR – LISTA DIN CARE SĂ ALEGEȚI, AICI

1. Alegeți un copil din listă, recomandăm în ordine sau la întâmplare, lăsând un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales.

2. De ce ați ales copilul? Ca să-l îmbrăcați și poate să-l hrăniți, desigur. Toate, cu 300 de lei (că așa e tradiția), 60 și ceva de Euro sau 55 Lire, 71 Dolari (americani sau canadieni), cu precizarea „ÎMBRACĂ UN COPIL”.

3. Noi, fuguța la făbricuța cea adevărată iar, cât ai clipi din ochi, venim cu desaga plină cu de toate – hăinuțe (Bluză, pantaloni, geaca de toamnă, pantofi din piele și lenjerie de corp), trusă de frumusețe (șampon, săpun, periuță și pastă de dinți, detergent) și, desigur, adăugăm și trăistuța cu merinde.

4. Deocamdată, pentru că am făcut comenzi cât… Cargo, iar facturile sunt facturi, sper să nu fie cu supărare, dar dăm prioritate celor ce vor să achiziționeze un pachet de la noi.

Cât de curând, vom lansa o listă pentru cei ce doresc să facă shopping pentru sărmanii noștri, doar că, și de data aceasta, calitatea e bine să fie calitate și coșul complet. Pe de altă parte, ținând cont de taxele de transport și curierat, de adaosurile comerciale lipsite de bun simț, sunt convins că, cu bănuții dumneavoastră și cu mine ca negociator la poarta fabricii, am câștiga 3 zâmbete deodată, la același preț. Și n-ar fi păcat să nu fie așa?

GRĂUNTELE DE MUȘTAR 2022

foto-daruim-speranta  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ana ne roagă să-l ajutăm pe Sebastian și pe frățiorii lui să meargă la școală.

Șapte căpșoare blonde se ițesc de-a lungul gardului de lemn dărăpănat, așteptând să ajungă mașina plină de bunătăți și de cadouri.

Ana, mămica din povestea de astăzi, ne spune din start că nu îi lasă pe copiii ei pe drum, de teamă să nu dea mașinile peste dânșii sau să-i lovească caii semi-sălbatici, ce gonesc adeseori scoțând scântei din asfalt și din copite. Din fericire, în anii din urmă, asfaltul a ajuns până în fața căsuței în care se înghesuie familia. Așa dărăpănată cum este, casa bătrânească și curtea mică disputată de o mulțime de moștenitori sunt curate și bine gospodărite. Sărăcia lucie, însă, nu le-a permis să repare acoperișul prin care la vreme de ploaie totul se inundă.

Parcăm camioneta lângă gard, iar cei șapte pitici se pun în mișcare să ne arate că nu sunt doar mici, ci și voinici. Văzând cum stau treburile, mezinul, Sebastian, de doar 4 ani, își ia în foarte serios rolul  de majordom și, cu multă grijă, ține larg deschisă poarta prin care sunt cărate darurile destinate familiei.  Fetițele și băieții slăbuți duc rând pe rând în curte cutiile și sacoșele care îi vor ajuta să mai treacă cu bine câteva săptămâni, dacă drămuiesc totul cu grijă. Chiar și așa știm că telefonul va suna curând pentru că nevoile unei astfel de familii cu nouă copii, cu o mamă grav bolnavă și încă o mătușă suferindă printre ei, sunt uriașe.

Da, nouă copii are Ana. Doi sunt mai mărișori, maturizați de lipsuri înainte de vreme. Băiatul, Claudiu, de 19 ani, abia ieșit din adolescență, lucrează și îi mai ajută pe ai lui. Ștefana, de 17 ani, mai bolnăvioară, de mică cu probleme la ochi, agravate de sărăcie, cu o mamă cu cancer, cu încă o mătușă ce are nevoie de îngrijire permanentă și cu șapte frați mai mici, deși și-ar fi dorit să ajungă cineva în viață, a renunțat de mult la școală.

Frățiorii Ionela, Andrei, Marian, Delia, Ana, Maria și Sebastian, mici și voinici, cum spuneam, bronzați, pentru că tocmai ce i-am adus de la mare, ne spun că le este dor de școală. Când vorbim de școală și de haine curate, Ana ne arată culmile de rufe ce par să nu se mai sfârșească. Vă întrebați cum se întreține bine un bordei în care stau 11 persoane și cum sunt îngerașii blonzi atât de curați? Ana ne spune secretul. Cară apă de la o vecină care are fântână, umple un butoi și spală de trei ori pe zi. Până nu demult, făcea acest lucru la mână, iar degetele îi erau zdrelite, toate numai răni și pline de beșici. Însă tot cu ajutorul Asociației „Glasul Vieții” a primit o mașină de spălat semi-automată care funcționează cu apa cărată din fântână.

Cum poate munci atât Ana, care a avut o tumoare canceroasă extirpată din plămâni în urmă cu patru ani și care acum are început de ciroză (probabil de la multa medicamentație și proasta alimentație)? Cum poate singură, căci soțul ei a plecat pur și simplu într-o zi, în urmă cu mulți ani? Vă spunem noi cum poate: cu nădejde în Dumnezeu și cu dragoste față de copii. Are dureri și fizice și sufletești, dar e toată doar lumină și zâmbet când își privește puiuții. Nu se prea gândește la probleme, nu are timp să le disece. Dar o doare cel mai mult gura lumii care nu poate încăpea de o familie cu mulți copii ce se încăpățânează să reziste unită în atâtea necazuri. Tace, îi lasă pe cei care o judecă să vorbească, dar îi vine să urle atunci când îi sunt batjocoriți copiii. Iar pentru ei mănâncă pământul și mai crede că acestea sunt cauzele pentru care nu ne dă Dumnezeu nici ploaie.

Până să ajungă în atenția asociației noastre, era îngropată în datorii doar ca să le pună zilnic ceva pe masă micuților. Acum, cu ajutorul primit pentru copii, cu alocațiile, dar și cu sprijinul nostru, e pe linia de plutire. O strâng în spate prețurile mari, mai ales cele pentru curent, medicamente, tratamente ori lemne, dar nu se dă bătută. Se roagă, iar Dumnezeu nu-i dă mai mult decât poate duce.

Se bucură nespus când îi promitem o văcuță. Ar avea unde să o țină, într-un grajd din apropiere, deși ea nu a avut niciodată un asemenea animal. De hrănit o va hrăni, de adăpat o va adăpa, iar de muls o vor învăța niște rude care au mai crescut vaci.  Până la văcuță, însă, se gândește să-și pregătească pruncii pentru școală. Spune senină că școala este pentru copiii ei singura cale de a scăpa de sărăcie, de lipsuri și necazuri…

Ca acești îngerași cu o poveste deloc veselă mai avem câteva mii, mai exact 10.228 în această toamnă, și toți visează să meargă la școală din 5 septembrie.

Noi vrem să-i ajutăm și să le DĂRUIM SPERANȚĂ.

Însă doar împreună, cu Dumnezeu, putem face OAMENI MARI.

MERGEM MAI DEPARTE?

Alegeți un copil din LISTA de mai jos și susțineți-l! Lăsați un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales!

LISTA DE COPII – DĂ CLICK PENTRU VIZUALIZARE

Cum mai puteți ajuta?

Anul acesta avem în premieră un festival al faptelor bune – INIMO. Invitațiile le primiți în baza donațiilor făcute la Biserica Maternității “Cuza Vodă” sau pe inimo.ro.