Sprijin pentru văduva cu 9 prunci

sprijin-pentru-o-vaduva-cu-9-prunci  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Zilele trecute v-am spus povestea Gabrielei, cea care de curând a rămas văduvă și care trebuie să-și crească de acum singură cei nouă copilași.

Casa în care locuiește familia aceasta lovită de curând de tragedie avea un acoperiș ciuruit. Nu ne-a lăsat inima să le întoarcem spatele acum, în prag de iarnă, mamei și pruncilor, așa că ne-am pus pe treabă.

Am terminat de refăcut în timp record acoperișul, așa că Gabriela și cei nouă îngerași ai ei nu vor mai sta cu teamă la fiecare ploaie și când va viscoli.

Avem multe lucrări în desfășurare și pentru toate avem nevoie de bani. Când e un caz urgent, nu facem prea multe calcule, ci sărim să ajutăm cu ce putem.

Dar avem nevoie de mult sprijin. Avem opt șantiere mari încă deschise, avem o mulțime de proiecte începute, ne apucăm cât de curând de LEMNUL VIEȚII și de campania de Crăciun.

Ocrotim 2.900 de familii în care cresc 10.228 de copilași. Haideți să punem mână de la mână ca să schimbăm în bine aceste vieți!

DĂRUIM SPERANȚĂ?

MERGEM MAI DEPARTE?

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Ianis, Mario și Maria visează iar

ianis-mario-si-maria-viseaza-din-nou  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

În urmă cu două luni, priveau neputincioși cum casa lor se transformase într-un morman de cenușă. Acum stau tolăniți pe colile noi de tablă și privesc spre cer, îndrăznind să viseze, să râdă, să se joace.

Copiii, în toată inocența lor, au uitat, așa cum se uită un vis urât, nenorocirea și lacrimile mamei. Privesc noua lor locuință, mult mai încăpătoare, care va fi gata în curând, râd, își aleg camerele și se simt prinți.

Ei, Ianis, Mario și Maria, au fost și la cumpărături să aleagă materialele de construcție. Trag zilnic câte o fugă în curtea lor, dau și ei câte o mână de ajutor pe șantier, sperând să grăbească lucrurile și să se mute în noua casă în care vor putea face duș și în care vor avea paturi confortabile.

Sunt opt micuți în această familie care a primit o lovitură dură. În miez de vară s-au mutat într-un fost magazin sătesc și de atunci dorm pe saltele puse pe navete de bere, iar de spălat, se spală cu apă rece în lighean.

Dar, după cum vedeți, ne-am mișcat destul de repede și cât de curând lucrările vor fi gata. Se amenajează deja interiorul.

Credeți că ne-a fost ușor să ridicăm atât de repede o locuință? Am făcut un efort uriaș, mai ales din punct de vedere financiar. Dar nu îi puteam abandona pe copilași în chioșc peste iarnă. Opt șantiere avem deschise în acest moment. Vrem să vedem și alți îngerași la fel de fericiți cum sunt acum Ianis, Mario și Maria. Ne grăbim să terminăm lucrările până vine iarna. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, avem nevoie de mult sprijin.

Va mai zâmbi mama Gabriela?

va-mai-zambi-mama-gabriela  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De obicei, toamna, oamenii văd cu propriii lor ochi roadele muncii și împlinirile din viața de familie.

Sigur, nu suntem toți păscători de gâște (chiar dacă România rămâne în continuare o țară agrară), dar privind în ansamblu acest anotimp, toată lumea e ceva mai sătulă și mai fericită, mai ales că, după atâtea noi legi ale educației și autonomii de tot felul, ducem „boboci” la școală de la Sânta Maria cea Mare până la… Crăciun. ?

Poate că toamna lui 2022, cu amenințări de crize și explozii nucleare la prețurile de la gazele date de Dumnezeu românului pe degeaba și la curentul ieftin ca braga ce pleacă de la porțile uzinelor și hidrocentralelor făcute de Ceaușescu la preț de nimica, ne mai amărăște puțin gustul dulce al poamelor și mai nuanțează cu gri culorile minunate din jurul nostru, dar trebuie să recunoaștem, după atitudinea de spartani a celor de prin palatele bucureștene că totul (posibil pentru unii) pare a fi bine.

Din păcate, nimeni, niciodată și pentru nimic în lume, nu îi va întreba pe Gabriela și pe cei nouă puișori ai ei dacă au mai zâmbit vreodată de vreun an încoace de când Ion, capul familiei, vrednicul tată al copiilor, a plecat… DEPARTE, pe drumul fără întoarcere.

Cu greu, atunci când microbuzul nostru poposește cu de toate la poarta ei, reușim să scoatem de la ea o vorbă și chiar cu o săptămână petrecută cu tot cu copii la Marea Vieții, parcă nici acolo n-am văzut-o să zâmbească.

Și știți de ce? Pentru că, în ciuda eforturilor făcute pentru a-și trimite copiii la școală și la grădiniță (mai puțin mezina născută când tatăl era în sicriu și fratele ceva mai mare care poartă încă scutec), Gabriela noastră nu mai reușește să-și termine casa, iar acoperișul „străveziu” nu o va ajuta să nu simtă mai bine ca oricine ploaia, ninsoarea și crivățul de pe malul Bahluiului.

Noi, așa cum ne știți, cu opt șantiere pe cap, n-am spus NU nici de data aceasta, în nădejdea că o vom vedea pe Gabriela zâmbind atunci când și în culcușul ei și al puișorilor frumoși, hărnicuți și, Slavă Domnului, sănătoși va fi cald și bine.

DĂRUIM SPERANȚĂ?

MERGEM MAI DEPARTE?

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Căsuța cu acoperiș spart

casuta-cu-acoperis-spart  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

O mamă care și-a petrecut cu copiii ei destul timp în centrele de primire a victimelor violenței domestice a găsit datorită asociației noastre liniștea necesară pentru a-și îngriji familia. Însă problemele ei nu s-au sfârșit, ci au căpătat o altă formă. Căsuța modestă care încă nu este racordată la electricitate, dar în care și-au găsit pacea Adriana și fiicele sale, are un acoperiș ciuruit, coama desfăcută, pereții îmbibați de apă și un aragaz care scoate fum. Familia care oricum se afla în grija noastră ne-a cerut ajutorul.

Noi am intervenit în viața Adrianei pe când fugea de bătăi și căuta adăpost. Avea patru prunci și niciun loc sigur în care să își ducă traiul. De atunci a trecut multă vreme, doi dintre copii s-au făcut mari, au plecat la casele lor, însă au dat și ei de greu. Adriana a rămas să se îngrijească singură de două fete, una de 12 ani, alta de 16 ani. Și o face cât de bine poate. Însă o casă e greu de întreținut. Tabla de pe acoperiș are mai mult de 15 ani și a început să se găurească, iar ploile, care pot fi considerate o binecuvântare, au devenit motiv de îngrijorare pentru familia fără posibilități materiale. Pe pereți se prelinge apa și totul în jur se degradează în ritm rapid, inclusiv sănătatea fetelor și a mamei. Femeia a încercat să se descurce singură, a desfăcut rigipsul, a cumpărat ciment și a încropit un soi de protecție care s-a dovedit în final costisitoare și de-a dreptul inutilă.

Problema are ramificații mai serioase. Adriana are nevoie mare și de curent electric. Gândiți-vă dacă ați putea locui dumneavoastră fără aparatura ținută în priză, nu doar fără becuri. Și imaginați-vă cum se descurcă în ziua de azi doi copii de vârstă școlară în asemenea condiții. Adriana nu are bani pentru racordarea la electricitate, dar și implementare proiectului este greoaie într-o locuință îmbibată în apă.

Noi încercăm să le întindem o mână tuturor celor trec pragul bisericii noastre cerând sprijin. Însă ne este foarte greu cu atâta sărăcie și cu atâtea nevoi în jur. Tot ce facem, facem datorită oamenilor cu suflete mari care ne susțin. Și nu vrem să refuzăm pe nimeni. Vă rugăm să susțineți și această mamă care se zbate să le ofere un trai decent copiilor săi.

Acum avem un proiect prioritar, GRĂUNTELE DE MUȘTAR, pentru 10.228 de copilași sărmani. Le cumpărăm toate cele necesare ca să îi trimitem la școală. Deși mai sunt doar nouă zile până începe școala, pentru 4.048 dintre ei nu am găsit donatori. Îi ajutăm și pe ei, nu?

MERGEM MAI DEPARTE?

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!