Continuăm să muncim cât e ziua de lungă. Avem o grămadă de copilași pentru care ne zbatem în această perioadă.
Spre exemplu, avem șapte frați care vor să se mute mai repede într-una dintre casele pe care le ridicăm în CARTIERUL VIEȚII 2.
Acest pas ar fi șansa lor la o viață mai bună. Vor îndrăzni din nou să viseze. Sperăm că pentru Robert se va găsi un maestru de șah care să-l țină aproape, iar pentru Viorel se va găsi un antrenor de box care să-l ajute să practice acest sport.
Noi ne ocupăm de partea cea mai grea, de ridicarea casei, dar avem nevoie de mult sprijin. Mai ales că avem opt șantiere deschise. Doar împreună putem să schimbăm viețile acestor copii și ale multora la fel de greu încercați ca ei.
Ianis, Mario și Maria – trei dintre cei opt frați care de trei luni dorm în fostul magazin sătesc pe saltele puse peste navete de bere – aleargă prin curtea înțesată de gâște și de pisici de pripas. Sunt în culmea fericirii pentru că în curând se vor întoarce de tot ACASĂ, acolo de unde au plecat în miez de vară după ce locuința s-a făcut scrum sub ochii lor.
În ultimele luni au venit și au încercat să lucreze cot la cot cu muncitorii, deși, la vârstele lor, este imposibil.
Materialele de construcție după care au fost și ei în oraș au fost întâi folosite pentru joacă. Nu le trebuie acestor copii prea mult ca să fie fericiți. Un cearșaf lăsat la uscat pe sârmă, câteva coli de tablă pentru acoperiș și niște cârpe – acestea au fost ingredientele pentru a porni în aventuri imaginare.
Casa lor este aproape gata. S-a lucrat mult și la interior și, în curând, familia se va putea muta din chioșc. Noua locuință este cu mult mai bună decât cea arsă. Bucuria cea mai mare a copiilor este că vor avea baie și că nu se vor mai îngrămădi toți într-o cameră.
Deci vom închide cât de curând unul dintre cele opt șantiere pe care le avem acum în județ. Dar treabă este foarte multă în continuare, iar timpul și banii nu sunt de partea noastră.
Zilele acestea reluăm campania LEMNUL VIEȚII. Deja am dus câtorva familii care înghețau în case câteva lătunoaie, dar mai avem destul de umblat după bușteni care să le ofere căldură micuților care își petrec copilăria în coșmelii prin care șuieră crivățul.
Până dă frigul, sperăm să mai adăpostim în case noi câteva familii cu mulți prunci care stau acum în dărăpănături ce riscă oricând să se prăbușească.
Nu mai e mult și începem să le împărțim haine groase celor 10.228 de îngerași sărmani care nu au cu ce să se îmbrace pentru a merge la școală.
Cum le vom face pe toate? Cu voia și cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu lucrează prin voi, oameni dragi nouă.
Haideți să mai facem și alți copii la fel de fericiți cum sunt Ianis, Mario și Maria! Haideți să mai schimbăm vieți în bine!
În urmă cu două luni, priveau neputincioși cum casa lor se transformase într-un morman de cenușă. Acum stau tolăniți pe colile noi de tablă și privesc spre cer, îndrăznind să viseze, să râdă, să se joace.
Copiii, în toată inocența lor, au uitat, așa cum se uită un vis urât, nenorocirea și lacrimile mamei. Privesc noua lor locuință, mult mai încăpătoare, care va fi gata în curând, râd, își aleg camerele și se simt prinți.
Ei, Ianis, Mario și Maria, au fost și la cumpărături să aleagă materialele de construcție. Trag zilnic câte o fugă în curtea lor, dau și ei câte o mână de ajutor pe șantier, sperând să grăbească lucrurile și să se mute în noua casă în care vor putea face duș și în care vor avea paturi confortabile.
Sunt opt micuți în această familie care a primit o lovitură dură. În miez de vară s-au mutat într-un fost magazin sătesc și de atunci dorm pe saltele puse pe navete de bere, iar de spălat, se spală cu apă rece în lighean.
Dar, după cum vedeți, ne-am mișcat destul de repede și cât de curând lucrările vor fi gata. Se amenajează deja interiorul.
Credeți că ne-a fost ușor să ridicăm atât de repede o locuință? Am făcut un efort uriaș, mai ales din punct de vedere financiar. Dar nu îi puteam abandona pe copilași în chioșc peste iarnă. Opt șantiere avem deschise în acest moment. Vrem să vedem și alți îngerași la fel de fericiți cum sunt acum Ianis, Mario și Maria. Ne grăbim să terminăm lucrările până vine iarna. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, avem nevoie de mult sprijin.
În spatele unei ferestre sparte se văd o grămadă de jucării de pluș. Căsuța colorată în portocaliu are un aer vesel, deși este la un pas de a se dărâma. Șapte copii trăiesc acolo împreună cu mama care îi crește singură. Până la iarnă se vor muta într-o locuință nouă pe care o ridicăm noi.
Tatăl copilașilor a murit, însă nici când acesta trăia, viața lor nu era un bună. Dimpotrivă. De multe ori ei au fost alungați împreună cu mama în stradă.
Dormeau pe unde apucau, se trezeau înfrigurați, uzi, murdari și porneau așa spre școală. Femeia îi obliga să meargă, știind că aceea este singura lor șansă de a-și depăși condiția, de a se ridica din sărăcie lucie.
Îngeri păzitori le-au fost atunci învățătoarele micuților, care le cunoșteau povestea, care îi schimbau în haine uscate și curate și îi lăsau să se odihnească în spatele clasei după nopțile grele petrecute pe drumuri sau prin străini.
După ce bărbatul a murit, familia s-a confruntat cu alte greutăți care nu doar că nu și-au găsit rezolvare, dar s-au agravat.
În căsuța veche cu jucării la fereastră plouă și este frig. Pereții sunt șubrezi; doi deja au căzut. Aproape un secol are construcția cu două cămăruțe care nu mai poate adăposti o familie numeroasă.
Totul e jilav în interior – de la hainele din dulapuri până la covoare, pături, așternuturi. Se înghesuie opt suflete într-o singură cameră, cea care nu reprezintă un pericol iminent de prăbușire, iar pe pat au pus un celofan ca să nu se infiltreze apa.
Mama muncește zi-lumină la Iași, dar banii nu se adună. Știți cât de greu este de purtat un singur copil la școală și de făcut reparații minore în locuință. Cum se descurcă o femeie singură cu șapte copii într-o casă ce stă să cadă?
Când s-a angajat, ea nu a avut nici bani pentru biletele de autobuz să ajungă la Iași. Dar s-a luptat și se luptă în continuare pentru a le oferi micuților săi o viață bună. Se trezește în zori, face zilnic naveta cu microbuzul, inclusiv în weekend, iar în acest timp rolul de părinte îl preia fiica cea mai mare, Bianca Elena, o copilă de 17 ani, pentru frații ei: Mihai Dragomir (15 ani), Ștefan Spiridon Sebastian (14 ani), Anton Neculai (11 ani), Andrei Bogdan (8 ani), gemenele Maria și Gabriela (7 ani).
Noi vrem să ridicăm o casă pentru această familie greu încercată. Mama jertfelnică și cei șapte prunci merită un acoperiș deasupra capului, pereți solizi, camere călduroase. Credem că dacă le oferim toate condițiile unui trai decent acestor copii, ei vor ajunge OAMENI MARI.
Dar avem nevoie de mult ajutor din partea voastră pentru a împlini acest vis. Știți că mai avem multe asemenea proiecte în derulare, iar efortul financiar pe care îl facem este URIAȘ.
Zilele acestea, copilașii care stau în fostul magazin sătesc au fost să cumpere materiale de construcții pentru interiorul noii lor case. Bucuria lor a fost atât de mare încât e greu de descris.
Locuința este aproape gata și în curând va adăposti zece suflete: părinții și cei opt copilași care au rămas doar cu hainele de pe ei în urma unui incendiu izbucnit în urmă cu două luni.
Ne-am grăbit să terminăm casa deoarece micuții au început școala și se apropie iarna. Au nevoie de paturi comode, de o baie, de un loc în care să-și facă temele.
Nicolas, Mario, Ianis și Ștefan au fost împreună să cumpere materiale de construcții. Surioara lor, Maria, i-a supravegheat cu atenție. Pe chipurile lor se vedea bucuria unui vis împlinit.
Acesta este doar un proiect din zeci pe care le avem în derulare. Ne grăbim să le terminăm pe toate, dar efortul financiar este URIAȘ. Ne puteți ajuta să le ducem pe toate la capăt cu bine? Vă reamintim că noi nu am terminat nici campania GRĂUNTELE DE MUȘTAR. Mai avem nevoie de donatori pentru mulți copilași. Deci orice bănuț ne este de folos.
Un prunc urmează să vină zilele acestea pe lume, dar locul în care va trebui să-și petreacă prima perioadă a vieții cu greu poate fi considerat locuință, cu greu poate deveni „acasă”.
Pereții par a fi grămezi uriașe de moloz colorat cu spărturi în loc de uși și ferestre. Pe unul dintre ei este fotografia unui băiețel, cel mai mare al familie, care de cinci ani este în brațele Domnului, în Cer.
Cosmin Mihăiță a murit pe când avea doar 10 ani. Era fericit, cum sunt de obicei copiii săraci, și își dorea să asculte muzică. Și-a improvizat o boxă pe care a conectat-o la un fir electric, s-a curentat și a murit pe loc.
Pierderea unui copil este o mare nenorocire. Mama L-a rugat atunci pe Dumnezeu să o ajute să meargă înainte, iar El s-a întors cu fața spre ea și a binecuvântat-o cu alți prunci.
Au mai venit pe lume de atunci cinci băieți: Vlăduț Petru (13 ani), Ionuț Adrian (12 ani), Ovidiu Alexandru (10 ani), Ion Eduard (7 ani), Luis Andrei (4 ani). Iar mama va naște în câteva zile alt băiețel căruia nu i-a ales numele.
Dincolo de faptul că pereții sunt la un pas de prăbușire, nu există în casă o sobă care să le ofere căldură micuților. Iar prin acoperiș plouă.
Când am văzut condițiile acestea inimaginabile pentru cei mai mulți dintre noi în care trăiesc acești oameni, ne-am și apucat de lucrări. Familia vrea o cameră normală în care să stea copiii. Noi o vom amenaja, vom construi o sobă bună așa cum își dorește mama, care să treacă printr-un perete și să încălzească și bucătăria, în care va fi o plită pe care va face mâncare, și locul în care vor sta băieții.
Materialele de construcție nu sunt gratuite, dar nu am avut timp de pierdut. Un nou-născut nu poate fi adus în acea coșmelie.
Apelăm, din nou, la bunăvoința dumneavoastră. Noi nu avem fonduri inepuizabile. Tot ce facem, facem cu sprijinul oamenilor buni, care donează.
Atunci când vedem copii care riscă să se piardă pe drum, nu stăm pe gânduri. Sărim și dăm o mână de ajutor.
Mai avem zeci de proiecte în desfășurare și, după cum vedeți, zilnic apar situații noi care nu suferă amânare. Nu întoarcem spatele nimănui. Nădăjduim că vom reuși să facem cât mai mult bine.
De câțiva ani, o mamă se zbate să le ofere celor șapte copii ai ei orfani de tată tot ce au nevoie. Face zilnic naveta la Iași, inclusiv în weekend, acolo unde a găsit un loc de muncă. Se trezește în zori, pleacă spre oraș cu microbuzul și se întoarce când soarele apune. În tot acest timp, cea mai mare dintre fete joacă rolul de părinte pentru frații ei mai mici.
Tot efortul mamei nu este însă suficient pentru a putea repara căsuța în care se înghesuie toți și care mai are puțin până se dărâmă. Spărturile din acoperiș și pereții crăpați lasă ploaia să se strecoare în interior. Totul e jilav – de la hainele din dulapuri până la covoare, pături, așternuturi. Stau toți într-o singură cameră, iar pe pat țin un celofan ca să nu se infiltreze apa.
Noi încercăm să le ridicăm o casă nouă acestor copii. Iar acesta nu este singurul nostru proiect. De aceea vă rugăm să ne susțineți. Știți cum puteți face acest lucru?
Trimestrul al treilea al anului fiscal (iulie, august, septembrie) se apropie de sfârșit. Toți cei care au muncit cu spor în această vară și început de toamnă trebuie să împartă bucata lor de pâine cu statul. Doar că, pentru a nu regreta că au muncit sau împărțit prea mult, iată că Dumnezeu a îngăduit să poată da 20% din ce le ia statul pentru cei sărmani de la „Glasul Vieții”.
Completați un contract de sponsorizare pentru Asociația „Glasul Vieții” pe care îl găsiți tot pe site-ul nostru:
Pe o uliță pietruită dintr-un sat nu foarte îndepărtat al județului, o căsuță cu pereți zugrăviți în culori tari stă să cadă peste cei nouă membri ai familiei. Cea mai mare dintre fete s-a mutat la Iași, în centrul nostru ridicat pentru copii foarte buni, care vor să învețe, dar care nu au bani să fie purtați pe la școli înalte. Însă mămica, Paraschiva Mihaela, este însărcinată din nou, așa că numărul celor de acasă nu a scăzut. În pântecele său este deja o mogâldeață de 4 luni și jumătate.
Prin curte e vânzoleală mare la începutul acestei toamne. Printre rațe și găini, printre copiii mai mici sau mai mari care își împart biscuiții cu o pisică vărgată, slabă, și cu un câine legat în lanț, au venit muncitorii care le vor ridica o casă nouă. Cum au primit vestea cei din familie? Mama, Paraschiva, nu a dormit toată noaptea și s-a întrebat dacă nu cumva este un vis. Dar acum știe că e realitatea. E convinsă că acesta este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile sale fierbinți.
De aceea plănuiește ca într-una dintre camerele viitoarei locuințe să amenajeze un mic altar. Are multe icoane și vrea să își facă un loc deosebit pentru rugăciune în care să poată aprinde, obligatoriu, o candelă.
Paraschiva se simte rău de câteva zile. Nu știe dacă de la sarcină sau din alt motiv. A mai fost bolnavă și se teme. I-a fost extirpată o tumoare care îi crescuse în mod ciudat pe degetul mare al mâinii stângi. Șapte ani a ignorat problema, tumoarea s-a tot dezvoltat și a ajuns la bisturiu. Nimeni nu îi garantează că nu va mai avea probleme, că nu mai există celule maligne care să îi invadeze trupul uscățiv și tânăr, de 38 de ani. Iar acum, când are această stare proastă, se gândește la ce e mai rău. Speră să ajungă să vadă locuința ridicată.
În căsuța colorată cu două camere nu mai stau nici părinții, nici copiii din iarnă. Și-au încropit, pentru a supraviețui, o cameră într-o fostă șură, care acum cam mustește din cauza igrasiei. Bordeiul lor are aproape un secol și nu a fost niciodată renovat. L-au primit de la bătrânii pe care Paraschiva i-a îngrijit înainte de moarte. Femeia s-a stins prima și ea a decis să-i facă acte celei care o spăla și o hrănea. Apoi a murit și bărbatul la peste 90 de ani, orb, și el țintuit la pat. Atunci, în urmă cu șapte ani mai exact, s-a mutat familia aici. Între timp s-au mai născut copilași, nevoile au devenit tot mai multe, mai mari, mai apăsătoare.
Sobele au luat foc, iar acum fumegă, podul și pereții se dărâmă dacă îi atingi sau dacă suflă vântul cu putere, ploaia cade prin toate spărturile. Este cu adevărat un pericol de moarte. Însă acolo i-a prins pandemia pe cei mici. Pe atunci nu se mutaseră în camera improvizată. De tablete și telefoane au făcut rost pentru „școala online”. Semnalul era prost, dar problema cea mare e, în opinia noastră, alta. Micuții s-au jenat să deschidă camerele video pentru a participa la lecții. Nu au vrut să vadă colegii și profesorii lor în ce condiții trăiesc. Mai ales că se îngrămădeau toți într-o dărăpănătură și era gălăgie.
Dintre cei șapte copii născuți, unul singur nu era atunci și nu este nici acum la școală sau la grădiniță din cauză că e prea mic. Andreea Georgiana (17 ani) învață la Iași, Gheorghe Ștefan (14 ani), Vlăduț Ionuț (12 ani), Daniel Nectarie (9 ani), Cătălina Elena (6 ani și jumătate) sunt la școală la ei în comună, iar Maria Teodora (4 ani și jumătate) este la grădiniță. Matei Rafael (1 an și două luni) este singurul care stă permanent acasă și care nu a prins perioada de izolare.
Încearcă familia să iasă la liman, dar îi este greu. De 14 ani este în grija noastră, de când Paraschiva l-a născut pe al doilea său copil, un băiat. De toate a primit pentru a supraviețui: lemne de foc, alimente, medicamente, animale, haine. I-am plătit facturile, i-am purtat pe prunci la școală. Însă greutățile nu dispar niciodată.
Banii în loc să se adune, se risipesc. Tatăl a mai lucrat în Iași, însă tot salariul l-a dat pe navetă. Ar fi vrut să muncească undeva unde să aibă și cazarea asigurată, să poată aduce ceva familiei. „Te numești angajat, dar nu câștigi nimic”, spune cu amărăciune Paraschiva. Lucrurile s-au complicat mai mult când femeia s-a îmbolnăvit și soțul ei a trebuit să rămână pe lângă casă pentru a o ajuta la treburi. Iar acum lucrează cot la cot cu cei care îi ridică locuința.
O femeie singură, însărcinată, cu mulți prichindei în jur nu s-ar descurca acolo. Sunt treburi grele pe lângă casă și este nevoie de mâini puternice. Are familia un porc primit de la noi, are și câteva căprițe, are păsări, iar acestea trebuie hrănite, adăpate, locurile lor curățate. Și imaginați-vă numai lipsa apei curente ce problemă uriașă reprezintă! Niciun părinte nu prea o mai poate accepta în ziua de azi. Cum să speli haine, cum să îmbăiezi șapte copii, cum să faci mâncare doar cu apă scoasă din fântână, fie vară, fie iarnă?
Trag și cei mici de zeci de ori pe zi găleata atârnată cu funii, încercând să dea o mână de ajutor, dar treaba serioasă tot în cârca mamei cade. Iar ea e tot mai fragilă, cu sănătatea tot mai șubredă. Stă de ani întregi cu mâinile în apă rece. Spune că vara așa se și spală, așa îi spală pe cei mici. Iarna trebuie să încălzească câteva oale pe plită pentru că ar consuma prea repede buteliile dacă ar folosi aragazul. Ies afară fetele, când se spală băieții, ies afară băieții, când se spală fetele. Se îmbăiază toți în aceeași balie. Nu au de ales.
Conform planului întocmit pentru noua casă, familia numeroasă va avea chiar două băi. Copilașii sunt în culmea fericirii. Visează căzi, dușuri. Bineînțeles, și-au ales chiar și camerele lor.
Mama îi tot mulțumește lui Dumnezeu. Speră că va avea o bucătărie, doar are atâtea guri de hrănit de 3-4 ori pe zi și nu mai poate în condițiile acestea să se descurce. Alimente tot asociația noastră îi oferă periodic. Însă pregătește totul pe prispă, în oale afumate, arse. Ca să astâmpere foamea atâtor copii, le face în grabă cartofi: ba prăjiți, ba fierți, ba piure. Pleacă de multe ori flămânzi la școală, iar bani de buzunar rar au ca să-și mai cumpere biscuiți. Programul „cornul și laptele” încă nu a început. Deci se bazează pe ce găsesc acasă după-amiaza.
O casă va schimba zece vieți. Dar aceasta nu o facem bătând din degete. Nu dispunem de fonduri inepuizabile, deși, probabil, așa pare, ținând cont de numărul mare al proiectelor în care ne-am implicat. Însă aceasta este misiunea noastră și facem totul pentru mamele care nu renunță la pruncii lor din cauza sărăciei. Le purtăm lor de grijă și îi urmăm pe copii pe tot parcursul devenirii lor cu riscul de a ne îngropa în datorii. Însă știm că Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa la greu.
De aceea vă rugăm să ne sprijiniți și în acest nou demers al nostru. Toamna vine cu vreme capricioasă, iarna poate fi grea. Nu vrem să întârziem lucrările. Vrem ca cei șapte îngerași să nu se mai ferească a le arăta prietenilor casa în care cresc, vrem ca al optulea să vină pe lume într-o locuință care să aibă toate condițiile pentru un trai decent, vrem ca niciun membru al familiei să nu se îmbolnăvească stând în frig, în fum, în umezeală.
Atât de mult își dorește micul Ianis o casă, încât o ridică cu mâinile sale. Băiețelul s-a săturat să stea în fostul magazin din sat. De două luni locuiește acolo cu părinții și cei șapte frați ai săi.
Și-a văzut căsuța făcut scrum, iar noi am sărit imediat și am început lucrările ca să nu-l prindă vremea rece în chioșc.
Cât e ziua de lungă, copilul e printre muncitori. Și nu, nu îi încurcă, ci îi ajută. A cărat la început moloz, acum descarcă materialele de construcție.
Pe zi ce trece, visul lui prinde contur. Locuința are deja ferestre și uși.
În curând, cei zece membri ai familiei se vor putea odihni pe paturi adevărate. Vor scăpa de salteaua așezată peste navetele de bere. Vor putea face și baie, așa cum tot visează de săptămâni întregi.
Ianis, la cei 6 ani ai săi, muncește ca un bărbat adevărat, cu determinare și responsabilitate. Dar nu știe să facă bani. Și nu este plătit pentru efortul său.
Îi arătăm că se poate?
Îi împlinim visul?
A ridica o casă nu e ușor. Iar noi dacă ne confruntăm cu o asemenea situație de urgență, când o familie numeroasă, care nu are alt sprijin, rămâne pe drumuri, ne apucăm de construit cu mult înainte de a vedea ce fonduri putem aduna. Nu îi putem lăsa pe copii să aștepte.
Dar nevoia de bani este mare. Mai ales că ridicarea acestei locuințe este doar o mică parte din mulțimea de proiecte pe care le avem în derulare.
Dragilor, ne-am și apucat de alte câteva proiecte în timp ce am pregătit mii de copilași pentru școală. Doar ne știți. Am stat vreodată degeaba? Acum săpăm deja fundația pentru o nouă casă în care va locui o familie mare, cu șapte prunci născuți și unul aflat în pântece. Pe una dintre fete am primit-o la căminul nostru amenajat pentru copii buni și studioși, dar mămica, Paraschiva, este însărcinată, deci un alt îngeraș îi va lua locul în noua casă.
Femeia a fost operată de o tumoare, iar starea sa de sănătate nu este prea bună. Visează să ajungă să vadă noua locuință înălțată.
Membrii familiei trăiesc în condiții foarte grele. Nu au nici apă curentă. Încercăm să ne mobilizăm, iar până vine iarna să terminăm lucrările.
Batem tot județul, încercând să-i scoatem pe oameni din sărăcie, din nevoi. Nu acceptăm să vedem copii desculți, goi, murdari, care nu au un acoperiș deasupra capului, care nu au ce mânca sau care nu merg la școală. Nu acceptăm să auzim că o femeie ar renunța la pruncul din pântece pentru că nu îl poate crește în lumea noastră.
Mulți dintre voi nu își închipuie câți oameni ne cer zilnic ajutorul. Ne este imposibil să vă povestim fiecare caz în parte. Dar vă arătăm cum cheltuim banii primiți din donațiile voastre, vă ținem la curent cu derularea proiectelor, cu evoluția lor, cu reușitele, iar, uneori, cu eșecurile noastre. Încercăm să nu lăsăm nicio mână întinsă fără a-i pune ceva în palmă, dar nu reușim nimic singuri. Împreună, însă, schimbăm lumea.
Vă vom prezenta zilele următoare pe larg povestea familiei căreia îi construim acum o casă. Până atunci, mai venim cu vești de pe alte „fronturi” pe care luptăm.
Vreți să ne fiți alături?
MERGEM MAI DEPARTE?
DĂRUIM SPERANȚĂ?
Au fost 10.233! …Și mai avem 2.203!
Pr. Dan Damaschin
Jeni Maria, prunca de 6 anișori bolnavă de leucemie!
Pr. Dan Damaschin
Câți copii am încălțat în astă-toamnă?
Pr. Dan Damaschin
„Lăsați copiii să vină la Mine!” – Casele C.E.D.C.
Pr. Dan Damaschin
Excelență în sănătate și omenie!
Pr. Dan Damaschin
Cati, un pelerinaj de la noroaie la desfătarea între sfinți!
Pr. Dan Damaschin
„Crucii tale ne închinăm, stăpâne și sfânta învierea ta o lăudăm și o slăvim!”
Pr. Dan Damaschin
Toamna asta, România Desculță poartă INIMO!!
Pr. Dan Damaschin
Limonadă, pepene și chec cât să îmbraci 4 copilași sărmani!
Pr. Dan Damaschin
Prima zi de școală cu chipuri vesele și chipuri înlăcrimate din aceeași lume și lumi diferite!
![le-facem-o-casa-acestor-copii [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/le-facem-o-casa-acestor-copii- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-e1666851660195-1024x576.jpeg)
![copiii-din-chiosc-revin-acasa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/copiii-din-chiosc-revin-acasa- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-4-e1666617353454-1024x576.jpg)
![copiii-din-chiosc-revin-acasa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/copiii-din-chiosc-revin-acasa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D.jpg "copiii-din-chiosc-revin-acasa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![copiii-din-chiosc-revin-acasa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/copiii-din-chiosc-revin-acasa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpg "copiii-din-chiosc-revin-acasa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![copiii-din-chiosc-revin-acasa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/copiii-din-chiosc-revin-acasa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-2.jpg "copiii-din-chiosc-revin-acasa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![copiii-din-chiosc-revin-acasa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/copiii-din-chiosc-revin-acasa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-3.jpg "copiii-din-chiosc-revin-acasa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-e1665564276508-1024x579.jpeg)
![ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpeg "ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-2.jpeg "ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-2-e1664712049242-1024x576.jpeg)
![ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D.jpeg "ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/10/ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpeg "ploua-in-casuta-cu-jucarii-la-geam- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-2-e1664433400450-1024x576.jpeg)
![fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D.jpeg "fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpeg "fratii-din-chiosc-isi-vad-visul-implinit- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-casa-pentru-un-prunc [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-casa-pentru-un-prunc- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-e1664171452304-1024x577.jpeg)
![foto-casa-pentru-un-nou-nascut [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-casa-pentru-un-nou-nascut-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D.jpeg "foto-casa-pentru-un-nou-nascut- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-casa-pentru-un-nou-nascut [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-casa-pentru-un-nou-nascut-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpeg "foto-casa-pentru-un-nou-nascut- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-casa-pentru-un-nou-nascut [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-casa-pentru-un-nou-nascut-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-2.jpeg "foto-casa-pentru-un-nou-nascut- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-casa-pentru-un-nou-nascut [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-casa-pentru-un-nou-nascut-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-3.jpeg "foto-casa-pentru-un-nou-nascut- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![dati-bani-statului-sau-copiilor [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/dati-bani-statului-sau-copiilor- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-e1663854344722-1024x576.jpeg)
![8-copii-o-mama-bolnava-un-vis [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/8-copii-o-mama-bolnava-un-vis- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-4-e1663826023107-1024x576.jpeg)
![8-copii-o-mama-bolnava-un-vis [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/8-copii-o-mama-bolnava-un-vis-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D.jpeg "8-copii-o-mama-bolnava-un-vis- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![8-copii-o-mama-bolnava-un-vis [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/8-copii-o-mama-bolnava-un-vis-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpeg "8-copii-o-mama-bolnava-un-vis- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![8-copii-o-mama-bolnava-un-vis [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/8-copii-o-mama-bolnava-un-vis-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-2.jpeg "8-copii-o-mama-bolnava-un-vis- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![8-copii-o-mama-bolnava-un-vis [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/8-copii-o-mama-bolnava-un-vis-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-3.jpeg "8-copii-o-mama-bolnava-un-vis- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-6-e1663681984552-1024x461.jpeg)
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D.jpeg "foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-1.jpeg "foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-2.jpeg "foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-3.jpeg "foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-4.jpeg "foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![foto-micul-ianis-isi-face-o-casa [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/foto-micul-ianis-isi-face-o-casa-%20%5BDan%20Damaschin%20-%20Glasul%20Vietii%5D-5.jpeg "foto-micul-ianis-isi-face-o-casa- [Dan Damaschin – Glasul Vietii]")
![o-casa-pentru-opt-copii [Dan Damaschin - Glasul Vietii]](https://glasulvietii.ro/wp-content/uploads/2022/09/o-casa-pentru-opt-copii- [Dan Damaschin - Glasul Vietii]-e1663319519509-1024x576.jpeg)