Atunci când nu e lege rămâne loc pentru cei fără de lege!
Șapte copii au rămas pe drumuri, iar pagubile sunt uriașe.
Ieri dimineață am fost anunțat că o locuință a Asociației Glasul Vieții este în flăcări. Gândul că ar fi fost și copii pe acolo, că s-ar putea extinde la vecini, imaginile cu ambulanțe, cu patru mașini de pompieri etc, ne-au făcut ziua una de coșmar.
Dincolo de pagubele greu de imaginat (apartamentul a fost distrus în totalitate, iar ale vecinilor au fost și ele afectate (am respirat ușurați, când inspecția generală a pompierilor a dat verdictul: „nu sunt victime”.
Știind cât va fi de muncă pentru a remedia această nenorocire, nu am ținut cont de lacrimile celor șapte copii, rămași doar cu ceea ce aveau pe ei, și am început demersurile pentru a identifica soluții urgente.
Dar, așa cum este firesc, trebuie găsită o cauză și un vinovat.
Nu a fost greu să identificăm vinovatul în persoana unui individ fără scrupule, fostul soț și tată (doar cu numele).
De câțiva ani acest Cristi, consumator a tot felul de substanțe, de o violență rar întâlnită, pentru că nu a mai fost tolerat în calitate de trântor, a fost expulzat din casă, iar el s-a bucurat de o viață fără griji, fără nici cea mai mică responsabilitate față de copii.
Pentru a demonstra că nu are scrupule a spart geamurile, a bătut ca un criminal mama „pentru că vrea și pentru că poate”, a furat lucruri de la copii și din asociație și tot înainte, până s-a gândit să-i lase pe drumuri, dând foc la bloc.
Dacă vă întrebați de ce nu s-a făcut nimic pentru ca o fiară să nu nenorocească o mulțime de oameni, aflați că s-au făcut numeroase demersuri pentru a-l izola și condamna.
Se pare, însă, că în România infractorii sunt protejați în defavoarea copiilor sărmani, sau că nu există încă legiuitori care să protejeze oamenii nevinovați, care muncesc zi și noapte pentru cei uitați de mai marii lumii.
Să de-a Dumnezeu putere să trecem și peste această încercare, că tare multă treabă mai avem și mii de copii cu necazuri!
