Mama cu cancer “scapă din iad”

mama-cu-cancer-scapa-din-iad  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ana trăia de ceva vreme un coșmar. Noaptea, când nu putea dormi, își rotea ochii prin întuneric și se ruga să se întâmple un miracol, iar ea și cei nouă copii să-și găsească un loc al lor în care să nu se mai teamă, din care să nu fie alungați, în care să nu plouă și în care să nu fie frig. Încă o iarnă în aceste condiții ar fi grea și pentru cei mici, dar și pentru ea, doar cancerul i-a mâncat un plămân și i-a ros coastele în urmă cu patru ani. S-ar stinge, probabil.

Femeia a suferit o operație complicată. A avut o tumoare care i-a fost extirpată și i s-a pus o proteză. Spune că atunci nu a putut fi curățat locul foarte bine și se teme să nu fi rămas resturi canceroase care să fi făcut metastaze și care să se răspândească în trupul ei încă tânăr, dar obosit. Ana are 39 de ani. Acum îi amorțesc degetele, iar zilele acestea au fost grele, nu a mâncat deloc, și-a tot pierdut conștiința spre spaima copiilor.

Într-una din acele nopți în care simțea cum pereții se tot încovoaie, Ana a zărit o luminiță în apropierea ferestrei. S-a speriat, s-a apropiat, iar vocea calmă a unei copile a liniștit-o. “Eu sunt, mamă, îmi fac temele”. Fata lucra cu lanterna singurului telefon mobil din casă aprinsă pentru că seara li se întrerupsese curentul electric și nu apucase atunci să-și termine lecțiile. Ionela, care este elevă în clasa a VII-a, a așteptat să se liniștească toată casa, să adoarmă frații, mama, unchiul și mătușa, apoi s-a apucat de scris. Nu a vrut să meargă nepregătită la școală. Era înainte de ora 4:00.

Ana locuiește în casa părintească, veche de abia mai stă în picioare, dar o împarte cu fratele, cel care este proprietarul de drept, și cu sora care are probleme psihice. Neînțelegeri și certuri apar mereu. Dacă îi adunăm și pe micuți, aflăm că în locuință stau 12 persoane. Acoperișul e ciuruit, zidurile sunt strâmbe, geamurile sunt crăpate, sobele fumegă, coșul ia foc, apă nu există. Când plouă, este panică. Prin pod intră apa, pereții se udă, iar curtea se umple de noroi greu, care se prinde de încălțăminte. Cei mici ies cu greu în drum ca să meargă la școală. Țopăie pe scânduri, pe pietre. Nu e un mediu deloc prielnic pentru o femeie bolnavă și pentru copii. Dar unde să se ducă?

Noi ne-am hotărât să le ridicăm o casă chiar vis-a-vis de cea în care își duc acum traiul. Când au venit oamenii să facă măsurători, Ana a izbucnit într-un plâns cu hohote și cu greu s-a putut stăpâni. Primul ei gând a fost acela că scapă din iad. A tot vărsat lacrimi de deznădejde pe ascuns, mai ales în anii din urmă, dar acum simte bucurie și speranță. Chiar dacă nu mâncase de două zile, parcă a prins puteri când a văzut muncitorii măsurând terenul și când s-a văzut cu actele și planurile în mână.

Ana robotește dinainte de ivirea zorilor și până se lasă întunericul adânc. Pentru că nu are apă, este nevoită să care de la fântânile vecinilor sau de la un izvor mai tulbure. Îi este greu, obosește ușor din cauza bolii, dar nu are de ales pentru că are de spălat hainele celor nouă copii, iar ei trebuie să facă baie.

De câte ori vorbește despre copilași, Ana plânge. Spune că lumea îi ocărăște, chiar și colegii de școală sau de grădiniță, deși sunt curați. Vrea mai mult pentru ei, vrea să îi vadă fericiți.

Ionela a venit tare tristă acasă pentru că a fost printre puținii elevi care nu și-au permis să plătească 200 de lei pentru o excursie. Dar toată amărăciunea i s-a topit la gândul că va avea o altă casă de sărbători.

Iar cel mai mic, Sebastian, s-a închis complet. Știm că este blond și că are ochi mari căprui, dar nu știm ce voce are pentru că refuză să vorbească. Ana spune că atunci când este cu ea, nu-i mai tace gura. Are 4 ani, este în grupa mijlocie, dar nu a reușit să-și facă prieteni la grădiniță. Stă lipit de mama lui și așteaptă lapte de la căprițele primite de la noi. Cumpără Ana și lapte de vacă, are „abonament”, dar Sebastian vrea din cel proaspăt de acasă, de la animalele pe care singur le mână la primele ore ale dimineții.

Noi i-am oferit Anei un țap, două capre, două oi, un porc care acum are 100 de kilograme. Mai are Ana un cal și încă un purcel mic, doi câini ținuți în lanț și pisici de pripas cum sunt în toate gospodăriile de la țară.

O ajutăm cu alimente, cu haine, dar este nevoie de mai mult. Povestea sa v-am mai prezentat-o în vară. O puteți reciti:

Avem nevoie de multă susținere ca să îi ridicăm o casă în care să ducă o viață mai bună, în care să nu se îmbolnăvească mai tare, în care copiii să aibă căldură și unde să se spele.

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

O casă pentru Sebastian și Ana

o-casa-pentru-sebastian-si-ana  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Aveți idee la câte proiecte lucrăm acum? Nu le mai știm nici noi numărul, sunt multe, dar vă spunem că ne-am și apucat de unul nou: casa Anei. Muncitorii au venit să facă măsurătorile necesare pe terenul din fața actualei locuințe, una dărăpănată, iar Ana a izbucnit într-un plâns greu de stăpânit. A spus că simte că va ieși din iad.

Ana are nouă copii pe care îi crește singură. În urmă cu patru ani i-a fost scoasă o tumoare din plămâni, poartă o proteză, dar trebăluiește cât e ziua de lungă prin casă.

Nu are apă. Cară, bolnavă cum e, de la fântânilor străinilor sau de la un izvor tulbure și spală de două-trei ori pe zi, chiar dacă pereții și acoperișul stau să cadă. Vrea să fie totul curat în jur.

O judecă lumea, o „ocărăște” deseori, cum spune ea, dar își înghite lacrimile și cuvintele și merge înainte. O casă îi va reda demnitatea.

În imagine îl vedeți pe Sebastian, mezinul familiei. Nu se mai satură de laptele dat de căprițele primite de la noi, nu se dezlipește de mama și nu scoate niciun sunet în prezența străinilor.

Să îi dăm încredere lui Sebastian, să îi redăm demnitatea Anei, să ajutăm această familie frumoasă a cărei poveste tristă o vom prezenta pe larg cât de curând.

Până atunci, vă rugăm să ne susțineți. Aveți mai multe modalități prin care puteți face acest lucru. Puteți completa un contract de sponsorizare. Îl găsiți mai jos:

FOTO – Ana se visează școlăriță

foto-ana-se-viseaza-scolarita  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Fetița aceasta care împrăștie veselie se numește Ana. Este atât de bucuroasă pentru că a primit o grămadă de daruri frumoase ieri, de ziua ei onomastică. Ana are 4 ani și a făcut un drum destul de lung de la ea de acasă până la noi, la Depozitul de Fapte Bune, iar de acolo a pășit și în bisericuța noastră. Și a meritat!

În ziua în care i-am prăznuit pe Sfinții și Drepții Părinți ai Maicii Domnului, Ana a primit tot ce are nevoie pentru a merge la grădiniță: ghiozdănel, ghetuțe din piele, pantaloni, tricou, geacă, dar și pastă și periuță de dinți.

Cu ghiozdănel în spate deja se visează școlăriță.

Deoarece a fost o zi atât de importantă pentru ea și pentru că a vrut să vină și la „Doamne-Doamne”, Ana a mai avut parte de o surpriză. I-am oferit câteva jocuri și un arici mare de pluș pe care l-a strâns tare la piept și de care nu s-a mai despărțit.

Ana este, din păcate, unul dintre cei 2.531 de copii care au nevoie de mult ajutor din partea voastră, pentru care noi nu am găsit donatori.

Fetița aceasta cu breton, ochi mari și zâmbet larg mai are cinci frați: Cristinel (2 ani), Georgiana (3 ani), Marian (7 ani), Iulian (10 ani) și Petrică (13 ani). Mama lor se îngrijește de ei cum poate. Avea o viață grea, doar nu a ajuns întâmplător în grija noastră.

Sunt atâtea guri de hrănit, atâtea nevoi! Am ridicat această familie din sărăcie lucie, din mizerie, cu sprijinul vostru, al celor ce ne susțineți, pentru că trăia în condiții greu de închipuit. Iar când vedem cât de frumos cresc copilașii, ne dăm seama că a meritat tot efortul din lume.

Ana este prea micuță să înțeleagă poverile ce le apasă umerii celor dragi ai ei. Ea este acum fericită pentru că a primit lucruri frumoase.

Însă noi știm că singura soluție pentru ca Ana și frații ei să devină OAMENI MARI, să se ridice, să-și depășească condiția, este educația. Și investim cât putem în această direcție. Numai că este nevoie de mult, mult ajutor din partea voastră, oameni dragi.

Noi și acest pachet de astăzi i l-am oferit Anei pe datorie. Pentru că vrem ca ea să nu se simtă mai prejos decât colegii de grădiniță.

Promitem că nu vom lăsa asemenea copii minunați să se piardă. Îi vom împinge de la spate, îi vom trage în sus până îi vom vedea OAMENI MARI.

Nădăjduim că Sfânta Ana, cea care a săvârșit numeroase minuni pentru mamele greu încercate, care nu s-a bucurat de sfânta sa pruncuță, Fecioara Maria, decât 11 ani la bătrânețe, îi va ocroti pe toți copilașii noștri aflați în diferite nevoi și le va pune gând bun oamenilor cu posibilități financiare mai mari ca să doneze pentru ei.

Ca Ana, ca frățiorii ei, mai avem mulți copii de îngrijit. În lista noastră din campania GRĂUNTELE DE MUȘTAR au fost 10.228 de îngerași. Este necesar să găsim donatori pentru 2.531 de micuți care au primit cadouri la fel de frumoase, dar ale căror costuri nu au fost acoperite.

„Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii și treptele Cerurilor; iar lacrimile tale fierbinți au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli și vei naște o fiică, cea Preabinecuvântată”.

Vreți să întindeți o mână de ajutor? Veniți alături de noi în această grea misiune?

DĂRUIM SPERANȚĂ?

MERGEM MAI DEPARTE?

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

GRĂUNTELE DE MUȘTAR 2022

foto-daruim-speranta  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Ana ne roagă să-l ajutăm pe Sebastian și pe frățiorii lui să meargă la școală.

Șapte căpșoare blonde se ițesc de-a lungul gardului de lemn dărăpănat, așteptând să ajungă mașina plină de bunătăți și de cadouri.

Ana, mămica din povestea de astăzi, ne spune din start că nu îi lasă pe copiii ei pe drum, de teamă să nu dea mașinile peste dânșii sau să-i lovească caii semi-sălbatici, ce gonesc adeseori scoțând scântei din asfalt și din copite. Din fericire, în anii din urmă, asfaltul a ajuns până în fața căsuței în care se înghesuie familia. Așa dărăpănată cum este, casa bătrânească și curtea mică disputată de o mulțime de moștenitori sunt curate și bine gospodărite. Sărăcia lucie, însă, nu le-a permis să repare acoperișul prin care la vreme de ploaie totul se inundă.

Parcăm camioneta lângă gard, iar cei șapte pitici se pun în mișcare să ne arate că nu sunt doar mici, ci și voinici. Văzând cum stau treburile, mezinul, Sebastian, de doar 4 ani, își ia în foarte serios rolul  de majordom și, cu multă grijă, ține larg deschisă poarta prin care sunt cărate darurile destinate familiei.  Fetițele și băieții slăbuți duc rând pe rând în curte cutiile și sacoșele care îi vor ajuta să mai treacă cu bine câteva săptămâni, dacă drămuiesc totul cu grijă. Chiar și așa știm că telefonul va suna curând pentru că nevoile unei astfel de familii cu nouă copii, cu o mamă grav bolnavă și încă o mătușă suferindă printre ei, sunt uriașe.

Da, nouă copii are Ana. Doi sunt mai mărișori, maturizați de lipsuri înainte de vreme. Băiatul, Claudiu, de 19 ani, abia ieșit din adolescență, lucrează și îi mai ajută pe ai lui. Ștefana, de 17 ani, mai bolnăvioară, de mică cu probleme la ochi, agravate de sărăcie, cu o mamă cu cancer, cu încă o mătușă ce are nevoie de îngrijire permanentă și cu șapte frați mai mici, deși și-ar fi dorit să ajungă cineva în viață, a renunțat de mult la școală.

Frățiorii Ionela, Andrei, Marian, Delia, Ana, Maria și Sebastian, mici și voinici, cum spuneam, bronzați, pentru că tocmai ce i-am adus de la mare, ne spun că le este dor de școală. Când vorbim de școală și de haine curate, Ana ne arată culmile de rufe ce par să nu se mai sfârșească. Vă întrebați cum se întreține bine un bordei în care stau 11 persoane și cum sunt îngerașii blonzi atât de curați? Ana ne spune secretul. Cară apă de la o vecină care are fântână, umple un butoi și spală de trei ori pe zi. Până nu demult, făcea acest lucru la mână, iar degetele îi erau zdrelite, toate numai răni și pline de beșici. Însă tot cu ajutorul Asociației „Glasul Vieții” a primit o mașină de spălat semi-automată care funcționează cu apa cărată din fântână.

Cum poate munci atât Ana, care a avut o tumoare canceroasă extirpată din plămâni în urmă cu patru ani și care acum are început de ciroză (probabil de la multa medicamentație și proasta alimentație)? Cum poate singură, căci soțul ei a plecat pur și simplu într-o zi, în urmă cu mulți ani? Vă spunem noi cum poate: cu nădejde în Dumnezeu și cu dragoste față de copii. Are dureri și fizice și sufletești, dar e toată doar lumină și zâmbet când își privește puiuții. Nu se prea gândește la probleme, nu are timp să le disece. Dar o doare cel mai mult gura lumii care nu poate încăpea de o familie cu mulți copii ce se încăpățânează să reziste unită în atâtea necazuri. Tace, îi lasă pe cei care o judecă să vorbească, dar îi vine să urle atunci când îi sunt batjocoriți copiii. Iar pentru ei mănâncă pământul și mai crede că acestea sunt cauzele pentru care nu ne dă Dumnezeu nici ploaie.

Până să ajungă în atenția asociației noastre, era îngropată în datorii doar ca să le pună zilnic ceva pe masă micuților. Acum, cu ajutorul primit pentru copii, cu alocațiile, dar și cu sprijinul nostru, e pe linia de plutire. O strâng în spate prețurile mari, mai ales cele pentru curent, medicamente, tratamente ori lemne, dar nu se dă bătută. Se roagă, iar Dumnezeu nu-i dă mai mult decât poate duce.

Se bucură nespus când îi promitem o văcuță. Ar avea unde să o țină, într-un grajd din apropiere, deși ea nu a avut niciodată un asemenea animal. De hrănit o va hrăni, de adăpat o va adăpa, iar de muls o vor învăța niște rude care au mai crescut vaci.  Până la văcuță, însă, se gândește să-și pregătească pruncii pentru școală. Spune senină că școala este pentru copiii ei singura cale de a scăpa de sărăcie, de lipsuri și necazuri…

Ca acești îngerași cu o poveste deloc veselă mai avem câteva mii, mai exact 10.228 în această toamnă, și toți visează să meargă la școală din 5 septembrie.

Noi vrem să-i ajutăm și să le DĂRUIM SPERANȚĂ.

Însă doar împreună, cu Dumnezeu, putem face OAMENI MARI.

MERGEM MAI DEPARTE?

Alegeți un copil din LISTA de mai jos și susțineți-l! Lăsați un comentariu la postare sau un mesaj privat cu CODUL din dreptul copilului, iar noi vă trecem în dreptul celui ales!

LISTA DE COPII – DĂ CLICK PENTRU VIZUALIZARE

Cum mai puteți ajuta?

Anul acesta avem în premieră un festival al faptelor bune – INIMO. Invitațiile le primiți în baza donațiilor făcute la Biserica Maternității “Cuza Vodă” sau pe inimo.ro.