Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte patru chipuri luminoase ale credinței, care, deși au trăit în vremuri și locuri diferite, mărturisesc aceeași iubire desăvârșită pentru Hristos: Sfinții Mucenici Epictet și Astion, Sfânta Muceniță Suniva și Sfântul Cuvios Teofil, Izvorâtorul de Mir.
Sfântul Mucenic Epictet era preot și om cu aleasă înțelepciune, iar tânărul Astion provenea dintr-o familie nobilă din Răsărit. Dorind să-I slujească lui Dumnezeu fără împiedicare, Astion a părăsit bogăția și cinstea lumii, urmându-l pe părintele său duhovnicesc, Epictet. Cei doi au ajuns în ținutul Sciției Mici, pe pământul Dobrogei de astăzi, unde au propovăduit Evanghelia, au vindecat bolnavi și au întors pe mulți la credința în Hristos. Pentru mărturisirea lor au fost supuși la chinuri cumplite, pe care le-au răbdat cu pace și rugăciune, primind în cele din urmă cununa muceniciei în cetatea Halmyris. Descoperirea moaștelor lor după multe veacuri a întărit încă o dată adevărul vieții lor și legătura adâncă dintre pământul românesc și primii martiri ai creștinismului.
Sfânta Muceniță Suniva, ocrotitoarea Norvegiei, a fost o prințesă creștină care a fugit împreună cu însoțitorii săi pentru a-și păstra credința curată. După o călătorie plină de primejdii, au ajuns pe o insulă pustie, unde au dus o viață de rugăciune și nevoință. Atunci când au fost atacați de păgâni, au ales să-și încredințeze sufletele în mâinile lui Dumnezeu, primind moarte mucenicească. Moaștele lor au fost descoperite mai târziu în chip minunat, iar evlavia credincioșilor a făcut din Suniva una dintre cele mai iubite sfinte ale Nordului creștin.
Îl cinstim, de asemenea, pe Sfântul Cuvios Teofil, Izvorâtorul de Mir, monah cu viață aleasă, care a strălucit prin smerenie, post, rugăciune și dragoste față de aproapele. După mutarea sa la Domnul, din sfintele sale moaște a izvorât bună mireasmă și mir tămăduitor, semn al harului lui Dumnezeu care s-a odihnit peste întreaga sa viață. Minunile săvârșite prin mijlocirea sa au adus mângâiere și vindecare multor credincioși.
Viețile acestor sfinți ne învață că adevărata biruință nu stă în puterea omenească, ci în statornicia credinței. Epictet și Astion au lăsat totul pentru Evanghelie, Suniva a ales Împărăția lui Dumnezeu în locul siguranței pământești, iar Cuviosul Teofil a dobândit sfințenia prin tăcere, rugăciune și nevoință. Fiecare dintre ei ne arată că Hristos este comoara pentru care merită să jertfim orice.
Să-i rugăm pe Sfinții Mucenici Epictet și Astion să ocrotească pământul Dobrogei și întreaga noastră țară, pe Sfânta Muceniță Suniva să ne întărească în curăția credinței, iar pe Sfântul Cuvios Teofil să reverse asupra noastră mireasma harului dumnezeiesc, pentru ca și noi să rămânem neclintiți în iubirea lui Hristos și să dobândim, prin răbdare și credință, bucuria vieții celei veșnice. Amin!
