SOBORUL SFINȚILOR 12 APOSTOLI, SFÂNTUL IERARH GHELASIE DE LA RÂMEȚ ȘI SFÂNTUL CUVOS GHERVASIE DIN PATRAS

Iubiților, astăzi Biserica ne așază înainte rădăcina, păstrarea și rodirea credinței: pe Sfinții Doisprezece Apostoli, care au dus Evanghelia în lume; pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, care a păstrat aprinsă candela Ortodoxiei în Transilvania; și pe Sfântul Cuvios Ghervasie din Patras, care a arătat că sfințenia se zidește prin rugăciune, smerenie și slujirea oamenilor.
Sfinții Doisprezece Apostoli au fost aleși de Însuși Mântuitorul Hristos. Nu erau oameni mari după judecata lumii. Unii erau pescari, altul vameș, alții oameni simpli, cu neputințe și temeri. Dar Hristos a văzut în ei inimi care puteau fi schimbate de har.
Au mers cu Domnul, L-au ascultat, I-au văzut minunile, au fost martori la Patimi, la Înviere și la Înălțare, iar după Pogorârea Duhului Sfânt, frica lor s-a schimbat în curaj, tăcerea în propovăduire și slăbiciunea în putere apostolică.
Petru a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și a păstorit Biserica în vreme de prigoană. Andrei, cel întâi chemat, a dus Evanghelia până pe țărmurile Mării Negre și este socotit apostolul neamului nostru. Ioan, ucenicul iubirii, ne-a lăsat Evanghelia luminii și a dragostei. Toma, cel care a trecut prin îndoială, a ajuns mărturisitor până departe, în India. Matei, fostul vameș, a arătat că Dumnezeu poate face dintr-un om al câștigului un scriitor al Evangheliei.
Fiecare Apostol a purtat în lume aceeași veste: Hristos a înviat, moartea a fost biruită, omul este chemat la viață veșnică. Ei au întemeiat Biserici, au hirotonit păstori, au răbdat închisori, bătăi, foamete, drumuri grele și prigoane. Aproape toți și-au pecetluit apostolia cu sângele lor.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, sfânt odraslit din pământ românesc, păstor al românilor ortodocși din Transilvania.
El a trăit în secolul al XIV-lea, într-o vreme în care credința ortodoxă a românilor ardeleni era apăsată și prigonită. Mănăstirea Râmeț, așezată în Munții Apuseni, a fost pentru el loc de rugăciune, de nevoință și de lucrare pastorală.
Tradiția poporului l-a cinstit ca sfânt din vechime. Credincioșii din partea locului au păstrat amintirea unui ierarh blând, rugător și făcător de minuni, care întărea pe cei slabi, vindeca suferințe și păzea credința dreptmăritoare.
În vechea biserică a mănăstirii s-a descoperit o inscripție din anul 1377, în care este pomenit „arhiepiscopul Ghelasie”. Aceasta arată că Sfântul Ghelasie a fost primul ierarh ortodox transilvănean cunoscut cu numele.
El nu a păstorit în vremuri ușoare. A păstorit când românii aveau nevoie de preoți, de mângâiere, de cuvânt și de statornicie. La Râmeț, va fi format slujitori ai altarului, va fi întărit pe credincioși și va fi ținut aprinsă flacăra Ortodoxiei într-un Ardeal încercat.
Moaștele sale au fost descoperite în chip minunat, iar prin ele Dumnezeu a lucrat vindecări și întoarceri la credință. În 1992, Biserica Ortodoxă Română a recunoscut oficial sfințenia lui, așezându-l în calendar ca ocrotitor și luminător al Ardealului.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Cuvios Ghervasie din Patras, părinte al rugăciunii și al milosteniei. El a fost un om care a înțeles că Evanghelia nu se trăiește doar în cuvinte, ci în jertfă zilnică pentru aproapele.
Sfântul Ghervasie a iubit de tânăr viața curată și slujirea lui Dumnezeu. A ales calea monahală, dar nu s-a închis în sine. Rugăciunea lui l-a făcut mai aproape de oameni, nu mai departe de ei. A fost povățuitor, mângâietor și sprijin pentru cei necăjiți.
În Patras, a lucrat cu multă râvnă pentru întărirea credinței, pentru educarea copiilor și pentru ajutorarea celor săraci. A fost un duhovnic care știa să asculte, să ridice, să mustre cu blândețe și să vindece prin dragoste. Mulți veneau la el împovărați și plecau cu nădejde.
Viața lui ne arată că sfințenia nu înseamnă fugă de lume din dispreț pentru oameni, ci curățirea inimii ca să poți iubi mai adevărat. Sfântul Ghervasie a unit rugăciunea cu fapta bună, nevoința cu slujirea și tăcerea cu mângâierea.
Iubiților, Apostolii ne învață să ducem mai departe Evanghelia. Sfântul Ghelasie ne învață să păstrăm credința în vreme de încercare. Sfântul Ghervasie ne învață să facem din rugăciune izvor de milă pentru oameni.
Să nu fim creștini doar cu numele, să fim apostoli în familie, mărturisitori în lume, păstrători ai credinței strămoșești și oameni care nu trec nepăsători pe lângă durerea aproapelui.
Pentru rugăciunile Soborului Sfinților Doisprezece Apostoli, ale Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț și ale Sfântului Cuvios Ghervasie din Patras, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în credință, dă-ne râvnă apostolească, inimă smerită și dragoste lucrătoare. Amin!