Iubiților, în fiecare zi, Biserica ne pune înainte oameni care au înțeles că nimic nu este mai de preț decât comuniunea cu Hristos. Astăzi îi cinstim pe Sfinții Mucenici Chiric și Iulita, pe Sfântul Vladimir, Întocmai cu Apostolii, și pe Sfânta Cuvioasă Matrona din Chios, trei chipuri de sfințenie care ne arată că Dumnezeu lucrează în orice vârstă, în orice stare de viață și în orice împrejurare. Un copil și mama sa au biruit prin mucenicie, un conducător a luminat un popor întreg prin credință, iar o monahie a sfințit lumea prin rugăciune și smerenie.
Sfânta Muceniță Iulita, rămasă văduvă de tânără, și-a crescut singurul fiu, Chiric, în dragostea lui Hristos. În timpul persecuției împăratului Dioclețian, au fost aduși înaintea dregătorului și siliți să se lepede de credință. Deși avea doar trei ani, micul Chiric a mărturisit cu îndrăzneală că este creștin și că Îl iubește pe Hristos. Mâniat de această mărturisire, dregătorul l-a ucis cu cruzime înaintea mamei sale. Sfânta Iulita a rămas neclintită, primind și ea cununa muceniciei.
Jertfa lor ne arată că adevărata credință se trăiește în familie și că părinții au cea mai mare responsabilitate: aceea de a-i crește pe copii în iubirea lui Dumnezeu. Sfinții Chiric și Iulita au rămas peste veacuri ocrotitori ai copiilor, ai mamelor și ai tuturor familiilor creștine.
Sfântul Vladimir, marele cneaz al Kievului, a fost omul prin care Dumnezeu a schimbat destinul unui popor. Tinerețea sa a fost marcată de păgânism și de multe rătăciri, însă harul lui Dumnezeu i-a luminat inima. După primirea Sfântului Botez, întreaga sa viață s-a schimbat. A renunțat la cruzime, a început să trăiască în milostenie și dreptate și a făcut din Evanghelie legea vieții sale.
În anul 988, prin hotărârea și exemplul său, Rusia Kieveană a primit Sfântul Botez, iar milioane de oameni au intrat în Biserica lui Hristos. Pentru această lucrare uriașă, Biserica îl numește „Întocmai cu Apostolii”, deoarece, asemenea lor, a adus lumina Evangheliei unui întreg neam. Viața sa este o mărturie că pocăința sinceră poate transforma nu doar un om, ci chiar istoria.
Sfânta Cuvioasă Matrona din Chios a ales calea liniștii și a nevoinței, lepădându-se de toate bucuriile trecătoare pentru a dobândi comoara cea nepieritoare a Împărăției lui Dumnezeu. Prin post, rugăciune și smerenie a devenit un vas ales al harului, iar Dumnezeu a împodobit-o cu darul înainte-vederii și al mângâierii celor întristați. Viața ei ne amintește că adevărata frumusețe a omului se naște din curăția inimii și din iubirea necondiționată față de Dumnezeu.
Privind la acești sfinți, înțelegem că Dumnezeu nu caută oameni puternici după măsura lumii, ci inimi care Îi aparțin în întregime. Un copil de trei ani a rușinat puterea unui imperiu. O mamă a ales credința mai presus decât însăși viața. Un conducător a schimbat destinul unui popor prin pocăință. O monahie a luminat lumea din tăcerea chiliei sale. Toți au avut aceeași putere: harul lui Dumnezeu primit într-o inimă smerită.
Și noi suntem chemați să fim mărturisitori ai lui Hristos în locul în care trăim. În familie, prin dragoste și rugăciune, în societate, prin cinste și adevăr, în încercări, prin răbdare și nădejde. Sfințenia nu începe prin fapte extraordinare, ci prin hotărârea de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc în fiecare zi.
Să-i rugăm astăzi pe Sfinții Mucenici Chiric și Iulita, pe Sfântul Vladimir, Întocmai cu Apostolii, și pe Sfânta Cuvioasă Matrona din Chios să mijlocească înaintea Tronului Preasfintei Treimi pentru noi și pentru familiile noastre, ca Domnul să ne dăruiască credința curată a copilului Chiric, statornicia Sfintei Iulita, pocăința și râvna Sfântului Vladimir și smerenia Sfintei Matrona, pentru ca și noi să devenim fii ai luminii și moștenitori ai Împărăției Sale celei veșnice.
Amin!
