…Și 1500 din cei 16176 de copii mai au nevoie de dragostea noastră pentru a merge la școală!
Aud în aceste zile „uimirea” multor persoane în fața cheltuielilor pe care noi, părinții, le avem cu copiii noștri pentru a-i duce la școală și a-i ajuta să crească oameni mari.
Nu înțeleg deloc această uimire. Știu foarte bine că, dintotdeauna, educația a însemnat cheltuieli mari și sacrificii uriașe pentru familie.
Îmi povestea, în primii mei ani de preoție, bunica Maria, cu lacrimi în ochi, că, deși a dus crucea văduviei din vremea războiului, peste 50 de ani, cu multă credință și dragoste de Dumnezeu, poartă totuși în suflet o mare neîmplinire. În perioada interbelică, părinții ei, pentru a-și face unul dintre copii învățător, au fost nevoiți să-și vândă boii, sursa esențială de supraviețuire a familiei, și mai toate animalele din bătătură. Au condamnat, practic, ceilalți copii la o viață cu multă foame și lipsuri, pentru ca unul dintre ei să poată merge la școală.
Prin anii ’80, când pășeam și eu țanțoș pragul școlii, rechizitele erau destul de piperate. Când mama mergea să ni le cumpere, cu o geantă uriașă Capris și cu o sumedenie de sacoșe de la tanti Zâna, lăsa la librăria din sat mai mult de un salariu de pe atunci.
Și nu erau cine știe ce lucruri: caiete dictando și de matematică, mici sau studențești, caietele necesare pentru muzică, desen și biologie, cele cu foaie velină și, bineînțeles, să nu uităm vocabularul!
În rest: pixuri, creioane, acuarele, carioci, rigle de proastă calitate și nelipsita trusă de geometrie. Stilouri nu se găseau, iar cele chinezești cu peniță de aur erau un mare lux și nu ni-l permiteam, iar de aici și scrisul indescifrabil până astăzi.
Pentru toate acestea, pe lângă cheltuielile casei, mama era nevoită să strângă bănuț cu bănuț toată vara. Economiseam și noi din puținul pe care îl câștigam din muncile făcute pe la CAP sau IAS ori din fructele pe care le culegeam și le vindeam la CLF.
Salariul tatei se ducea, de cele mai multe ori, pe materiale de construcție pentru casă și pe haine, iar noi eram …4.
Și totuși, cu acest efort uriaș, mergeam cu toții la școală, purtând cele mai „grele” ghiozdane. Nu pentru că ar fi fost pline doar de cărți, ci pentru că în ele încăpeau munca, renunțările și speranțele părinților noștri.
Mama avea și ea o durere a ei. Își dorise să devină profesoară, asemenea unora dintre colegele sale sau măcar să lucreze la oraș. Numai că bunicul Vasile hotărâse ca tocmai ea, fiind cea mai mică dintre copii, să rămână acasă și să moștenească bordeiul și bruma de avere, lucruri care, cu timpul, s-au dovedit mai degrabă o povară și o piatră de poticnire.
Poate tocmai de aceea mama a luptat din răsputeri ca noi toți să facem școală de calitate. Știa că educația nu doar că te face mai înțelept, ci te poate face și mai frumos și mai bun la suflet.
În 1985, când eram în clasa a IV-a, exista un concurs de cunoștințe medicale, ,,Micii sanitari” sau „Sanitarii pricepuți”. Cum aș fi putut eu să lipsesc, în calitatea mea de comandant de detașament și, mai ales, de băgător în toate?
Ne-am pregătit temeinic, o echipă întreagă. Am învățat să punem garouri și atele, să acordăm primul ajutor și să transportăm colegii „accidentați” cu scăunelul sau cu targa.
Numai că, pentru concurs, trebuia să avem obligatoriu și echipamentul necesar: halat și capelină.
Doamne, cât efort a mai făcut mama!
Avea patru copii și o casă în construcție, iar posibilitățile noastre erau departe de cele ale altor familii. Nici astăzi nu știu de unde a făcut rost de bănuții pentru material. Știu doar că a stat nopți întregi să croiască și să coasă acel halat. Iar eu, fericit nevoie mare că aveam un halat potrivit, făcut pe măsura mea și cusut de mâinile mamei, m-am dus la concursul de la Răducăneni și am făcut prăpăd!
Am „nimicit”, efectiv, orice concurență și am biruit în finală inclusiv echipe de copii ai unor familii cu venituri mult mai mari, împopoțonați în costume scumpe, cumpărate din magazinele vremii.
Bineînțeles că, după această victorie zdrobitoare, o vreme m-am și văzut doctor. După aceea am revenit la gândul de a mă face milițian sau securist…
Numai că Dumnezeu avea alte planuri cu mine.
Mi-a călăuzit pașii prin liceul sanitar, apoi până în Sfântul Altar, pentru ca astăzi să ajung să zidesc și să țin în spate chiar un spital.
Și toate acestea au început și pentru că, într-o primăvară, mama a renunțat la puținii bani, la odihnă și la multe ore de somn pentru ca băiatul ei să poată participa la un concurs de „Micii Sanitari”.
Astăzi însă mă întreb: ce se va întâmpla cu cei peste 1.500 de copii aflați pe lista noastră, rămași fără un înger păzitor, fără un om drag care să-i sprijine să meargă la școală?
Ce se întâmplă cu acei copii pentru care mama nu mai este?
Sau cu aceia a căror mamă, prăbușită sub povara lipsurilor și a grijilor, nu le poate pune în brațe ghiozdănașul, nu le poate cumpăra hăinuța, papuceii sau hălățelul de care au nevoie pentru a merge la școală și, într-o bună zi, pentru a ajunge oameni mari?
Poate că pentru noi sunt doar niște rechizite, o pereche de încălțări sau un ghiozdan.
Pentru un copil sărman, însă, ele pot însemna drumul către un altfel de viitor.
Haideți, dragilor, să punem și noi câte puțin!
Un strop, un bănuț, un grăunte de muștar!
Să fim, pentru acești copii orfani sau sărmani, mâna care îi ajută să nu abandoneze drumul școlii.
Să le dăm șansa de a învăța, de a visa și, într-o bună zi, de a ajunge oameni mari.
Pentru că, de multe ori, în spatele unui halat cusut noaptea de o mamă se poate ascunde începutul unui spital.
Iar în spatele unui ghiozdan dăruit astăzi se poate ascunde povestea unui medic, a unui profesor, a unui preot sau, pur și simplu, a unui om bun de mâine.
Dăruim speranță.
Mergem mai departe?

DĂRUIM ÎMPREUNĂ PENTRU 16.176 DE COPILAȘI SĂRMANI ORI ORFANI:
CAMPANIA „GRĂUNTELE DE MUȘTAR” – PENTRU SATELE MOLDOVEI ȘI „ÎNCĂLȚĂM ROMÂNIA DESCULȚĂ” – PENTRU RESTUL ȚĂRII

Două campanii distincte, o singură misiune: niciun copil desculț la școală!
Împreună putem scrie o nouă poveste pentru prima zi de școală, un început de an școlar plin de speranță, zâmbete și cu un viitor fericit pentru fiecare îngeraș din LISTELE VIEȚII!
LISTELE VIEȚII AICI: 1. GRĂUNTELE DE MUȘTAR: https://campanii.glasulvietii.ro/campanii/grauntele-de-mustar/alege-copil?embed_key
2. ÎNCALȚĂ ROMÂNIA DESCULȚĂ
https://campanii.glasulvietii.ro/campanii/incalta-romania-desculta/alege-copil?embed_key
1. CAMPANIA GRĂUNTELE DE MUȘTAR – PENTRU SATELE MOLDOVEI
Fiecare copil trebuie să primească un pachet complet: hăinuțe noi-nouțe, încălțăminte de calitate superioară, un ghiozdan complet echipat cu rechizite, dar și alimente de bază și produse de igienă pentru acasă.
Cum poți asigura acest pachet?
1. Dăruiește 400 DE LEI ACUM, o singură dată, ca donație dedicată exclusiv pentru această campanie de toamnă;
2. Dăruiește 100 de lei pe lună, timp de 4 luni și ajuți în patru rate un copil să meargă acum la școală;
3. Alege una dintre cele trei variante de ADOPȚIE LA DISTANȚĂ PENTRU 1 an de zile : 100 DE LEI PE LUNĂ timp de un an de zile (devenind un sprijin constant pentru copil), 400 DE LEI achitați de trei ori pe an, în fiecare dintre cele trei mari campanii de burse sau 1200 de lei acum pentru întregul an, așa cum au făcut deja peste 900 de de ÎNGERI PĂZITORI.
LISTA AICI: https://campanii.glasulvietii.ro/campanii/grauntele-de-mustar/alege-copil?embed_key=emb_5caa98e0c2df788654
2. PROIECTUL NAȚIONAL „ÎNCĂLȚĂM ROMÂNIA DESCULȚĂ” – PENTRU RESTUL ȚĂRII
5.609 COPII din restul țării așteaptă un ghiozdan, haine și papuci rezistenți.
SUMA NECESARĂ: O donație unică de 250 DE LEI îmbracă și încalță un copil de la zero. Acești 5.609 copii din țară, adunați cu cei 10.567 din Moldova, formează exact 16.176 de suflete.
LISTA AICI: https://campanii.glasulvietii.ro/campanii/incalta-romania-desculta/alege-copil?embed_key
Variante de susținere:
1. CONT BCR
Asociația ,,Glasul Vieții”
COD SWIFT: RNCBROBU
RO41RNCB0178156773130001 (LEI)
RO14RNCB0178156773130002 (EUR)
RO84RNCB0178156773130003 (USD)
Merge foarte simplu și cu aplicația GEORGE
2. BANCA TRANSILVANIA
Asociația ,,Glasul Vieții”
COD SWIFT: BTRLRO 22
RO64BTRLRONCRT00W8759401 (LEI)
RO49BTRLEURCRT00W8759401 (EUR)
RO89BTRLUSDCRT00W8759401 (USD)
RO17BTRLGBPCRT00W8759401 (LIRE)
Acum avem și BT PAY- 0744798610
Există subconturi în toate valutele.
3. PAYPAL pr.dandamaschin@yahoo.com
4. WESTERN UNION sau MONEY GRAM – vă rog, cereți detalii
5. POȘTĂ
Biserica Maternității „Cuza-Vodă”, str. Cuza-Vodă, nr. 34, Iași, Dănuț Damaschin – 0744.798.610
6. DONEAZĂ direct la
Cutia Milei – BISERICA MATERNITĂȚII CUZA VODĂ IAȘI
7. SMS CU TEXTUL „Veronica” la numarul 𝟖𝟖𝟒𝟓 pentru a contribui cu 𝟐 𝐞𝐮𝐫𝐨/𝐥𝐮𝐧𝐚̆ sau un SMS la 𝟖𝟖𝟔𝟒 cu textul „Veronica” pentru a dona 𝟒 𝐞𝐮𝐫𝐨/𝐥𝐮𝐧𝐚̆ și a ne ajuta să salvăm vieți!
DISTRIBUIE ȘI URMĂREȘTE!
– Site-ul „Glasul Vieții” : https://glasulvietii.ro/
– Canalul de YouTube – Dan Damaschin (https://www.youtube.com/@DanDamaschin ), prin abonare gratuită. Tot ce trebuie să faceți este să apăsați pe clopoțel pentru a primi notificările cu noile postări ale canalului, emisiunile în direct, toate slujbele transmise de la Biserica Maternității Cuza Vodă și Asociația Glasul Vieții.
– Profilul de Facebook Preot Dan Damaschin: https://www.facebook.com/preot.dandamaschin/
– ⁠Pagina de Facebook Dan Damaschin:
https://www.facebook.com/danutdamaschin
– Pagina de Facebook Glasul Vieții România: https://www.facebook.com/GlasulVietiiRomania
– Pagina de Facebook Biserica Maternității „Cuza Vodă”: https://www.facebook.com/biserica.cuzavoda/
– Pagina de Facebook INIMO: https://www.facebook.com/Inimo2022/
– Pagina de Facebook Glasul Vieții – Dan Damaschin: https://www.facebook.com/GlasulVietiiDanDamaschin/
– Pagina de Facebook Clinica Veronica: https://www.facebook.com/ClinicaVeronica/
– Instagram: https://www.instagram.com/preot.dandamaschin/
– Tiktok: https://www.tiktok.com/@pr.dandamaschin
– LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/damaschin-dan-70a84747/;
Dar și pe grupurile de Facebook:
– Inefabil: https://www.facebook.com/groups/4230463330375110
– Glasul Vieții România – Dan Damaschin: https://www.facebook.com/groups/1003688033970940
– IUBIRE ȘI VIAȚĂ ( Dan Damaschin): https://www.facebook.com/groups/dandamaschin